Phosphorus

Elementul. P. (A. W. 30.96). Soluție saturată în alcool absolut. Triturație de fosfor roșu amorf.

Indicații clinice

Alopecie areată / Amauroză / Ambliopie / Anemie pernicioasă acută / Anus, fisură / Antru, afecțiune / Artere, afecțiuni / Astm / Oase, afecțiuni / Creier, afecțiuni / ramolisment / Epuizare cerebrală / Sân, abces; fistule / Bronșită / membranoasă / Cancer; osos / Cataractă / Catar; intestinal; nazal / Degerături / Cloroză / Coree / Nevralgie ciliară / Coccigodinie / Răceală / Constipație / Ftizie / Corpolență / Tuse / Crup / Mătreață / Diaree / Hidropizie / Echimoză / Febră enterică / Efelide / Epilepsie / Erotomanie / Exoftalmie / Exostoză / Ochi, afecțiuni / Leșin / Degenerescență grasă / Fistulă / Flatulență / Fungus hæmatoides / Gastrită / Glaucom / Scurgere uretrală cronică / Gingii, ulcerație / Hemoglobinurie / Diateză hemoragică / Cefalee / Inimă, degenerescență / sufluri / Hidrocel / Hidrocefalie / Isterie / Impotență / Invaginație intestinală / Icter / malign; de sarcină; din anemie / Maxilar, afecțiune / Articulații, afecțiuni / Keratită / Lactație, tulburări / Laringită / Levitație / Trăsnet, efecte / Lienterie / Ficat, afecțiuni / atrofie galbenă acută / Ataxie locomotorie / Plămâni, hemoragie / edem / paralizie / Marasm / Menoragie / Menstruație, simptome înainte de / Mollities ossium / Morfee / Muscæ volitantes / Nev / Unghii, ulcere în jurul lor / Nevralgie / Coșmar / Mameloane, sensibilitate dureroasă / Nas, sângerare / Amorțeală / Nimfomanie / Mirosul corpului, modificat / Esofag, durere / Ozenă / Pancreas, tulburări / Paralizie; pseudohipertrofică / generală a alienaților / Periostită / Transpirație anormală / Petit mal / Ciumă / Pneumonie / Polip / Sarcină, vărsături / Proctalgie / Proctită / Atrofie musculară progresivă / Pruritus ani / Psoriazis / Convulsii puerperale / Purpură / Pilor, îngroșare / Retinită / Reumatism; paralitic / Rahitism / Țipete / Scorbut / Frisoane / Somn, tulburat / Somnambulism / Coloană vertebrală, curbură / Splină, mărire / Entorse / Bâlbâială / Sterilitate / Sifilis / Siringomielie / Gât, mucus / Tabagism / Trahee, gâdilare / Tuberculoză / Tumori / erectile; polipoide; canceroase / Tifos / Ulcere / Uretră, strictură / Vaccinie / Variolă / Voce, pierdere / Panarițiu / Plăgi / Febră galbenă

Caracteristici

Phosphorus (Purtătorul de lumină, Luceafărul de dimineață) „a fost descoperit în 1673 de Brandt, un alchimist din Hamburg, și, la scurt timp după aceea, de Kunkel, în Saxonia.” Teste, pe care îl citez, spune că s-au făcut încercări de utilizare a Phos. în medicină imediat după descoperirea sa. Kunkel l-a transformat în „pilulele sale luminoase”, iar Kramer a susținut că a vindecat cu el diareea, epilepsia și febrele maligne. Teste prezintă o listă de vindecări ale școlii vechi, care cuprinde: febre continue, bilioase și intermitente; edem generalizat; rujeolă; două cazuri de pneumonie a plămânului stâng, cu simptome ataxice; reumatism cronic al membrelor inferioare; apoplexie; hidrocefalie; cefalee periodică (într-un caz, cu neregularitate menstruală); catalepsie; epilepsie; gutta serena; asthenia facilis; intoxicație cronică cu plumb, listă care arată o concepție foarte bună despre sfera de acțiune a Phos. Experimentarea lui Hahnemann a scos la iveală indicațiile fine, fără de care simptomele generale sunt de mic folos, iar simptomelor lui Hahnemann li s-au adăugat cele din experimentările ulterioare și din numeroase cazuri de intoxicație, precum și efectele asupra muncitorilor din fabricile de chibrituri, îndeosebi necroza mandibulei. Vaporii degajați de Phos. neaprins sunt oxid de fosfor. Afecțiunea maxilarului, numită de muncitorii înșiși „Phossy-jaw”, este însoțită de adinamie profundă și se termină nu rareori prin moarte. Forma bolii diferă după cum este atacat maxilarul superior sau cel inferior. În primul caz, evoluția este în general cronică și ușoară, terminându-se prin exfoliere, cicatrizare și vindecare. În cel de-al doilea, necroza poate fi acută sau cronică, dar este întotdeauna gravă, iar pacienții mor de obicei de „febră de consumpție” (C. D. P.). Iată un caz tipic citat în C. D. P. din B. J. H., iv. 287: J. D., 21 de ani, lucrase timp de patru ani într-o fabrică de chibrituri. Vreme de doi ani și jumătate avusese numai iritație laringiană provocată de acțiunea locală a vaporilor. Apoi a început să tușească foarte mult și să expectoreze mucus alb, gros. Ulterior a apărut o durere de dinți extrem de violentă, cu umflarea părții drepte a feței. A fost extras un molar, dar fără ameliorare, iar dinții au început să cadă unul după altul. A devenit prea slăbit pentru a merge. Sub orbita dreaptă s-a format o tumefacție cât un ou, care s-a spart după două săptămâni și a eliminat o cantitate mare de puroi alb. Starea lui s-a agravat; toți dinții au căzut; gingiile mandibulei s-au retractat. Examinarea a constatat tumefierea obrazului drept. La unghiul drept al mandibulei exista un orificiu care elimina puroi lăudabil și prin care o sondă putea fi introdusă două inch-uri de-a lungul osului denudat; la două inch-uri anterior de acesta, un alt orificiu ducea în același loc. La deschiderea gurii, întreaga mandibulă, până la ramurile ascendente și în jos până la răsfrângerea mucoasei, era denudată și avea o culoare cenușiu-plumburie. La maxilarul superior drept, sonda putea fi trecută peste osul denudat. Pareira (C. D. P.) a observat la muncitorii care lucrau cu fosfor „un ten gălbui particular, buhăit, cu expresie ternă a ochilor și tulburări gastrice”, atunci când maxilarele nu erau afectate. [Wagner a constatat simptome de Phos. cu mult înainte de apariția bolii locale, e.g., cardialgie, anorexie, eructații de gaze cu miros de Phos.; de asemenea, amețeală, senzație de leșin și aspect cașectic. Primele simptome la nivelul maxilarelor sunt dureri sfâșietoare, dinții fiind sănătoși; urmează tumefierea și supurația gingiilor și slăbirea dinților, iar osul devine denudat. Langenbeck se opune termenului „necroză”, afirmând că este vorba despre o periostită în care se produce un depozit osos, care înconjoară maxilarele mai mult sau mai puțin ca într-o teacă. Nu există exfoliere. Această osteoperiostită poate apărea din cauza reumatismului. Klin. Woch, 2 ian. 1872.] În cazurile de intoxicație acută, efectul cel mai remarcabil observat este degenerescența grasă acută a ficatului și congestia plămânilor. La început există sensibilitate dureroasă a ficatului, dar, pe măsură ce acesta se micșorează, ea dispare. Plămânul drept este mai afectat decât cel stâng. Simptomele intoxicației acute cu Phos. sunt extrem de dureroase dacă se păstrează conștiența: dureri sfâșietoare violente în esofag, torace și stomac; vărsături și diaree; tenesme rectale, vezicale și uterine; balonarea abdomenului; sensibilitate la atingere; hemoragii din toate orificiile. Moartea poate surveni în câteva ore sau poate fi amânată luni de zile. În cazul unui copil de 2 1/2 ani care supsese capetele unor chibrituri, după două zile a apărut o oarecare agitație febrilă, iar ulterior convulsii violente, care au durat trei ore și s-au încheiat prin moarte. După moarte s-au găsit nu mai puțin de zece invaginații ale intestinului subțire, care erau însă goale, fără niciun semn de strangulare (C. D. P.). La o femeie de 45 de ani, care a înghițit Phos. de pe 120 de chibrituri, Ozanam a constatat o stare febrilă tifoidă, prostrație profundă; incapacitatea de a se ridica; limbă uscată; sete intensă; stomac sensibil; vărsături cu materii negre, ca funinginea. Moartea a survenit în a doua zi (C. D. P.). Un bărbat de 48 de ani a inhalat vapori de Phos. în ardere. Printre simptomele sale se aflau: senzația ca și cum ceva s-ar fi zbătut sub piele sau s-ar fi târât între piele și carne. Tresărirea, în momente diferite, a unor fascicule izolate de fibre, ca atunci când se cântă la pian. În timpul vorbirii, limba refuză adesea să se miște, astfel încât se bâlbâie (C. D. P.). Un caz raportat de J. O. Müller și tradus în C. D. P. evidențiază câteva simptome foarte caracteristice ale Phos. O femeie robustă, de 30 de ani, a ingerat aproximativ trei grăunțe de Phos. de pe chibrituri. Printre simptomele ei se aflau: după opt ore, vărsături violente și zgomotoase. Prostrată, rece, palidă, ca și cum ar fi fost muribundă și inconștientă. Transpirație rece și lipicioasă, generalizată; pielea, pe alocuri, galbenă ca ceara; ten cenușiu-plumburiu; cearcăne albastru-închis în jurul ochilor; puls mic, dur, lent, aritmic, intermitent. Abdomen destins, foarte sensibil în întregime, cea mai ușoară atingere provocând dureri violente; nu suporta greutatea cămășii de noapte. Simțurile și mintea într-o apatie inconștientă; nu putea fi trezită decât strigându-i-se tare în ureche. Aco. 1 la fiecare zece minute a reanimat-o. Se plângea de o durere arzătoare foarte violentă în partea inferioară a toracelui (esofag?), în stomac și în întregul abdomen, < la fiecare atingere sau schimbare a posturii. Vărsăturile și diareea încetaseră, dar încă avea eforturi de vomă și eforturi ineficiente de defecație, cu arsură ca focul în intestinul gros și anus. Elimina cu dificultate cantități mici de urină galben-închis, cu miros puternic de usturoi, după micțiune, arsură foarte severă. Dureri sfredelitoare și arzătoare în oase, îndeosebi în cele ale craniului, palatului, nasului, maxilarelor și dinților, < când introducea în gură lucruri reci sau calde ori când mesteca; putea tolera numai alimente lichide călduțe. Uneori, durere surdă, cu amorțeală, în dinți; îi simțea mobili, ca și cum ar fi urmat să cadă. Apatie alternând cu cuvinte și acțiuni furioase. După menstruație, leucoree arzătoare, care făcea părțile să doară ca o rană. Părțile moi ale articulațiilor erau tumefiate. Rigiditate considerabilă a articulațiilor. Pielea, care fusese palidă, a căpătat o nuanță galbenă; pe alocuri, la pleoape și față, au apărut tumefacții buhăite, care păstrau godeul la apăsare. La ceafă, spate și în alte regiuni, pielea putea fi ridicată cu degetele în pliuri mari, care se netezeau din nou lent. În cele din urmă, pe pielea din jurul articulațiilor a apărut un exantem particular, asemănător eczemei; veziculele grupate se transformau rapid în cruste și recidivau frecvent. S-a administrat Sulph. și a survenit o recuperare treptată. La un tânăr intoxicat cu Phos. existau greață și gust acru; laptele avea gust de ars; orice miros (tutun, vin, bere) < greața. Unul dintre experimentatori a prezentat: repulsie față de carnea de măcelărie și apetit scăzut. Arsurile cu Phosphorus se numără printre cele mai dureroase arsuri, iar senzațiile de arsură din intoxicații sunt proeminente și în experimentări: „Senzație incandescentă în întreg epigastrul și toracele.” „Părea că o flacără trece prin mine.” „Senzație de încălzire în partea dreaptă a inimii și sub clavicula stângă. Această căldură s-a extins la vârful scapulei stângi și la acromion, moment în care a părăsit inima.” „De la ora 11 a.m. până la 4 p.m., senzație remarcabilă de amorțeală în membrul inferior stâng, de la genunchi până la degetele piciorului; uneori, senzația ca și cum ar curge sânge fierbinte în el.” Alte simptome din experimentări sunt: „Tracțiune cu împingere către pelvis și rect, ca și cum ar urma să apară menstruația.” Excitație sexuală intensă la bărbați, cu erecții, poluții seminale; ulterior, impotență. Dr. Sorge, în vârstă de 34 de ani, a prezentat acest simptom: „Greutate în occiput și ceafă; de-a lungul întregii coloane vertebrale, o senzație surdă, ca și cum ar fi prea plină de sânge, iar în sacru o senzație paralitică particulară, asemenea celei resimțite în membre când cineva este expus unui pericol inevitabil; greutate a picioarelor, care nu erau așezate pe sol cu energia obișnuită. Mers mai puțin viguros; se poticnea adesea pe un drum neted. Apetit sexual diminuat și senzația ca și cum penisul nu s-ar putea afla în erecție atunci când era prezentă excitația. Indiferență psihică (cu totul neobișnuită).” E. R. Heath a prezentat câteva simptome categoric „fosforescente”: dureri fulgerătoare, tăietoare, care provocau multă suferință, porneau din puncte diferite și străfulgerau întregul abdomen; își imagina o auroră boreală și părea să audă distinct voci strigând „Frumos, oh! nu a fost splendid?”, pe măsură ce durerile deveneau mai severe și mai persistente. A sărit din pat și a încercat să-și adune gândurile; avea amorțeală în tot corpul, cu senzația că miriade de ace îl înțepau ușor. Gât uscat și pârjolit; părea că o flacără trece prin el. Picioarele păreau lipite de podea. Cu mare dificultate a ajuns la vas, iar imediat ce intestinele au început să funcționeze, durerile s-au transformat în crampe. Scaunele erau asemenea unor răzuiri ale intestinelor, aproape continue, cu tenesme, timp de peste două ore; după aceea s-a întins în pat, slăbit, cu dureri ca de rană, aproape neputincios. Același experimentator a prezentat: sete intolerabilă; băutura nu o potolea, ci făcea să apară transpirație rece și lipicioasă chiar în clipa în care apa intra în stomac. Ulterior: eliminări involuntare, periodice; rect insensibil; sfincter paralizat; ușor prolaps după fiecare scaun. Scaune fără miros, cu excepția unui slab miros de mucegai. H. Noah Martin a experimentat fosforul amorf roșu. Simptomele nu diferă de cele ale Phos. transparent și sunt incluse în Schemă. Acestea sunt materialele din care a fost alcătuit tabloul marelui remediu cunoscut în homeopatie sub numele de Phosphorus, trăsăturile caracteristice fiind accentuate prin luminile și umbrele adăugate de experiența clinică. Tipurile constituționale pentru care Phos. s-a dovedit deosebit de potrivit sunt clar conturate: (1) Persoane înalte, zvelte, cu temperament sangvin, piele deschisă, păr blond sau roșcat, percepții rapide și vii și fire sensibilă. (2) Tineri care cresc prea repede și au tendința de a se încovoia; clorotici; anemici. [În experimente pe animale tinere, Phos. a produs rahitism. Kessel (H. W., xxxi. 394) a administrat Phos. câinilor tineri, la care a provocat tulburări digestive fatale și ficat gras, precum și „un proces atrofic pronunțat acolo unde se depunea os.”] (3) Persoane cu piele ceroasă, translucidă; pe jumătate anemice, pe jumătate icterice. (4) Pacienți înalți, zvelți, cu torace îngust, ftizici; gene delicate, păr moale. (5) Persoane înalte, subțiri, cu păr închis la culoare, în special femei, predispuse să stea încovoiate. (6) Persoane nervoase, slăbite, cărora le place să fie magnetizate. (7) Pacienți hemoragici; rănile ușoare sângerează abundent. Phos. afectează profund nutriția și funcția fiecărui țesut, în special a celui mai dur (osul) și a celor mai moi (nervul și sângele). Provoacă iritație, eretism, exaltarea tuturor simțurilor, iar ulterior o stare tifoidă și degenerescență grasă. În febrele de tip tifoid și în pneumonie, Phos. ocupă un loc important. Este indicat mai ales când acțiunea morbidă se localizează în plămânul drept, îndeosebi în lobul inferior. În anul 1876, în cursul unui atac sever de febră tifosă, pe când locuiam în Liverpool, starea mea, după cum mi s-a relatat (căci eram în delir), a devenit brusc foarte critică din cauza consolidării pneumonice a plămânului drept. Phos. a fost remediul ales de doctorii Drysdale, Hayward și Hawkes, care mă îngrijeau, iar sub acțiunea sa m-am recuperat rapid. Tuse dură, uscată, spută ruginie; < la amurg și până la miezul nopții; < culcat pe partea stângă; > culcat pe partea dreaptă; abdomen destins, dureros ca o rană, foarte sensibil la atingere; scaune fetide, sanguinolente, involuntare; anusul părând să rămână deschis. Fiecare dintre simptomele pe care le-am scris cu caractere italice este un simptom-cheie al Phos. Când este prezent oricare dintre ele (cu sau fără pneumonie), este probabil ca Phos. să fie remediul. Delirul este adinamic, mormăit, stuporos; sau violent; ori poate exista o stare de extaz; sau idei stranii, că oasele sale sunt făcute bucăți și nu poate potrivi fragmentele la loc. Ca element constitutiv important al materiei nervoase, Phos. are o acțiune profundă asupra organului minții și al senzației. Produce o stare excitabilă, exaltarea facultăților mintale și starea care urmează suprasolicitării. Mintea, asemenea simțurilor speciale, este prea excitabilă și impresionabilă. Se înfurie ușor și devine vehement; realmente își iese din fire de furie și suferă fizic în consecință. Alteori este anxios și neliniștit, mai ales în întuneric și la amurg (neliniștea lui Phos. este universală; pacientul nu poate sta așezat sau în picioare nemișcat nici măcar o clipă; ea aparține stadiului de iritație și este urmată de apatie dacă starea nu este oprită). Își imaginează că vede chipuri rânjind la el din colțurile camerei. Astfel de stări se întâlnesc în cazurile rezultate din pierderi de lichide; suprasolicitarea creierului; excese și abuzuri sexuale și iau forma paraliziei generale a alienaților, cu delir de grandoare; precum și în apoplexie și sechelele acesteia; în paralizia pseudohipertrofică Duchenne, în ataxia locomotorie și în alte paralizii. O stare foarte caracteristică a Phos. în cazurile nervoase este tresărirea fibrilară a fasciculelor individuale de fibre musculare. Amorțeala și furnicăturile din membrele paralizate îl indică în hemiplegie și paraplegie. Spasme pe partea paralizată. În alte cazuri sunt proeminente durerile arzătoare ale Phos.: arsură între scapule; arsură în puncte de-a lungul coloanei vertebrale; senzația unei călduri intense care urcă de-a lungul spatelui (niciun alt remediu nu are exact acest simptom). Mersul nesigur, durerea nevralgică și senzația vagă a picioarelor determină corespondența cu ataxia locomotorie, atunci când condițiile corespund. Epilepsie din cauza masturbării. Petit mal: epilepsie cu păstrarea conștienței. Man din Itzehoe (H. R., xv. 268) a vindecat acest caz de sciatică: o doamnă în vârstă avusese timp de opt săptămâni o durere arzătoare continuă de-a lungul feței posterioare a coapsei și gambei stângi, care o obliga să petreacă cea mai mare parte a zilei în pat. Întregul membru era atât de slăbit, încât abia putea merge. < Culcată pe partea stângă. > Culcată pe partea dreaptă sau pe spate. < La mișcare. < La aer rece. > Când era acoperită călduros. < Seara. Phos. 6x, la fiecare două ore, a provocat o agravare în primele trei zile, apoi a adus ameliorare, dar nu a vindecat. Phos. 30, câte o pulbere în fiecare seară, a desăvârșit vindecarea într-o săptămână. Însă acțiunea Phos. nu se limitează la creier și măduva spinării; afectează și oasele craniului și coloana vertebrală. Am vindecat, în principal cu Phos. 1m, un caz de carie vertebrală cu simptome paralitice la o doamnă în vârstă de 67 de ani. Mai precis, am vindecat caria și am înlăturat paralizia, deși curbura a rămas. Existau antecedente de suprasolicitare a spatelui cu treizeci și cinci de ani înainte și de lumbago și sciatică cu cinci ani înainte de a o consulta. Avea numeroase dureri în scapulă și torace și nu putea merge decât dacă era susținută în jurul taliei. În mod incidental, Phos. a provocat un simptom propriu: uscăciunea gurii, buzelor și gâtului. Phos. are sete arzătoare de apă rece; apa rece ameliorează, dar, de îndată ce se încălzește în stomac, este vărsată. Acesta este unul dintre simptomele-cheie ale Phos. și îl deosebește de toate celelalte remedii în cazurile de vărsături. Dorința de alimente reci și preferința pentru carne rece sunt foarte caracteristice pentru Phos., iar alimentele reci, asemenea băuturilor reci, pot fi vărsate de îndată ce se încălzesc în interior. Înghețata > durerile gastrice. Greață la introducerea mâinilor în apă caldă; strănut și coriză de la introducerea mâinilor în apă. Regurgitarea alimentelor în îmbucături. În timpul sarcinii, vederea apei = vărsături. Apetitul în cazul Phos. este remarcabil: trebuie să mănânce des, altfel leșină. Îi este foame curând după masă; îi este foame noaptea, trebuie să mănânce. Poftă de sare (Phos. remediază efectele consumului excesiv de sare). Senzația de gol, cu senzație de leșin, a Phos. este resimțită în întreaga cavitate abdominală; de asemenea, în cap, torace și stomac. Scaunele lui Phos. sunt particulare, fie că există constipație, fie diaree: materii fecale lungi, rezistente, dure (ca ale unui câine); eliminate cu mare dificultate și efort. Diaree de îndată ce ceva pătrunde în rect; eliminare abundentă, ca și cum ar curge dintr-un hidrant; apoasă, cu particule asemănătoare celor de sago; cu senzația ca și cum anusul ar sta deschis; involuntară; în timpul epidemiilor de holeră, nedureroasă; scaun sanguinolent dimineața la vârstnici; scaun striat cu sânge; scaun asemănător membranelor zdrențuite. Odată cu scaunul există arsură în anus și tenesme. Există, de asemenea, dureri de toate felurile în anus, în special junghiuri care urcă fulgerător prin rect. Un bărbat care suferea de pneumonie și căruia i-am administrat Phos. 3 a dezvoltat, după câteva zile, accese de durere violentă în rect și anus, cu distensia abdomenului și nevoie de defecație; scaun deschis la culoare, noduros, constipat, eliminat numai cu ajutorul unei clisme cu glicerină; după scaun, ameliorarea completă a durerii; uneori accesul îl trezea din somn. Cu Phos. 200 am vindecat o proctalgie foarte severă care apărea la fiecare perioadă menstruală. În timpul urinării, precum și atunci când nu urinează, există arsură în uretră. O altă arsură foarte caracteristică a Phos. este arsura palmelor; nu suportă să aibă mâinile acoperite. Valuri de căldură care încep în mâini și se extind la față. Febra este mai curând de tipul febrei galbene, tifosului sau febrei tifoide, de tip nervos sau hectic. În febrele intermitente, când există căldură nocturnă care începe în stomac; senzație de leșin și foame noaptea; căldura mâinilor. Există și senzație de frig către seară; răceală ca gheața a mâinilor, genunchilor și picioarelor, chiar și în pat. Transpirația este însoțită de anxietate, abundentă, epuizantă la cel mai mic efort; abundentă noaptea; rece și lipicioasă, cu miros de sulf sau de usturoi. Phos. corespunde febrei galbene în multe privințe: dezorganizarea ficatului și sângelui, cu icter; hemoragii. A provocat degenerescență grasă acută a ficatului și corespunde, de asemenea, degenerescenței grase a pancreasului, cu simptome gastrice și scaune uleioase, precum și degenerescenței grase și amiloide a rinichilor. Phos. ocupă primul loc între remediile hemoragice și corespunde diatezei hemoragice. Sângele își pierde coagulabilitatea. Rănile foarte mici sângerează abundent. Secrețiile striate cu sânge sunt foarte caracteristice, fie că provin din plămâni, nas, intestine sau alte orificii. Hemoroizi. Menstrele sunt mai abundente și durează mai mult decât de obicei. Poate exista menstruație vicariantă sub formă de hemoptizie, epistaxis sau hematurie. Durere ovariană stângă. Leucoree care produce vezicule. Excitația sexuală este intensă la ambele sexe, ajungând până la satiriazis și nimfomanie. Erecții frecvente la bărbați și gânduri sexuale complet scăpate de sub controlul pacientului. Erecții în pofida eforturilor tinerilor de a-și controla pasiunea. Impotență din cauza exceselor sau a celibatului. Sânii femeii sunt sediul multor dureri arzătoare, fulgerătoare și crampiforme, iar Phos. s-a dovedit un remediu de prim rang în abcesele și fistulele mamare. Caracteristicile sunt: aspect erizipelatos; dungi roșii care pornesc de la orificiu; secreție fluidă, ihoroasă. Acțiunea hemoragică a Phos. se observă în numeroase forme de hemoragie și congestie pulmonară: spută striată cu sânge sau ruginie; cu gust sărat; când pacienții cu torace delicat elimină flegmă nuanțată cu sânge ori de câte ori răcesc, Phos. va rezolva în general cazul. Ftizia floridă poate necesita, de asemenea, Phos. Acesta are și o tuse „gastrică” sau „hepatică”; tusea apare după masă și pornește de la o gâdilare în epigastru. Tuse < când intră străini în cameră. Tuse < de la mirosuri puternice (parte a sensibilității generale produse de medicament). Catarul bronșic > în toate gradele îl poate necesita. Tuse = durere sfâșietoare sub stern, ca și cum ceva ar fi smuls și desprins. Dureri sufocante în partea superioară a toracelui, cu constricția laringelui și congestia plămânilor; raluri mucoase; respirație gâfâită și laborioasă, chiar emfizem. După tuse, un acces astmatic. Condițiile lui Phos. vor decide în general când trebuie administrat. T. D. Stow (J. of Homœopathics, august 1890) relatează cazul lui H. B., 52 de ani, fermier, care avusese timp de șase luni o durere ascuțită, cu senzație ca de rană, în al treilea spațiu intercostal, la trei inch-uri la stânga sternului, limitând inspirațiile. Dispnee la efort; tuse uscată în timpul zilei până la ora 10 p.m. Spută groasă, galbenă, dulceagă, între 6 a.m. și 10 a.m. Tuse < culcat pe partea stângă; când vorbește; când mănâncă și imediat după masă; când iese în aer rece; la schimbarea vremii. > Într-o cameră destul de caldă; culcat pe partea dreaptă. Preferă alimentele reci. Devenise alarmat de persistența accesului și de pierderea în greutate. Trei doze de Phos. 500 (Dunham), luate în trei zile succesive, au vindecat cazul. Acest caz a fost tradus în Hahn. Month, septembrie 1890, din Alg. H. Zeit.: În timp ce mergea repede împotriva vântului de vest, cu trei luni înainte, X. a simțit o durere sub mijlocul sternului, cu sensibilitatea regiunii la apăsare. Puls rapid. Phos. 6 a înlăturat simptomele timp de două săptămâni, după care durerea și sensibilitatea au revenit, iar odată cu durerea a apărut senzația ca și cum ar urma să urce gaze din epigastru. Phos. 3 a vindecat. W. A. Nicholas (H. W., xxv., 495) relatează cazul lui T. B., 51 de ani, pe care l-a consultat după o boală de patru luni, începută prin congestie cerebrală la moartea subită a soției sale și urmată de bronșită. În tot acest timp fusese tratat cu cantități mari de medicamente. O plimbare destul de lungă a declanșat un acces sever de angină pectorală. Bell. 1x a adus multă ameliorare. Nicholas a observat că pacientul își ducea uneori mâna la ceafă. Phos. 1 a ameliorat complet. Phos. corespunde cefaleei și altor suferințe provocate de durere sufletească. Vertex fierbinte după durere sufletească. Are șocuri în occiput; senzație de frig în cerebel; congestie cerebrală care pare să urce din coloana vertebrală în cap. Phos. are „cefalee ca și cum capul s-ar despica, provocată de tuse”. Dureri nevralgice de multe feluri și paralizie iminentă. Accesele sunt provocate de efort mintal; griji; spălarea rufelor; și sunt < de muzică; zgomote; mirosuri puternice. Gale, din Quebec, a descoperit în Phos. un remediu pentru „cefaleea spălătoresei” (Organon, iii. 30). Pacienta lui avea următoarele simptome: ori de câte ori spală rufe sau merge repede, are un aflux de sânge la cap, fața și ochii roșii, căldură la nivelul capului, scalp sensibil la atingere, dureri fulgerătoare subite, îndeosebi în vertex. Phos. cm a vindecat. Am vindecat un caz oarecum asemănător (H. W., xxiv. 455) cu Phos. 30 la fiecare patru ore; numai că, în cazul meu, cefaleea apărea întotdeauna în dimineața de după spălarea rufelor: dureri fulgerătoare violente în partea stângă a vertexului, > prin înfășurarea capului în flanelă. Administrasem anterior mai multe medicamente, care amelioraseră starea generală de sănătate, dar avuseseră foarte puțin efect asupra cefaleei. Phos. afectează toate părțile ochiului: retina, coroida, corpul vitros și cristalinul, corneea și conjunctivele. A oprit cataracta și glaucomul și a vindecat retinita albuminurică provocată de suprimarea menstrelor. Simptomele principale sunt: culorile apar negre înaintea ochilor. Vede întotdeauna verde. Halou în jurul lumânării. Literele apar roșii în timp ce citește. Ca și cum peste tot ar fi un văl cenușiu. Orbire după febră tifoidă; excese sexuale; pierdere de lichide; fulger. Tresărirea pleoapelor. Pustulă pe cornee. Dureri arzătoare. Pielea caracteristică pentru Phos. este ceroasă și fie limpede și palidă, fie galbenă. Sub un „tratament cu Phosphorus”, aflat la modă cu o generație în urmă, pacienții căpătau un ten deosebit de ceros, fin și limpede; într-un caz pe care l-am observat exista și o mărire foarte pronunțată a ficatului. Într-un caz de reumatism la o doamnă în vârstă care avea paloare ceroasă, Cooper a administrat Phos. și a redat mobilitatea tuturor articulațiilor. Pot apărea erupții de toate felurile. Exantem cu pustule (ca în variolă), ulcere, psoriazis, lichen, eczemă, furuncule sanguinolente, purpură. Hansen a vindecat un caz de purpură la o fetiță de zece ani (H. W., xxxv. 105). Boala a început cu pierderea apetitului și dureri de stomac, dar, de îndată ce au apărut petele purpurice, durerile au încetat și apetitul a revenit. Erau afectate fețele interne ale coapselor. Phos. 2 a vindecat. Ulcerele lui Phos. sângerează cu ușurință la cea mai ușoară atingere, iar cancerele deschise sau fungus hæmatodes cu această caracteristică au fost vindecate cu Phos. „Ulcere mari înconjurate de unele mai mici.” Ulcere care afectează unghiile. Inflamații și erupții în jurul articulațiilor. Fistule glandulare cu margini caloase. Articulațiile cel mai mult afectate de Phos. sunt șoldul și genunchiul. Partea stângă a mandibulei este mai afectată decât cea dreaptă. Cariile și exostozele coloanei vertebrale și ale altor regiuni au fost vindecate cu Phos. De Noë Walker a vindecat cu Phos. 6 o exostoză mare a femurului, declarată osteosarcom de autoritățile școlii vechi. Există unele forme de reumatism pe care numai Phos. le poate vindeca. Acestea se caracterizează printr-o mare rigiditate a articulațiilor, rigiditatea fiind mai pronunțată decât durerea. O senzație de tracțiune, sfâșiere și tensiune în părți. Rigiditatea vârstnicilor. Reumatism paralitic în urma expunerii la ploaie. Senzația de tensiune apare în durerea în centură din afecțiunile spinale; tensiunea pielii feței și frunții. (De asemenea, rigiditate în creier; în ochi.) Înrudită cu simptomele reumatice ale Phos. este sensibilitatea sa la efectele furtunilor, mai ales ale furtunilor cu descărcări electrice. Din experiența mea, Phos. a vindecat mai multe cazuri de cefalee care apărea întotdeauna când se apropiau furtuni decât orice alt remediu. A vindecat, de asemenea, orbirea provocată de fulger. Cefaleea produsă prin inhalarea aburului dintr-o albie de spălat se poate încadra în aceeași categorie ca efectele aerului încărcat cu vapori când se apropie furtunile. Mills (citat în H. W., xxxi. 33) relatează un caz tipic privind efectul furtunii: dna R., înaltă, slabă, brunetă, cu fire blândă și liniștită, a fost văzută de medic în timpul unei furtuni. Acesta a găsit-o stând pe scări, tremurând, rece și scăldată în transpirație rece și lipicioasă, cuprinsă de teamă nervoasă și aproape ieșită din fire. O doză de Phos. cm a vindecat. Câteva săptămâni mai târziu, a asistat la o furtună mai puternică, fără nicio îngrijorare. Puterea Phos. asupra stărilor septice este ilustrată de un caz al lui Howard Crutcher (citat în H. W., xxxiii. 405). O fată de 16 ani avea apendicită perforată, operația fiind amânată prea mult din cauza opoziției prietenilor. Deși o considera inutilă, medicul a fost convins să opereze și a găsit un abces mare în spatele colonului, care comunica liber cu cavitatea peritoneală. Până în ziua a patra, pacienta a evoluat favorabil. Apoi a survenit un colaps: puls 130, minte rătăcită, urina și materiile fecale se eliminau fără control. Pacienta se stingea rapid; Arsen. nu a ajutat. Medicul le-a transmis studenților care o îngrijeau că puteau încerca o clismă salină fierbinte. Când au încercat să o administreze, s-a constatat că rectul era deschis, sfincterul neopunând nicio rezistență. Eliminări fecale alb-cenușii, apoase și fetide se produceau continuu. „Studenții, recunoscând indicația pentru Phos., au administrat o doză din acel remediu și, în loc să moară, fata s-a însănătoșit.” Senzațiile particulare sunt: ca și cum ar fi pe punctul de a muri. Ca și cum ar fi cufundat în apă fierbinte. Anxietate ca și cum ar fi sub sânul stâng. Ca și cum ar fi stat culcat noaptea cu capul prea jos. Ca și cum totul s-ar fi oprit în cap. Ca și cum scaunul s-ar ridica. Ca și cum ochii ar urma să fie împinși în afară; sau împinși în jos de o greutate din jurul lor. Ca și cum ar exista noduli dureroși sub scalp. Ca și cum ar fi tras de păr. Ca și cum capul ar urma să plesnească. Ca și cum ceva ar fi explodat în cap. Ca și cum pielea feței ar fi prea întinsă. Ca și cum ceva ar fi tras și întins peste urechi. Ca și cum ar avea praf în ochiul drept; nisip în ochiul stâng; globii oculari mari. Ca și cum ceva s-ar afla înaintea urechilor; corp străin în urechi. Ca și cum nările ar fi lipite. Ca și cum i-ar fi bătute cuie în maxilare. Ca și cum alimentele nu s-ar digera corespunzător. Ca și cum ar exista o greutate mare în stomac. Stomacul, ca și cum ar îngheța. Ca și cum s-ar găti ceva în stomac. Anusul, ca și cum ar fi deschis. Laringele, ca și cum ar fi căptușit cu blană. Ca și cum ar exista piele pe laringe. Ca și cum o bucată de piele ar atârna desprinsă în laringe. Ca și cum ceva din mijlocul sternului ar fi smuls și desprins. Ca și cum inima ar fi fixată. Ca și cum toracele ar fi eviscerat. Ca și cum o bandă îngustă ar înconjura corpul și s-ar așeza peste inimă. Ca și cum o greutate mare ar sta pe mijlocul sternului. Spatele, ca și cum ar fi rupt. Ca și cum argintul viu s-ar mișca în sus și în jos prin măduva spinării. Coccisul, ca și cum ar fi ulcerat. Tălpile, ca și cum ar fi mers prea mult. Picioarele, ca și cum ar fi adormite. Gleznele, ca și cum ar fi scrântite. Caracterul brusc este o trăsătură a Phos.: prostrație subită, precum cea care poate surveni în difterie, rujeolă, scarlatină sau în orice boală în care organismul a suferit un șoc profund. Partea stângă este ceva mai afectată decât cea dreaptă, sistemul venos mai mult decât cel arterial. Simptomele lui Phos. sunt < la atingere (nu suportă atingerea cămășii de noapte); la presiune (dar presiunea > senzația ca și cum ar exista ceva înaintea urechilor și durerile toracice). Frecarea >. Mesmerismul >. Repausul < durerea din brațe și umeri. Poziția culcată = dureri intense în ochi; < colicile și sfâșierea din maxilare; > căldura scalpului și gazele intestinale blocate. Slăbiciune după scaun și după urinare, obligând pacientul să se întindă. Culcat pe spate < diareea; astmul; > pneumonia; durerea din braț. Culcat pe partea stângă <; pe partea dreaptă >. Șezând <. Mișcarea; efortul; mersul, îndeosebi mersul rapid, <. Efortul fizic sau mintal <. Râsul < (tusea). Tusea = cefalee. Vorbitul < durerea din laringe. < În urma scrântirii părților. < La ridicarea brațelor. < Înainte de somn, > după. (Unele simptome sunt < la trezire, dar acest lucru este mai puțin caracteristic.) < Dimineața; seara (în special la amurg); înainte de miezul nopții. Căldura < durerea sfredelitoare din dinți; durerile de spate; punctele pruriginoase ale pielii. Alimentele și băuturile calde < (dar băuturile fierbinți > colica flatulentă). Apa caldă, la introducerea mâinilor în ea, = durere de dinți. Învelirea călduroasă > nevralgia capului și căldura scalpului. Schimbările vremii (în oricare direcție) <. Aerul liber > durerea din frunte; hemicrania; senzația de nas înfundat; < vertijul; durerea de dinți; tusea; sfâșierea în labii; răcește ușor. Vântul <. Furtuna cu descărcări electrice <. Spălarea cu apă rece >. Spălarea rufelor; vremea umedă <. < Lumina; zgomotul; muzica; cântatul la pian. > În întuneric.

Relații

Antidotat de: Nux, Coff., Tereb.; Kali permang. bine diluat și administrat din abundență (Dr. Antal). Antidotează: Tereb., Rhus ven., Camph., Iod., Nat. m. (folosirea excesivă a sării), Petrol. Complementare: Ars., Cepa (toate trei au mirosuri aliacee), Carb. v., Ipec. Incompatibil: Caust. Compatibile: Ars., Bapt., Bell., Bry., Calc., Cart). v., Chi., K. ca., Lyc., Nux, Pul., Rhus, Sep., Sil., Sul. Comparați cu: Ars., Merc., Petr., Sul. Astm după tuse, Ars. (Ars. înainte și după). Își închipuie că este în mai multe bucăți, Bapt. Junghiuri ascendente în vagin, Sul., Sep., Pul., Nit. ac., Alum., Berb., Am. c. Transpirații nocturne debilitante, Chi., Calc., Lyc. Transpirații spre dimineață, Calc., Lyc. (Phos. la trezire). Limbă lucioasă, Lach. (Lach. roșie; Phos. uscată, crăpată, neagră). Lienterie, Chi. Tuse < la intrarea în aer rece dintr-o cameră caldă (Bry. invers). Frică de întuneric, Am. m., Calc., Stro., Val., Stram. Frică de fantome, Pul. Senzație de nesiguranță la nivelul intestinelor, Alo. Hemoroizi în timpul menstrelor, Collins., Ign., Lach., Pul. Efectele ridicării brațelor sus pentru a ridica lucruri, Rhus. Degerături; paralizie generală, Agar. Cefalee cu sporirea capacităților intelectuale (Phyt. cu acuitate auditivă sporită). Foame noaptea, Chi. s., Pso., Pul., Ign., Lyc. (Pho. foame nepotolită cu căldură febrilă). Durere ovariană stângă, Coloc., Thuj., Lach., Bry. Somnambulism, Can. i., Sul., Luna. Senzația că anusul este deschis, Phos. ac., Apis (Lach. ca și cum vaginul ar fi deschis). < La mers rapid, Pul. Regurgitarea alimentelor, Sul. Salivație nocturnă, Cham., Nux, Rhus. Dificultate la înghițirea lichidelor, Bell., Caust., Can., Hyo., Ign., Lach., Lyc. Sânge din intestin, Merc., Nit. ac., Sul., Caps., Merc. c. Menoragie, Calc. Râde de lucruri serioase, Anac., Lyc., Nux m., Plat. Hemoragie, sângele nu se coagulează, Sanguisuga. Modificări grase în sânge, rinichi, măduva spinării; epuizare cerebrală; senzații de târâre și furnicături; excitație sexuală cu eretism; durere de spate ca și cum acesta s-ar rupe, Pic. ac. (Phos. prezintă, odată cu slăbiciunea, mai multă iritabilitate și hipersensibilitate la impresiile externe; simțurile sunt prea ascuțite sau, dacă slăbesc, aceasta este însoțită de fotopsii; Pic. ac. prezintă erecții mai intense și mai puțină lascivitate decât Phos.). În trăsăturile generale; taciturn și neîncrezător; înclinat să se mânie și să certe; senzație de tensiune; slăbiciune nervoasă și neliniște, Caust. (Phos. are o mare sensibilitate dureroasă a laringelui, se teme să tușească sau să vorbească; Caust. are tuse > de băuturi reci; răgușeala lui Phos. este < seara, cea a lui Caust. < dimineața). Scrofuloză, tuberculoză, tumefierea ganglionilor, ulcerație indolentă, învață cu dificultate să vorbească și să meargă (Phos. are pielea delicată, fină, trăsături ascuțite și destul de frumoase; Calc. buze mari, tumefiate). Ulcere mici în jurul celor mari (Hep. coșuri în jurul ochilor dureroși). Ftizie floridă, Fer. (Fer. are pletoră aparentă, cu mare apăsare în piept la cel mai mic efort). Slăbiciune și senzație de gol în stomac la ora 11 a.m.; ramolisment cerebral; epuizare nervoasă însoțită de tremur; neliniște, Zn. (Zn. are ptoză; < de la vin; neliniște a picioarelor, Phos. a întregului corp). Paralizie funcțională din oboseală sau emoție, Stan., Coccul., Ign., Nat. mur., Collins. Răgușeală, < seara, slăbiciune toracică, tuse, expectorație abundentă, stare hectică, Stan. (Phos. are spute mai frecvent striate cu sânge; constricție de-a curmezișul pieptului). Afecțiuni osoase, abcese, mai ales ale sânului, cu orificii fistuloase; hiperexcitabilitatea sistemului nervos; tuse provocată de vorbire, Sil. Ftizie; tineri cu creștere rapidă, Iod. (Phos. este cel mai apropiat de Iod. în ftizie). Afonie cu senzație de excoriație a laringelui, Carb. v. Căldură la vertex; dezvoltare imperfectă a țesuturilor; diaree matinală, Sul. (Sul. are foame la ora 11 a.m. împreună cu căldura la vertex, Phos. nu; Phos. are scaune verzi, nedureroase, Sul. scaune care își schimbă culoarea și anus excoriat, dureros ca de rană). Iritația tractului respirator, laringe dureros ca de rană (Phos. are iritația mai jos; laringele dureros este < de la vorbit sau apăsare, Bell. numai de la apăsare). Bronșită capilară, Ipec. (Phos. mai inflamator). Prostrație, Chi. (Phos. bruscă, Chi. nu). Menstruație vicariantă, Bry., Puls., Senec. Febră tifoidă, Rhus; și manie erotică, Hyo. Răceală; ramolisment cerebral, Nux (Phos. urmează după Nux în ambele; dacă răceala coboară la piept în pofida lui Nux). Tuse prin influență nervoasă reflexă, Ambra (Amb. < când sunt străini în cameră). Iritabilitate; intoleranță la efort intelectual, Nux. Vărsături: după consumul de apă rece, Ars. (Ars. imediat; Pho. de îndată ce apa se încălzește în stomac), Bism. (imediat după masă, cu cardialgie arzătoare), Kre. (alimente nedigerate, la câteva ore după masă). Diaree de îndată ce mănâncă, Ars. Slăbiciune după scaun, Con., Nux. Sensibilitate la furtuni și electricitate, Rhod., Merc., Morph. Polipi, Teuc., Calc., Sang., Pso., Lemn. > De la băuturi și alimente reci (Lyc. invers). Isterie, Ign. Surditate, în special pentru vocea umană (Ign. invers). Rănile mici sângerează mult, Lach. < La introducerea mâinilor în apă, Lac. d. Apatie; slăbiciune și prostrație prin pierdere de lichide, Pho. ac. (Phos. are o uscăciune mai accentuată a limbii și excitație senzorială). Diaree striată cu sânge și cu aspect de apă în care s-a spălat carne, Canth., Rhus. Diaree cu fâșii, membranoasă, Ars., Caust. < La amurg, Puls. Hepatizația plămânilor, Ant. t., Sul., Lyc. (acestea corespund stadiului ulterior de dezagregare). Poate sta culcat numai pe partea dreaptă (Merc. poate sta culcat numai pe stânga). Levitație, Phos. ac., Stict. pul. Dorință de acizi, Phell. Afecțiuni ale pielii din jurul articulațiilor, Sep. Limbă ca și cum ar fi arsă, Sang. Surditate după febră tifoidă, Ars., Petrol. Nimfomanie, Calc. ph., Orig. Tuberculoză, Bacil., Tuberc. Senzație de explozie în cap, Alo. Smucituri în cap în timpul scaunului, Indm. Senzație de amorțeală și rigiditate în creier, Graph. Paralizia Duchenne, Curar. Extremitățile oaselor în creștere, Conch. Efectele tunderii părului, Bell. Teste îl include pe Phos. în trei dintre grupele sale, ale căror tipuri sunt Puls., Ipec. și Fer.

Cauzalitate

Mânie. Frică. Durere sufletească. Griji. Efort intelectual. Emoții puternice. Muzică. Mirosuri puternice. Gaz. Flori (leșin). Furtuni cu tunete. Fulger (orbire). Excese sexuale. Pierdere de lichide. Entorse. Ridicare. Răni. Expunere la ploi torențiale. Tutun (ambliopie). Spălarea rufelor. Tunderea părului.

1. Minte

Afecțiuni ale minții în general; înclinație amoroasă; amețeală mentală. Nimfomanie. Tristețe melancolică și melancolie, uneori cu plâns violent sau întreruptă de accese de râs involuntar. Râde de lucruri serioase. Stupor, delir adinamic, cu mormăieli; locvace. Crede că este în mai multe bucăți și nu poate potrivi fragmentele. Stupor din care putea fi trezit numai pentru o clipă, pentru a recădea apoi într-o letargie cu mormăieli; și uitare. Apatie profundă; foarte lent; nu-i place să vorbească; răspunde încet sau deloc. Angoasă și neliniște, îndeosebi când este singur sau pe vreme furtunoasă, în principal seara, cu teamă și spaimă. Angoasă cu privire la viitor sau la deznodământul bolii. Predispoziție de a se speria. Frică: seara; de întuneric; de spectre; de lucruri care se târăsc ieșind din colțuri. Tristețe ipohondriacă. Dezgust față de viață. Apatie alternând cu vorbe și fapte mânioase. Devine ușor iritat și mânios, ceea ce îl face extrem de vehement, iar după aceea suferă din această cauză. Orice impresie vie = căldură, ca și cum ar fi fost scufundat în apă fierbinte. Mare irascibilitate, mânie, patimă și violență. Plâns și râs involuntare și spasmodice. Mizantropie. Aversiune față de muncă. Nerușinare apropiată de nebunie. Mare indiferență față de orice și chiar față de propria familie a pacientului. Uitare accentuată, îndeosebi dimineața. Aflux mare de idei fără legătură între ele. Stare zoomagnetică; stare de clarviziune. Extaz.

2. Cap

Senzație de minte încețoșată și amețeală, îndeosebi dimineața. Vertij la ridicarea din pat dimineața; la ridicarea de pe scaun, cu senzație de leșin și cădere la podea; < dimineața și după mese. Senzația de cap greoi > prin spălarea feței cu apă rece. Accese frecvente de vertij în momente diferite și la ore diferite ale zilei, îndeosebi dimineața, la mijlocul zilei și seara în pat. Vertij când stă așezat; cu ipohondrie, în timpul căruia scaunul pare să se ridice. Vertij cu greață și dureri apăsătoare în cap. Vertij persistent; cade pe spate ori de câte ori încearcă să se ridice din pat. Vertij foarte pronunțat; vertij în sus și în jos; lucrurile se mișcă în sus și în jos sau pacientul simte că se scufundă prin podea (R. T. C.). Vertij apoplectic, neschimbător (R. T. C.). Vertij cu pierderea ideilor. Cefalee obnubilantă, dimineața, la mișcare și < la aplecare; încetează pentru scurt timp după masă; > în poziție culcată și la aer rece. Accese de cefalee, cu greață și vărsături și dureri pulsatile, cu smucituri. Cefalee nocturnă, precedată de greață seara. Cefalee provocată de iritare. Cefalee dimineața. Cefalee cu sporirea capacității intelectuale. Slăbiciune a capului, care este obosit de muzică, râs, un pas greu, o cameră caldă etc. Durere în creier ca și cum ar fi fost zdrobit. Cefalee năucitoare, uneori cu clocotire violentă a sângelui și paloarea feței. Congestie la cap, cu arsură, zumzet și pulsații în cap, față roșie, tumefiere sub ochi, < dimineața când stă așezat și seara în pat. Senzație de gol în cap, cu vertij. Cefalee ca și cum capul ar fi prea plin de sânge, în urma studiului intens. Cefalee deasupra ochiului stâng, cu pete plutitoare în câmpul vizual. Senzație de amorțeală și amețeală în creier, incapacitate de a lucra. Senzație ca și cum totul s-ar fi oprit în creier. Smucituri în cap, îndeosebi în timpul scaunului. Senzația că creierul se rigidizează la șederea în aer liber. Senzație de greutate, plenitudine și apăsare în cap. Durere sfâșietoare în cap, îndeosebi în tâmple, sau unilaterală. Dureri lancinante în diferite părți ale capului, îndeosebi seara. (Dureri fulgurante neîncetate prin creier, cu senzația că ochii sunt smulși, începând din frunte, persistând zi și noapte, cu vărsături, > fie de căldură, fie de frig. R. T. C.). Șocuri în occiput, pocnituri puternice; șocuri în întregul cap, cu senzație de sfărâmare, ca și cum ceva ar fi explodat; provocate de suprasolicitare sau griji. Cefaleea spălătoresei. Arsură în frunte, cu pulsații, dimineața și după-amiaza, după masă, < în cameră caldă, > la aer liber. Pulsații în cap, cu zumzet și arsură în acesta, mai ales în frunte, cu greață și vărsături de dimineața până la prânz; < de la muzică, în timpul masticației și într-o cameră caldă. Congestie în cap, cu bătăi, bâzâit, căldură și senzație de arsură, îndeosebi în frunte. Cefalee ca de despicare provocată de tuse. Senzație de frig în cap. Cefaleele sunt > la aer liber. Nevralgie a capului, care trebuie ținut învelit călduros zi și noapte. Junghiuri externe în partea laterală a capului. Senzație chinuitoare ca și cum pielea frunții ar fi prea strânsă și tensiune la nivelul feței, ca și cum pielea nu ar fi suficient de mare, adesea numai pe o parte; < la schimbarea temperaturii și în timpul mesei; > după masă, cu anxietate. Tendință de a suferi de frig la nivelul capului, cu senzația, la aer liber, că creierul ar fi înghețat. (Senzație de frig în cerebel, cu senzație de rigiditate în creier.). Inflamație a creierului cu pulsații și zumzet în cap; căldura pătrunde în cap din coloana vertebrală și de acolo se extinde până la picioare; < într-o cameră caldă, > când se mișcă în aer rece. Cefalee deasupra ochiului stâng. Cefalee extinsă spre ochi; spre rădăcina nasului. Mâncărime a scalpului, < prin scărpinare, cu mătreață. Căderea părului (în smocuri mari în partea anterioară a capului și), îndeosebi deasupra urechilor (alopecia areata). Cruste uscate și descuamare abundentă a scalpului. Căldură uscată, dureroasă a scalpului, care îl obligă să-și descopere capul; temperatura corpului nu este crescută; > în poziție culcată. Transpirație lipicioasă numai pe cap și în palme, cu eliminarea unei cantități mari de urină tulbure. Senzație ca și cum ar fi tras de păr. Exostoză pe craniu.

3. Ochi

Dureri în ochi, ca și cum ar fi în oasele orbitare. Presiune în ochi ca de la un grăunte de nisip. Mâncărime frecventă în ochi. Presiune ca și cum ochii ar fi împinși afară. Dureri fulgerătoare, usturime, căldură și senzație de arsură în ochi, îndeosebi în cantusurile externe. (Globii oculari sunt dureroși ca de rană, cu tendință la transpirație rece și amețeală. R. T. C.). Ochii sunt dureroși la atingere și par plini (vindecat. Qy. glaucom?—R. T. C.). Congestie sanguină oculară. Roșeața scleroticii și a conjunctivei. Colorație gălbuie a scleroticii. (Episclerită care trece de la un ochi la celălalt. R. T. C.). Inflamații oculare de diferite feluri (cu dureri apăsătoare și arzătoare). Lăcrimare, îndeosebi în aer liber și când stă cu fața în vânt. Aglutinarea pleoapelor dimineața, cu lăcrimare în aer liber, < la vânt. Vede mai bine dimineața, în amurg sau când își umbrește ochii cu mâna. Mici puncte arzătoare pe globii oculari. Globii oculari par mari, pleoapele acoperindu-i cu dificultate. Rigiditate a ochilor. Aglutinarea nocturnă a pleoapelor. Orjelet. (Orjelete care apar neîncetat; supurează. R. T. C.). Tremurături ale pleoapelor și ale comisurilor lor. Dificultate la deschiderea pleoapelor. Umflarea pleoapelor. Pupile contractate. Edem al pleoapelor și în jurul ochilor. Ambliopie. Slăbirea vederii la trezirea de dimineață. Ochii nu mai rezistă în timpul cititului. Miopie. Orbire diurnă, uneori instantanee (ca în leșin); totul pare acoperit de un văl cenușiu. Ca și cum înaintea ochilor s-ar afla un văl negru. Vedere încețoșată la lumina lumânării. Persoane cu vedere slabă, care văd un halou în jurul luminii lămpii. Vedere de aproape; pierderea momentană a vederii. Vede culori pestrițe acolo unde poate exista numai o singură culoare. Reflexe sau scântei negre și pete negre înaintea ochilor. Sensibilitatea ochilor atât la lumina zilei, cât și la lumina lumânării (aversiune față de lumină). Halou verzui (sau roșu) în jurul lumânării. Cataracta viridis.

4. Urechi

Otalgie. Dureri sfâșietoare acute și fulgerături în urechi și cap. Bătăi și pulsații în urechi. Congestie sanguină în urechi. Senzație de uscăciune în urechi. Secreție galbenă din urechi, alternând cu surditate. Auz foarte ascuțit. Ecou puternic al sunetelor în urechi, îndeosebi al vocii umane, cu vibrații în cap. Surditate, îndeosebi pentru vocea umană. Senzație ca și cum ceva s-ar afla în fața urechilor. (Surditate după febră tifoidă etc.). Surditate pe partea stg. și cefalee pulsatilă (produsă. R. T. C.). Surditate în urma unui guturai. (Surditate cu dinți cariați. R. T. C.). Murmur înaintea urechilor. Zumzet în urechi. Vuiet și țiuit în urechi. Durere surdă; gâdilare; mâncărime în urechi. Acufene frecvente, care se transformă uneori în melodii frumoase. (Acufene neîncetate, asemenea aburului; par să provoace vertij și senzația de cădere prin podea. R. T. C.).

5. Nas

Nas roșu, umflat și dureros la atingere. Cruste uscate și tari în nas. Polip nazal (sângerează ușor). Excoriații la unghiurile nasului. Nări ulcerate. Numeroși pistrui pe nas. Emanație fetidă din nas. Eliminare de sânge la suflarea nasului (de fiecare dată când este suflat). Epistaxis abundent; sângerare lentă. Epistaxis, uneori în timpul defecației sau seara. Simț olfactiv foarte ascuțit, îndeosebi în timpul cefaleelor. Mirosuri fetide imaginare. Pierderea mirosului. Uscăciune neplăcută (dureroasă) a nasului. Scurgere constantă (abundentă) din nas, de mucus galben, verzui, sanguinolent, purulent; fără coriză. Coriză; cu inflamație (senzație ca de rană) în gât și senzație de cap greoi (confuzie); alternând între forma fluentă și cea uscată. Strănut frecvent. Obstrucție nazală, îndeosebi dimineața.

6. Față

Față palidă, trasă, gălbuie, de culoarea pământului, cu ochii adânciți în orbite și înconjurați de cercuri albastre. Culoarea feței este foarte schimbătoare. Paloare alternând cu roșeața feței și căldură trecătoare. Roșeață și căldură arzătoare a obrajilor. Pete roșii circumscrise pe obraji. Față cenușie, anemică; buze albastre; aspect ceros. Față buhăită, îndeosebi în jurul ochilor. Tresăriri ale mușchilor feței. Tensiunea pielii feței și frunții, uneori numai pe o parte. Descuamarea pielii feței. Sensibilitate dureroasă a unei părți a feței la deschiderea gurii. Dureri fulgerătoare, de tracțiune și sfâșietoare în oasele feței, îndeosebi seara, noaptea în pat sau după cea mai ușoară răcire. Durerile faciale reapar la vorbire sau la cea mai ușoară atingere. Erupție de coșuri și cruste pe față. Buze albăstrui. Buze uscate și arse, umflate, acoperite cu cruste maronii. Buze crăpate; fisură în mijlocul buzei inferioare. Pecingini și coșuri în jurul gurii. Ulcerarea comisurilor gurii. Crampe ale maxilarului. Necroza mandibulei, mai rar a maxilarului superior. Necroza părții stg. a mandibulei; umflarea oaselor maxilare. Angorjarea glandelor submaxilare.

7. Dinți

Durere dentară de tracțiune sau sfâșietoare (înțepătoare, usturătoare) ori durere ca de roadere, sfredelitoare, pulsatilă, cu zvâcnituri și fulgerături, îndeosebi în aer liber, seara și dimineața, uneori numai noaptea, mai ales la căldura patului, sau la contactul cu alimente fierbinți. Durere dentară după spălatul rufelor; după ținerea mâinilor în apă rece. Durere dentară cu salivație, după cea mai ușoară răcire. Dureri ca de ulcerație în dinți în timpul mesei de dimineață. Carii dentare. Dinții devin foarte mobili. Sângerarea dinților. Scrâșnirea dinților. Sensibilitate dureroasă, inflamație, desprindere, ulcerație, umflare și sângerare facilă a gingiilor. Gingiile se desprind de dinți și sângerează ușor, îndeosebi la atingere.

8. Gură

Excoriația gurii. Gust amar în gură; acru după lapte; eroziuni sângerânde pe suprafața internă a obrajilor. Acumulare de salivă apoasă, sărată, dulceagă; sau uscăciune excesivă a gurii. Senzație ca de rană în gură. Scuipă sânge. Mucus vâscos în gât. Hemoptizie. Vezicule purulente pe palat. Mucoasa palatului este zbârcită, ca și cum ar fi pe punctul de a se desprinde. Limbă umflată, uscată, încărcată cu un depozit brun-negricios. Limba se umflă (agg. R. T. C.). Înțepături în vârful limbii. Limbă: albă ca creta; uscată și albă; uscată și roșie; uscată și brună în centru; acoperită cu depozit galben. Articulare dificilă; vorbire lentă; limba refuză să se miște, astfel încât se bâlbâie.

9. Gât

Uscăciunea gâtului ziua și noaptea. Durere surdă în gât. Usturime, senzație de zgâriere și durere arzătoare în gât. Arsură în esofag. Strictură (spasmodică) a esofagului. Amigdalele și uvula sunt foarte umflate. Eliminarea mucusului prin dregerea zgomotoasă a gâtului dimineața. Durere ca de excoriație în gât.

10. Apetit

Gust cleios sau asemănător brânzei. Gust amar în gură și gât după masă, cu senzație de asprime. Gust sărat, acru sau dulceag în gură, îndeosebi după masă. Pierderea gustului. Lipsa poftei de mâncare din cauza unei senzații de plenitudine în esofag și a setei violente. Dorință excesivă de lucruri răcoritoare. Poftă de alimente acre și condimentate. Foame după masă. Bulimie, chiar și noaptea (în timpul unei crize de gută), cu slăbiciune mare, atât de mare încât leșină dacă foamea nu este potolită curând. Sete, cu dorința de ceva răcoritor. Senzație de leșin și de moliciune în abdomen după micul dejun. După masă, somnolență și apatie, căldură și anxietate, senzație de arsură în mâini, aciditate crescută, presiune și plenitudine în stomac, piept și abdomen, însoțite de respirație îngreunată, vărsarea alimentelor, umflarea abdomenului sau cefalee, regurgitații acide ale conținutului ingerat, sughiț, slăbiciune, colici și multe alte suferințe. Regurgitarea conținutului ingerat, câte o îmbucătură.

11. Stomac

Eructații cu durere în stomac, ca și cum ceva ar fi smuls din acesta. Fumul de tutun provoacă greață și palpitații cardiace. Eructații frecvente, în general goale, îndeosebi după masă și după băut; uneori și nefinalizate sau spasmodice, ori acide sau cu gustul alimentelor. Regurgitarea acidă a alimentelor. Pirozis. Sughiț. Greață de diferite feluri, îndeosebi dimineața sau seara ori după masă. Greață cu foame sau sete violentă, care dispare după ce mănâncă sau bea apă. De îndată ce apa (sau alimentele) se încălzește în stomac, este vărsată. Regurgitație apoasă, îndeosebi după consumul alimentelor acide. Vărsături cu dureri violente în stomac și slăbiciune mare. Vărsături verzui sau negricioase. Vărsături de materii acide. Vărsarea alimentelor, îndeosebi seara. Vărsături de bilă sau mucus noaptea, uneori cu senzație de frig și amorțeală a mâinilor și picioarelor. Vărsături cu sânge. Vărsături cu diaree. Durere în stomac, îndeosebi când este atins și în timpul mersului. Dureri violente în stomac, > după o băutură rece. Senzație de contracție la nivelul cardiei; alimentele, abia digerate, revin în gât. Plenitudine gastrică. Dureri fulgerătoare și presiune în stomac, îndeosebi după masă, cu vărsarea alimentelor. Durere în epigastru la atingere, precum și dimineața. Senzație de frig sau de căldură și arsură în stomac și epigastru. Inflamația stomacului. Ulcerația stomacului la fete anemice (R. T. C.). Durere spasmodică, senzație ca de gheare și contracție în stomac, uneori cu sufocare. Durerile de stomac sunt > prin alimente reci (înghețată, gheață). Indispoziție generală, resimțită însă mai ales în stomac. Durerile de stomac se manifestă în principal după masă, precum și seara și noaptea. Apăsare și arsură în epigastru. Durere de tracțiune în capul pieptului, extinzându-se spre piept.

12. Abdomen

Senzație de slăbiciune foarte mare, de gol sau ca și cum totul ar fi dispărut, resimțită în întreaga cavitate abdominală (acesta este un semn orientativ, fie că apare în cadrul unui complex de tulburări, fie singur, îndeosebi când este însoțit de senzație de căldură în spate, între omoplați. H. N. G.). Dureri ascuțite care străbat abdomenul. Dureri fulgerătoare în regiunea hepatică. Distensia abdomenului, îndeosebi după masă. Abdomen tare și destins. (Abdomen destins, cu tendință biliară. R. T. C.). Atrofie galbenă acută a ficatului. Mărirea și indurarea ficatului, cu durere. Durere în regiunea hepatică la presiune. Mărirea splinei. Sensibilitate în regiunea hepatică, < când stă culcat pe partea dr., cu durere la atingere. Pulsație dureroasă în hipocondrul dr. Durere constrictivă în abdomen. Colică spasmodică. Ciupituri, dureri tăioase și sfâșietoare în abdomen, îndeosebi dimineața, noaptea în pat și seara, adesea cu nevoie imperioasă de a defeca și diaree. Dureri fulgerătoare în abdomen, uneori cu față palidă, tremurături și cefalee. Senzație de frig, cu senzație de căldură și arsură în abdomen. Inflamația intestinelor. Invaginație intestinală. Disconfort abdominal după micul dejun. Presiune spre exterior asupra părților laterale ale abdomenului. Sensibilitate dureroasă a abdomenului la atingere în timpul mersului. Flaciditatea abdomenului. Este obligat să se întindă din cauza slăbiciunii resimțite transversal în abdomen. Hernie inghinală. Pete galbene mari în regiunea abdomenului. Umflarea și supurația ganglionilor inghinali. Gaze intestinale blocate. Colică flatulentă, profund situată în abdomen; < în poziție culcată, cu bolboroseală (chiorăit și rostogolire în intestine) și borborisme. Flatulență în general.

13. Scaun și anus

Un simptom foarte caracteristic se întâlnește la scaun, care este lung, subțire, tare și uscat și este evacuat cu foarte mare dificultate; poate fi comparat cu scaunul unui câine ca aspect și mod de evacuare, fiind adesea însoțit de aceleași scremete, tremur al membrelor, &c. Diaree: în cantitate mare, ca apa dintr-un hidrant, și foarte epuizantă pentru pacient (adesea însoțită de o senzație de mare slăbiciune, de gol sau de dispariție în abdomen); nedureroasă; scaune voluminoase; involuntare; mucoase. (Diaree emaciantă, piele uscată și tare. E. A. Small). Constipație. Materii fecale tari, mici, eliminate lent, întrerupt, greu de evacuat și mult prea uscate (ca ale unui câine). Nevoie urgentă și chinuitoare de a defeca. Diaree prelungită. Materii fecale de consistența terciului. Diaree seroasă. Diaree cu diminuarea forțelor (< dimineața). Diaree mucoasă. Diaree sanguinolentă. Materii fecale nedigerate. Materii fecale verzui, cenușii (sau alb-cenușii) ori negre (cu fulgi de mucus). Scaune apoase, cu mase alb-gălbui, brânzoase; bulgări de mucus alb. Scaune fără miros, cu excepția unui ușor miros de mucegai. Scaune ca și cum intestinele ar fi răzuite. Evacuări involuntare. Scurgere de mucus din anus, care rămâne permanent deschis. Eliminarea teniei sau a ascarizilor din rect în timpul scaunului. Eliminare de sânge în timpul defecației. După scaun: apăsare, durere arzătoare și tenesme în anus și rect, cu mare epuizare. Zvâcniri și zguduiri în rect și anus (acestea pot apărea la copii, făcându-i să țipe; sunt de obicei < seara sau noaptea; par să aibă viermi; își duc mâinile la șezut și arată prin diferite semne unde și care este problema). Înțepături ca de urzică în rect în afara scaunului. Înțepături în anus. Senzație de mușcătură și mâncărime în anus. Durere sfâșietoare în rect și organele genitale, chiar până la senzația de prăbușire. Durere în anus atât de violentă, încât părea că trupul va fi rupt în două, cu dureri tăietoare și mișcări în întregul abdomen, nevoie permanentă și ineficientă de a defeca, căldură în mâini și anxietate; > numai prin aplicarea unor pânze calde. Zguduire și senzație de gheară în partea stg. a anusului. Înțepături însoțite de senzație de târâre. Pruritus ani. După scaun, tenesme îngrozitoare, care persistă un timp. Paralizia intestinului inferior; a sphincter ani. Anus larg deschis. Senzație de paralizie a rectului. Crampe și contracție a rectului. Prolabarea și sângerarea ușoară a tumorilor hemoroidale din rect și anus, cu durere ca de excoriație, în poziție șezândă sau culcată. Fisură anală.

14. Organele urinare

Secreție crescută de urină apoasă. Eliminare frecventă a unui jet urinar redus (numai o cantitate mică de fiecare dată). Urină cu sediment alb, seros, nisipos și roșu sau, alteori, galben. Urină tulbure, cu sediment ca praful de cărămidă. Urină palidă, apoasă sau albicioasă. Peliculă pestriță pe suprafața urinei. Hematurie (cu durere acută în regiunea rinichilor și a ficatului și icter). Senzație de usturime și arsură la urinare. Tensiune și zvâcniri sau durere arzătoare în uretră în afara urinării (cu nevoie frecventă de a urina).

15. Organele sexuale masculine

Dorință sexuală foarte puternică, cu dorință permanentă de coit. Impotență după excitație excesivă și onanism. Erecții prea puternice seara sau dimineața. Poluții frecvente (involuntare). Erecții slabe sau complet absente. Ejaculare slabă și prea rapidă în timpul coitului. Dureri în testicule și tumefierea cordonului spermatic. Hidrocel.

16. Organele sexuale feminine

Nimfomanie. Aversiune față de coit. Durere sfâșietoare în organele genitale și înțepături ascendente din vagin în uter. (Erupție cu pustule mici pe vulvă, cu iritație intensă. R. T. C.). Edem al labiilor (< stg.), ulterior gangrenă. Catamenii prea precoce și prea abundente (și de durată prea lungă) sau prea precoce, prea reduse cantitativ și seroase. [Pacientele Phos. au în general menstruații regulate, dar abundente, iar simptome deloc neobișnuite sunt vertijul la ridicarea de dimineață, cu slăbiciunea picioarelor, astfel încât, timp de câteva momente după ce se dau jos din pat, nu pot sta în picioare. H. N. Martin.]. Eliminare de sânge din uter în timpul sarcinii. Catamenii de durată prea lungă, cu durere de dinți și colici. Înaintea menstruației: sângerare abundentă din ulcere; leucoree; nevoie de a urina; și plâns. Metroragii frecvente și abundente. La apariția menstruației, dureri tăietoare și colicative în spate și vărsături. După menstruație: slăbiciune, cearcăne albastre în jurul ochilor și anxietate. Menstruație întârziată, de durată prea scurtă. În timpul menstruației: cefalee fulgurantă; fermentație în abdomen; expectorație de sânge; dureri în regiunea lombară; durere ca de rană în membre; mare moleșeală și febră; sau palpitații cardiace; tremurături de frig; tumefierea gingiilor și a obrajilor și multe alte suferințe. Sterilitate din cauza voluptății excesive sau dacă menstruația apare prea târziu și este prea abundentă. Leucoree usturătoare, corozivă (care produce vezicule). Nodozități tari și dureroase în sâni. Inflamație (erizipelatoasă) a sânilor, chiar și după formarea puroiului. Inflamație erizipelatoasă a mamelelor, cu tumefiere, dureri arzătoare și dureri fulgurante. Senzație de anxietate sub sânul stg., cu eructații amare. Arsură și ciupituri în sânul dr., cu căldură care urcă spre cap. Durere ca o crampă în sân, sus, sub stern, cu eructații. La 3.30 p.m., durere de la mamelonul stg. la mamelonul dr., de acolo la umărul dr. și degetul mic dr. Durere sub mamelon, fulgerătoare ca electricitatea. Mamelone fierbinți și dureroase ca o rană. Erupție papulară pe sâni. Abces al mamelelor, inclusiv cu ulcere fistuloase; colorație albăstruie.

17. Organele respiratorii

Răgușeală și senzație de zgâriere în gât, uneori prelungite. Afonie, astfel încât nu poate vorbi decât în șoaptă. Catar cu tuse, febră și teamă de moarte. Sensibilitate foarte dureroasă a laringelui, care împiedică vorbirea. Înțepături, durere ca de rană, senzație de asperitate și uscăciune în laringe. Crup; bronșită. Sensibilitate intensă a laringelui, cu durere arzătoare. Uscăciune în trahee și torace. Expectorație de mucus din laringe. Tuse provocată de o gâdilătură și mâncărime în torace sau însoțită de răgușeală și senzația că toracele ar fi jupuit. Tuse cavernoasă, sacadată, spasmodică, iritativă, îndeosebi dacă este provocată de gâdilături în torace; noaptea, împiedicând somnul. Tuse cu dureri fulgurante în gât, torace și epigastru, uneori numai noaptea. Tuse uscată în fiecare zi, care persistă câteva ore, cu dureri în stomac și abdomen. Tuse cu înțepături deasupra unui ochi. Tuse provocată de schimbarea vremii și de mirosuri puternice; de culcarea pe partea stg. sau pe spate. Tuse la trecerea dintr-o cameră caldă într-una rece (H. N. Martin). Tuse uscată, zguduitoare, cu senzația că va plesni capul, provocată de aer rece, de băut sau de cititul cu voce tare. Tuse cu vărsături. Tuse provocată de râs. Tuse uscată, ca și cum ar fi provocată de tuberculi sau de pneumonie cronică. Tuse în accese, care aduce o expectorație vâscoasă, mucopurulentă, ramificată asemenea bronhiilor. Tuse cu expectorație purulentă și sărată, îndeosebi dimineața și seara. Tuse cu expectorație dimineața, fără expectorație seara; expectorație spumoasă, roșu-pal, de culoarea ruginii, striată cu sânge; albă și vâscoasă; mucus rece, cu gust acru sau dulce; mucus transparent dimineața după ridicare. Expectorație verzuie prin tuse. Tuse cu expectorație de mucus vâscos sau de sânge, cu usturime în torace.

18. Torace

Respirație zgomotoasă și gâfâitoare. Respirație dificilă, îndeosebi seara, cu angoasă în torace, < în poziție șezândă. Respirație apăsată, rapidă, anxioasă. Inspirație dificilă; greutate, plenitudine și tensiune în torace. Respirație obstrucționată și diferite forme de apăsare a toracelui, îndeosebi dimineața sau seara, precum și în timpul mișcării. Astm spasmodic. Spasme constrictive în torace. După tuse, astm. Accese de sufocare noaptea. Apăsare în torace. Greutate, plenitudine și tensiune în torace. Spasme contractive în torace. Durere sfâșietoare în torace. Junghiuri în torace, îndeosebi în partea stg., uneori prelungite sau, alteori, când părțile sunt atinse. Durere arzătoare ca de excoriație în torace. Inflamația plămânilor (partea stg.). Pneumonia nervosa (plămâni hepatizați). Tuberculoză (phthisis mucosa). Senzație de oboseală în torace. Angoasă în torace. Congestie în torace, cu senzație de căldură care urcă spre gât. Durere sub sânul stg. când stă culcată pe el. Pete galbene pe torace.

19. Inima și pulsul

Anxietate în regiunea inimii, cu greață și o foame neobișnuită, oarecum > prin mâncat, chinuitoare chiar și în pat. Senzație de căldură în partea dr. a inimii. Apăsare; greutate; durere surdă în inimă. Aflux de sânge către inimă și palpitații care devin foarte violente după masă. Palpitații cardiace de diferite feluri, îndeosebi după masă, dimineața și seara, precum și în poziție șezândă și după orice fel de excitație psihică. Palpitații cardiace cu respirație obstrucționată; palpitații la fiecare emoție psihică. Palpitații violente cu anxietate, seara și dimineața în pat; la o mișcare ușoară. Zgomote de suflu în inimă. Apăsare în mijlocul sternului și în regiunea inimii. Puls rapid, plin și dur; mic, slab, ușor compresibil.

20. Gâtul și spatele

Rigiditatea cefei. Apăsare pe umeri. Tumefierea gâtului. Angorjarea ganglionilor axilari și a celor de la ceafă și gât. Mâncărime și dureri fulgurante sub axile. Transpirație fetidă la axile. Senzație de paralizie în partea superioară a sacrului și în vertebrele lombare inferioare. Durere ca de contuzie în șale și spate (ca și cum spatele ar fi rupt), îndeosebi după ce a stat așezat mult timp, împiedicând mersul, ridicarea sau cea mai mică mișcare. Durere în regiunea lombară la ridicarea din poziție aplecată. Arsură în spate sau în regiunea lombară (îndeosebi cu menstruație întârziată). Tabes dorsalis. Dureri arzătoare în șale. Sensibilitatea la apăsare a apofizelor spinoase ale vertebrelor dorsale. Înmuierea coloanei vertebrale. Căldură sau arsură în spate, între omoplați. Dureri sfâșietoare și înțepături în ambii omoplați și sub aceștia. Durere în coccis care împiedică mișcarea ușoară; nu poate găsi nicio poziție comodă; urmată de rigiditate dureroasă a cefei. Coccis dureros la atingere, ca din cauza unui ulcer. Durere trecătoare de la coccis, prin coloana vertebrală, până la vertex, care trăgea capul înapoi în timpul scaunului. Predomină durerea de spate și palpitațiile (R. T. C.).

21. Membrele

Slăbiciune în toate membrele, ca și cum ar fi paralizate; îndeosebi în articulații, cu tremur la orice efort. Tumefierea mâinilor și picioarelor. Durere ca după lovire în membre. Extremitățile, îndeosebi mâinile și picioarele, grele ca plumbul. Amorțeală și senzația că membrele adorm. Exantem pe pielea din jurul articulațiilor. Tumefierea țesuturilor moi ale articulațiilor. Articulații rigide.

22. Membrele superioare

Rigiditate dimineața, la spălare, cu apăsare. Durere reumatică sfâșietoare (și dureri lancinante) în umeri, brațe și mâini (mai ales în articulații), îndeosebi noaptea. Durere arzătoare în palme și brațe; transpirație rece și lipicioasă în palme și pe cap. Durere arzătoare în mâini și brațe. Amorțeala brațelor și mâinilor. Moleșeală și tremur în brațe și mâini, îndeosebi când ține ceva. Eczeme furfuracee pe brațe. Congestie sanguină în mâini, cu tumefierea și înroșirea venelor, îndeosebi când lasă brațele să atârne. Durere ca de sucire în articulațiile mâinilor și degetelor, cu tensiune. Tumefierea mâinilor, chiar și noaptea. Căldură în mâini. Senzație de frig în mâini noaptea. Contracția și zvâcnirea degetelor. Insensibilitatea degetelor. Paralizia degetelor. Amorțeala vârfurilor degetelor. Piele crăpată la articulațiile degetelor. Degerături la degete.

23. Membrele inferioare

Neliniște, slăbiciune, < la urcarea treptelor, cu senzație de greutate. Durere ca de ulcerație (supurativă) în fese, când stă așezat. Durere în articulația șoldului drept. (Exostoză a femurului.). Durere ca de răsucire în articulațiile coxofemurale și în cele ale genunchilor și picioarelor, cu căldură externă. Umflarea tibiei. Durere ca de contuzie în periostul tibiei. Periostul tibiei gangrenat, cu febră; periostul s-a desprins până la genunchi, lăsând osul rugos. Oboseală dureroasă și senzație de greutate în picioare. Greutate în fosele poplitee. Senzație de arsură în gambe și picioare. Tensiune și crampe în gambe, îndeosebi în genunchi. Rigiditate reumatică a genunchiului. Șocuri în gambe înainte de a adormi, ziua și noaptea. Dureri de tracțiune și sfâșietoare (durere reumatică) în genunchi, extinzându-se în picioare. Slăbiciune paralitică în gambe și rigiditate artritică a genunchilor. Pecingini pe genunchi. Pete ca peteșiile pe gambe. Ulcere pe gambe, înconjurate de mici pustule. Exostoză pe tibie. Smucituri și crampe în gambe. Dureri sfâșietoare și fulgerătoare în picioare, îndeosebi noaptea (în picioarele unei femei însărcinate). Umflarea picioarelor sau numai a maleolelor, îndeosebi seara ori după mers, uneori cu durere fulgerătoare. Durere ca de entorsă în glezne la mers. Piciorul se luxează ușor. Senzație de frig în picioare, îndeosebi noaptea. Senzație paralitică în picioare. Durere (ca după contuzie), ca de ulcerație, în tălpi la mers. Șocuri în picioare, ziua și noaptea, înainte de a adormi. Amorțeala vârfurilor degetelor de la picioare. Inflamație și roșeață a eminenței degetului mare, cu lancinații. Degerături și bătături pe degetele de la picioare.

24. Generalități

Afecțiuni ale interiorului toracelui; ale tibiilor; ale oaselor membrelor inferioare; ale membrului superior drept sau ale membrului inferior drept; ale părții superioare drepte sau inferioare drepte. Secreție abundentă de mucus. Afecțiuni ale ganglionilor axilari; inflamația glandelor în general; glande dureroase, în special cu dureri ca niște înțepături; umflături glandulare fierbinți. Afecțiuni glandulare, îndeosebi după contuzie. Hemoragii din părțile interne; ftizie pulmonară iminentă. Durerile produse de Phos. sunt continue sau, cel puțin, neregulate în privința momentului apariției. Dureri artritice și reumatice sfâșietoare și ca niște înțepături, în principal în membre, uneori după o ușoară răcire, îndeosebi în pat, noaptea. Durere arzătoare în membre. Tensiune, crampe, smucituri și deformarea unora dintre membre. Entorse, luxații ușoare. Ataxie și adinamie. Convulsii. Rigiditatea unor părți. Accese de paloare și amorțeală în unele membre, care atunci par moarte. Mucoasă palidă. Tremurul membrelor la cel mai mic efort, dar mai ales în timpul travaliului. Tendința de a-și forța spatele. Clocotire și congestie a sângelui, uneori cu pulsații în tot corpul. Senzații: de plenitudine; de mâncărime sau gâdilare; de ciocănire, bătaie sau pulsație; de zvâcnire fulgerătoare; durere fulgerătoare; de asperitate — toate apărând în părțile interne. Senzație de uscăciune sau de supurație în părțile interne. Hemoragii din diferite organe (interne). Inflamație și durere înțepătoare în părțile interne. Mâncărime în părțile interne. Rănile mici sângerează abundent. Sânge fluid, necoagulabil. Hemoragii din toate cavitățile; de asemenea, din cancerul moale. Slăbiciune și sensibilitate dureroasă în articulații, îndeosebi în genunchi. Slăbiciune mare și lassitudine paralitică, apărând uneori brusc, îndeosebi dimineața în pat sau după un mers foarte scurt. Nu poate sta culcat decât pe partea dreaptă. Statul culcat pe partea stângă, noaptea, provoacă anxietate. Spasme ale părții paralizate. Paralizie, furnicații și dureri sfâșietoare în membre; anestezie; căldură crescută. Exostoză, îndeosebi a craniului. Afecțiune a articulației șoldului, din care se scurge un puroi apos. Epilepsie cu conștiența păstrată. Accese de leșin; de la mirosuri puternice. Sensibilitate excesivă a tuturor organelor. Lassitudine isterică. Descurajare generală și debilitate nervoasă. Greutate în membre și lentoare. Paralizie cu furnicături în părțile afectate. Emaciere și consumpție. Incapacitatea de a rămâne în aer liber, îndeosebi când este frig. Tendință accentuată de a răci, urmată adesea de cefalee și durere de dinți, coriză, cu febră, tremurături etc. Efectele tunderii părului și ale răcirii capului. Dureri în membre la schimbarea vremii. Majoritatea simptomelor se manifestă dimineața și seara, în pat, precum și după cină, în timp ce altele apar la începutul mesei și dispar după aceasta. <: Dimineața; seara; înainte de a adormi; la trezire; înainte de micul dejun; după răcire; în timpul tusei; înainte sau după masă; din cauza unei hemoragii violente; prin scrântirea unor părți; când stă culcat pe spate; când stă culcat pe partea stângă; de la râs (care provoacă adesea tuse); de la lumină în general; de la lumina lămpii; de la alimente calde ("îi este foarte sete, bea apă, îi place, se simte mai bine, aceasta se încălzește în stomac și este vomitată"); când citește cu voce tare; de la mirosuri puternice; după scaun (epuizat etc.); în timp ce înghite lichide; în vânt; când cântă; când vremea se schimbă în oricare sens. >: La întuneric; culcat pe partea dreaptă; când este mesmerizat; prin frecare; prin scărpinare; după somn; de la lucruri reci; alimente reci; apă rece (până când se încălzește).

25. Piele

Exantem care erupe sub formă de pustule; este scuamos. Ulcere în general. Pistrui de vară. Umflături dure, ici și colo pe corp. Rănile care par vindecate se redeschid și sângerează; răni care se vindecă și se redeschid continuu. Descuamarea pielii. Arsură în piele. Zone excoriate pe piele, cu fisuri și dureri fulgerătoare. Pete rotunde, ca pecinginea, pe tot corpul. Pistrui (pe nas). Pecingini uscate, furfuracee. Pete galbene sau brune pe piele (îndeosebi pe torace și abdomen). Pete arămii sau albăstrui, ca peteșiile. Pete roșii. Icter. Piele palidă. Echimoze. Furuncule. Abces limfatic cu ulcere fistuloase (care au margini caloase și secretă un puroi fetid și incolor) și febră hectică. Ulcere mari înconjurate de unele mici. Ulcerele sângerează la apariția menstruației. Fungus hæmatodes. Hemoragie abundentă chiar și din răni foarte mici. Polip. Degerături (la degetele mâinilor și picioarelor) și bătături la picioare, uneori foarte dureroase. Furnicături în piele. Urticarie.

26. Somn

Adoarme târziu. Suferințe care împiedică somnul. Somn irezistibil după cină, chiar dacă s-a luat doar o cină moderată. Insomnie înainte de miezul nopții. Somnolență la ora 19; stare de veghe noaptea (provocat. R. T. C.). Tendință accentuată de a dormi ziua, ca din letargie. Somn toropitor. Adormire întârziată seara și insomnie noaptea sau treziri frecvente, cu dificultatea de a adormi din nou, provocate de neliniște, cu angoasă, zvârcolire, căldură, vertij și clocotirea sângelui. Incapacitatea de a rămâne culcat pe spate sau pe o parte. Comă vigilă. Somn neodihnitor; dimineața, senzație ca după un somn insuficient. Noaptea, vertij cu greață, sensibilitate dureroasă a membrelor, dureri de stomac și abdomen, astm sufocant și spasmodic etc. Treziri frecvente din cauza senzației de căldură excesivă, fără transpirație. Treziri frecvente, cu tresăriri și spaimă. În timpul somnului, smucituri ale membrelor, strigăte, vorbire, plâns, plângeri, lamentări și gemete. Vise: anxioase, tulburătoare; lascive; înfricoșătoare și îngrozitoare; sau vii și neliniștitoare; despre animale care mușcă; despre tâlhari, foc; despre treburile zilei (pe care nu le-a putut termina); vărsare de sânge; moarte, certuri; vietăți târâtoare etc. Coșmar. Somnambulism.

27. Febră

Fiori și tremurături, îndeosebi seara în pat (fără sete, cu aversiune față de dezvelire și cu venele mâinilor umflate), uneori cu căscat, urmate sau nu de căldură. Senzație de frig în membre. Senzația internă de frig și frisonul nu sunt > la căldura sobei. Senzație de frig seara până la miezul nopții, cu slăbiciune mare și somn. Frison care coboară de-a lungul spatelui. Tremurături urmate de căldură, cu sete și transpirație, îndeosebi noaptea și după-amiaza. (Stare febrilă cronică, cu albuminurie recurentă. R. T. C.). Căldură internă sau externă în părți izolate. Valuri de căldură care urcă de-a lungul spatelui. Arsură în spate, între omoplați. Durere arzătoare în părțile externe sau interne. Căldură trecătoare sau însoțită de anxietate. Căldură nocturnă (care tulbură somnul). Valuri de căldură în tot corpul, începând în mâini. Transpirație foarte abundentă pe cap, mâini și picioare, cu secreție urinară crescută. Transpirație pe partea anterioară a corpului. Transpirația miroase frecvent a sulf sau a usturoi. Febră intermitentă: căldură și transpirație noaptea, cu senzație de leșin și foame devoratoare, care nu putea fi potolită prin mâncare; apoi senzație de frig, cu clănțănitul dinților și frig exterior; senzația de frig era urmată de căldură internă, îndeosebi în mâini, în timp ce frigul exterior continua. Febre cu stare soporoasă, buze și limbă uscate, negre și gura deschisă. Febră tifosică (adesea cu pneumonie și bronșită, care evoluau spre ftizie). Febră hectică, cu căldură uscată către seară, îndeosebi în palme, transpirație și diaree colicvativă, roșeață circumscrisă a obrajilor (stângul mai mult decât dreptul) etc. Puls modificat; rapid, plin și dur; uneori mic și slab. Transpirație nocturnă și vâscoasă. Transpirație dimineața. Transpirație rece, cleioasă.