Senega

Polygala senega. Rădăcina-șarpelui Seneca. N. O. Polygalaceæ. Tinctură din rădăcina uscată pulverizată.

Clinic

Ambliopie / Ascită / Astm / Vezică iritabilă / catar al vezicii / Blefarită ciliară / Bronșită / Constipație / Opacitate a corneei / Tuse / Enurezis / Paralizie facială / Febra fânului / Hidrotorax / Hipopion / Gripă / Irită / Esofag, strictură a; catar al / Ftizie mucoasă / Pleurezie / Pneumonie / Mușcături de șarpe / Strănut: accese de; la sfârșitul tusei / Orjelete / Gât dureros / Tuse convulsivă

Caracteristici

Senega a fost introdusă în practica medicală de dr. Tennant, din Virginia, care a fost determinat să-i testeze proprietățile după ce a aflat că indienii o foloseau ca antidot pentru mușcăturile de șarpe. Întrucât ameliora simptomele veninului de șarpe, Tennant a conchis că ar putea ameliora și dispneea, tusea și hemoptizia provenite din alte cauze și a administrat-o cu succes în cazuri de pneumonie, pleurezie și hidrotorax (Teste). Alți practicieni ai școlii vechi au folosit-o ca expectorant în catarul respirator cronic, ftizia acută, febra reumatică, hidropizii, cataracta incipientă și crup. În prezent este considerată „un stimulant, diaforetic și expectorant, în special în bronșita cronică”. În afecțiunile toracelui, ochilor și vezicii urinare au găsit-o homeopații de cel mai mare folos, iar patogeneziile ample au furnizat date excelente pentru prescriere. Teste (care include Seneg. împreună cu Phos. ac., Cham. și Canth. în grupa sa Conium) o consideră deosebit de potrivită „femeilor cu constituție zveltă și înaltă, slabe, dar care și-au păstrat multă vioiciune și forță morală”. El citează următorul caz, în care a produs o mare ameliorare: o doamnă de 45 de ani prezenta dureri ca de contuzie, apăsătoare, uneori crampiforme, foarte vechi, în torace, al cărui perete anterior era sensibil la contact (de ambele părți); durerile erau uneori <, alteori > în aer liber; murmurul respirator la vârfuri era slab, fără ronhusuri; dispnee la mers și mai ales la urcarea scărilor; accese de agitație veziculară în torace, ca și cum ar fi urmat să leșine; tuse catarală, nu foarte frecventă, cu expectorație filantă, nu foarte abundentă; din când în când scuipa sânge roșu; accese de palpitații în timpul cărora ritmul inimii se transforma într-un tremur aproape imperceptibil și care, în unele cazuri, durau toată noaptea și chiar mai mult; menstre regulate; palpitațiile apăreau în general după menstruație sau ca urmare a unei emoții morale. Această pacientă aparținea în aparență tipului menționat de Teste, dar cazul arată că această corespondență de tip nu trebuie luată prea strict, deoarece alți observatori, inclusiv eu însumi, au găsit Seneg. mai potrivită pentru persoanele pletorice, flegmatice; persoanele cu tendință la obezitate; persoanele grase, cu fibre laxe; copiii grași și dolofani; și persoanele în vârstă. Senega este una dintre sursele de Saponin. Are un gust grețos și lasă în gât o senzație de zgâriere. Guernsey îi schițează astfel acțiunea: „Când există o arsură intensă în torace, fie înainte, fie după tuse; secreție abundentă de mucus. Uscăciunea părților interne care sunt de obicei umede; piele uscată. Afecțiuni generale ale traheei; în special partea stângă a toracelui; ochiul drept; pleoapele inferioare.” Nash (care a obținut succes numai cu diluții joase de Seneg.) a vindecat multe cazuri de „tuse cu o mare acumulare de mucus care pare să umple toracele, cu mult hârâit, respirație șuierătoare și dificilă”. Este deosebit de valoroasă, spune el, la persoanele în vârstă, dar acționează bine și la altele. Eu am folosit Seneg. numai în diluția 30 și am constatat că răspunde extrem de bine indicațiilor sale. În cazul unei doamne în vârstă, foarte corpolente, cu antecedente familiale de ftizie, care avea pneumonie la ambele baze, mai ales la dreapta, tuse paroxistică foarte violentă, cu expectorație filantă, dificilă, striată cu sânge, Seneg. 30 a ameliorat rapid o stare foarte periculoasă, după ce alte remedii eșuaseră. Indicațiile principale pentru Seneg. în cazurile toracice sunt: (1) Acumulare mare de mucus limpede, albuminos, dificil de eliminat. (2) Sensibilitate dureroasă intensă a pereților toracelui. (3) Presiune asupra toracelui, ca și cum plămânii ar fi împinși înapoi spre coloana vertebrală. Tuse convulsivă la copiii grași și dolofani, mucus limpede ca albușul de ou, greu de expectorat, tuse < spre seară. Sensibilitatea dureroasă a pereților toracelui face ca Seneg. să fie potrivită în cazurile de pleurodinie. Există răgușeală, iar gâtul este atât de uscat și sensibil, încât pacientul simte durere când vorbește. Tusea se termină adesea prin strănut. Clinton Enos (citat în A. H., xxiv. 253) relatează acest caz: o fată foarte grasă, æt. 10, cu mâinile și picioarele reci și umede și cu transpirație în jurul capului, avea accese de strănut de doi ani, încă de la tusea convulsivă. Câteva accese pe zi, cu o durată de aproximativ o jumătate de oră. Dureri ascuțite în torace și tâmple în timpul acceselor. În nas, o cantitate mare de mucus, cu senzație de înfundare. O doză de Seneg. 200 a înlăturat întreaga suferință într-o săptămână. A. R. Macmichæl (N. A. J. H., xl. 824) a vindecat-o pe dna B., 40, de laringită catarală acută care durase zece zile, cu Seneg. 1. Exista răgușeală; eliminare, prin dregerea zgomotoasă a gâtului, a unui mucus gros și tenace (abundent, un sfert de galon în douăzeci și patru de ore) din laringe, mai ales dimineața, cu senzație de arsură. Ameliorarea a început în decurs de trei ore de la prima doză. Seneg. acționează asupra ochilor chiar mai puternic decât asupra nasului, producând dureri, inflamația atât a părților externe, cât și a celor interne ale ochiului și pleoapelor și tulburări considerabile de vedere. Tulburările oculare sunt < când se privește atent un obiect; iar o altă modalitate evidențiată de patogenezie a dobândit rangul de simptom-cheie: > La aplecarea capului pe spate. Simptomul în care a fost observată pentru prima dată a fost acesta: „Când mergea spre soarele care apunea, i se părea că vede un alt soare, mai mic, plutind sub celălalt, căpătând o formă oarecum ovală când privea în jos, dispărând la aplecarea capului pe spate și la închiderea ochilor.” Experimentatorul a luat între 40 și 60 de picături de tinctură. „< La aplecarea capului înainte” și „< la aplecarea trunchiului” sunt aproape la fel de caracteristice. Simptomele oculare care însoțesc simptomele capului indică Seneg.: „Aflux violent de sânge la cap la aplecarea trunchiului, mai ales la globii oculari, unde se simte o presiune dureroasă.” Sensibilitatea extremă este o altă trăsătură a Seneg.: „Un fel de durere surdă în cap, în sinciput și occiput, care nu este < prin presiune; < stând într-o cameră caldă; însoțită de presiune în ochi, care nu suportau atingerea.” Presiunea, obtuzitatea și greutatea sunt principalele senzații ale capului. Există sensibilitate dureroasă a auzului. Organele digestive sunt tulburate. Seneg. a fost folosită ca emetic. Organele urinare sunt afectate foarte pronunțat, iritabilitatea și catarul fiind efectele principale. Există nevoia frecventă de a urina, usturime în uretră înainte sau după micțiune, iar urina este încărcată cu filamente mucoase. Senzațiile particulare ale Seneg. sunt: ochii, ca și cum ar fi împinși în afară; ca și cum globii oculari s-ar dilata; ca și cum ar fi săpun în ochi. Ca și cum ar fi ardei roșu în toate nările și căile aeriene. Ca și cum toracele ar fi prea îngust. Dispnee ca din stagnare în plămâni. Ca și cum plămânii ar fi împinși înapoi spre coloana vertebrală. Ca și cum toracele ar plesni. Încheietura mâinii ca și cum ar fi scrântită. Articulațiile ca și cum ar fi lipsite de mobilitate. Seneg. prezintă bine marcate foamea care roade și senzația de gol. Acțiunea sa este predominant pe partea stângă. Simptomele sunt < prin atingere și presiune (dar presiunea pe partea stângă >). < Frecare. Majoritatea simptomelor < în repaus; > la mers în aer liber. Repausul > tusea uscată. Poziția culcat = gâdilare în laringe; teamă de sufocare. Culcat pe partea dreaptă = durere în torace. Mișcarea = durere sub stern. Mișcarea brațelor = sensibilitate dureroasă a pereților toracelui. < La urcarea scărilor. Pășirea apăsată, mersul rapid sau alergarea = durere prin mediastin; durere străpungătoare între omoplați. > La aplecarea capului pe spate. < La aplecarea trunchiului; la aplecarea înainte. < Dimineața; și noaptea. Tuse convulsivă < spre seară. < În aer cald; într-o cameră caldă. Lăcrimare, torace dureros. Tusea și senzația de frig < în aer liber sau rece. Transpirația >. < Privind atent un obiect.

Relații

Antidotată de: Bry.; de asemenea Arn., Bell., Camph. Urmată bine de: Calc., Pho., Lyc., Sul. Comparați: Saponin (un derivat al rădăcinii de Senega). În afecțiunile bronșice, Ammon. Persoane grase, pletorice, predispuse la cataruri, Calc. Astenopie musculară, pierderea vocii, paralizie (facială etc.), Caust. Catar laringian și pulmonar, Pho. Catar bronșic, Spo. Tuse convulsivă, Coc. c., K. bi. (Seneg. spută limpede, tuse < spre seară; Coc. c. spută limpede < dimineața; K. bi. spută galbenă < dimineața). Pleurodinie, pleurezie, Bry. Ftizie mucoasă, Stn.

Cauzalitate

Mușcături veninoase. Entorse.

1. Psihic

Melancolie hipocondriacă, cu mare înclinație de a se simți ofensat. Angoasă excesivă, adesea cu respirație accelerată și precipitată. Vioiciune, cu iritabilitate și tendința de a se abandona acceselor de mânie și furie.

2. Cap

Minte buimăcită, cu amețeală. Senzație de confuzie și de gol în cap, cu durere surdă a ochilor (sau presiune în aceștia < prin atingere) și întunecarea vederii. Vertij, cu zgomote în urechi. Cefaleea, care afectează și ochii, este < de căldura camerei și > în aer liber sau la temperatură rece. Durere apăsătoare în frunte și orbite după cină, îndeosebi în partea stângă a capului, > în aer liber. Senzație de tracțiune în sinciput și tâmple, extinzându-se la față. Congestie sanguină în cap și ochi la aplecarea trunchiului. Cefalee pulsatilă, cu durere surdă a ochilor. Fiori și mâncărime ale scalpului. Erupție pe cap.

3. Ochi

Durere în ochi ca și cum ar fi dilatați și împinși afară din orbite. Durere surdă a ochilor seara, îndeosebi la lumina lumânării și la aplecarea trunchiului. Congestie sanguină în ochi la aplecarea trunchiului. Senzație de arsură în ochi la citit și scris (seara). Umflarea pleoapelor, cu presiune arzătoare și furnicături. Vezicule pe marginile tarsale. Orjelete. Uscăciunea ochilor. Lăcrimare în aer liber și când privește atent un obiect. Acumulare de secreție uscată și întărită pe pleoape și gene dimineața. Zvâcniri și tracțiuni spasmodice în pleoape; în cantusul extern drept. Contracție convulsivă a pleoapelor inferioare. Privire fixă. Paralizie oculomotorie. Opacitatea corneei. Diplopie > prin aplecarea capului pe spate. Când mergea spre soarele care apunea, i se părea că vede un alt soare, mai mic, plutind sub celălalt, căpătând o formă oarecum ovală când privea în jos, dispărând la aplecarea capului pe spate și la închiderea ochilor. Sensibilitatea ochilor la lumină. Confundarea literelor și orbirea momentană la citit. Slăbirea vederii și pâlpâiri înaintea ochilor la citit; trebuie să-i șteargă frecvent. Toate obiectele par ca și cum s-ar afla în umbră. Întunecarea vederii, cu sclipiri înaintea ochilor, < prin frecarea lor. Pete strălucitoare înaintea ochilor. Fotofobie.

4. Urechi

Durere surdă în urechi în timpul masticației. O senzație răcoritoare se extinde frecvent prin urechea stângă. Acuitate dureroasă a auzului.

5. Nas

Mâncărime în interiorul nasului. Miros de puroi sau ca al unui ulcer malign în nas. Strănut atât de frecvent și de violent, încât capul amețește; urmat de coriză apoasă; cu durere ca de excoriație în torace. Uscăciune supărătoare a membranei Schneideriene.

6. Față

Senzație ca și cum mușchii (jumătății stângi a) feței ar fi paralizați. Căldură la nivelul feței. Vezicule arzătoare la comisurile buzelor, pe buza superioară (și în colțurile gurii).

7. Dinți

Dinții se strepezesc. Durere ca de săpare în dinți în timpul inspirului (de aer umed și rece).

8. Gură

Uscăciunea gurii, îndeosebi dimineața. Secreție abundentă de salivă. Respirație putridă. Limba: alb-gălbuie sau mucoasă dimineața, cu gust mucilaginos, neplăcut; încărcată cu un depozit alb. Senzație de arsură în gât, gură, limbă și palat.

9. Gât

Durere în gât, ca și cum ar fi excoriat și jupuit. Senzație de zgâriere și arsură și uscăciune în gât; cu iritație care provoacă tuse și îngreunează vorbirea. Acumulare de mucus tenace în gât, dificil de eliminat prin dregerea zgomotoasă a gâtului. Senzație de constricție în esofag. Iritație și senzație de asprime în esofag; senzație de arsură ca și cum ar fi jupuit; urmată de eliminarea abundentă de mucus. Umflarea inflamatorie a palatului, gâtului și uvulei. Acumulare abundentă de mucus vâscos în gât și pe palat, care se desprinde în mici cheaguri.

10. Apetit

Gust alterat. Gust metalic în gură sau gust de urină. Gust cleios în gură. Anorexie, îndeosebi dimineața. Foame care roade, cu senzație de gol în stomac. Sete violentă, arzătoare.

11. Stomac

Regurgitații. Eructații, care > mucusul și eliminarea prin dregerea gâtului a mucusului din stomac. Dezgust și greață, cu înclinație spre vărsătură, care pare să provină din stomac, cu eforturi de vomă. Vărsături, cu diaree și angoasă intensă. Spasme (colici) în stomac, cu durere apăsătoare, inclusiv noaptea. Presiune sub epigastru. Senzație de arsură în stomac. Senzație de gol în stomac.

12. Abdomen

Dureri sfredelitoare și ca de săpare în abdomen, îndeosebi în epigastru și hipocondre. Senzație de roadere în abdomen (în partea superioară). Arsură și strângere (apăsare) în epigastru în timpul inspirului. Senzație de tracțiune între tegumentele abdomenului, ca produsă de un corp străin. Afecțiuni flatulente, cu senzație generală de apăsare în jos spre hipogastru.

13. Scaun și anus

Evacuare lentă, tare și redusă cantitativ, cu efort și urmată de presiune în anus și rect. Evacuări frecvente, moi, de consistența terciului. Diaree, cu vărsături și anxietate intensă. Scaune apoase care țâșnesc din anus.

14. Organe urinare

Secreție urinară diminuată. Secreție urinară crescută. Udă patul noaptea. Urină spumoasă sau amestecată cu filamente mucoase, care devine tulbure și opacă atunci când se răcește (sau depune un sediment gros, roșu-gălbui, cu stratul superior galben și floculent). Sediment roșiatic, cu flocoane de mucus în urină. Senzația unui obstacol în uretră în timpul urinării. Dureri fulgerătoare și senzație de arsură în uretră după și în timpul eliminării urinei. Nevoie imperioasă și usturime înainte și după micțiune. Iritabilitatea vezicii urinare; catar subacut și cronic.

15. Organe sexuale masculine

Dorință sexuală crescută, cu erecții dureroase. Ușoară arsură în gland în timpul urinării. Durere paroxistică, crampiformă, în regiunea glandului. Gâdilare a prepuțului și glandului.

16. Organe sexuale feminine

Menstre prea devreme; trebuie să-și apese partea stângă la nivelul coastei a zecea pentru a ameliora durerea care roade. Leucoree mucoasă.

17. Organe respiratorii

Uscăciune intensă a laringelui, îndeosebi dimineața și înainte de prânz. Răgușeală bruscă la citirea cu voce tare. Răgușeală și senzație de asprime în gât. Tuse seacă, scurtă, din iritația laringelui. Gâdilare și senzație de arsură în laringe, îndeosebi în poziție culcată, cu pericol de sufocare. Acumulare abundentă de mucus în laringe și trahee, cu respirație scurtă. Durere sfâșietoare și înțepătoare în laringe și trahee. Tuse uscată și zguduitoare, provocată de o gâdilare în laringe, < în aer liber (și la mers rapid). Expectorație de mucus transparent și galben la tuse. Tuse, cu expectorație abundentă de mucus vâscos. Tuse zguduitoare, ca tusea convulsivă, provocată de arsură și gâdilare în laringe dimineața, cu expectorație abundentă de mucus alb, tenace (ca albușul de ou). Tusea este < seara și noaptea, în repaus, într-o cameră caldă, când stă așezat, când stă culcat pe partea (stângă).

18. Torace

Dispnee, cu senzație de stagnare în plămâni. Respirație scurtă la mers rapid și la urcarea scărilor. Apăsare supărătoare a toracelui, îndeosebi în aer liber și la aplecarea trunchiului, ca și cum toracele ar fi prea îngust. Presiune în torace, îndeosebi în repaus și dimineața sau noaptea, la trezire. Sensibilitate intensă a straturilor interioare ale toracelui la atingere. Dureri constrictive și spasmodice în torace, cu agitație și anxietate, îndeosebi când stă culcat pe o parte. Anumite mișcări provoacă durere, ca și cum toracele ar fi prea strâns; înclinație de a destinde toracele; aceasta lasă o senzație dureroasă ca de rană. Durere arzătoare, ca de rană, sub stern, îndeosebi în timpul mișcării și la inspir profund. Orgasme sanguine; apăsare cu valuri de căldură; apăsare, îndeosebi în repaus. Dureri fulgerătoare în torace, îndeosebi la tuse și la inspir. Arsură, durere surdă și junghiuri în jumătatea stângă a toracelui; < culcat pe partea dreaptă. Pleurezie în partea dreaptă a toracelui, cu îngroșare. Durere ca de excoriație în torace, < prin presiune externă, mișcare, tuse și strănut. Sensibilitatea dureroasă a pereților toracelui la mișcarea brațelor, îndeosebi la stânga. Sensibilitate dureroasă intensă a pereților toracelui și acumulare mare de mucus limpede, albuminos, dificil de expectorat; presiune asupra toracelui, ca și cum plămânii ar fi împinși înapoi spre coloana vertebrală. Acumulare de mucus în torace, laringe și trahee. Ftizie mucoasă; hidrotorax. Secreție abundentă de mucus în plămânii persoanelor în vârstă. Senzație de tracțiune și arsură în torace. Furnicături în torace. Congestie sanguină violentă în torace, cu pulsații și clocotire, ducând chiar la sincopă. Majoritatea simptomelor sunt extrem de violente în repaus, dar nu împiedică respirația.

19. Inimă

Durerea surdă, arzătoare, din torace se localizează în regiunea inimii, de unde iradiază spre axila stângă. Durere surdă și presiune în regiunea inimii; în timpul inspirului profund. Palpitație violentă și zguduitoare a inimii.

20. Spate

Durere surdă și senzație de tracțiune în spate și omoplați, precum și între și sub omoplați. Durere sub omoplatul drept, ca și cum toracele ar urma să plesnească, la tuse sau la un inspir prelungit. Senzație de arsură și mâncărime subcutanată pe întregul spate.

22. Membre superioare

Tracțiune paralizantă în antebrațe până la degete. Tresărire anxioasă și zvâcniri în braț în timpul siestei. Durere în încheieturile mâinilor ca și cum ar fi scrântite. Înțepături, senzație de târâre și furnicături în palme.

23. Membre inferioare

Senzație de oboseală excesivă în picioare și de paralizie în articulații. Durere ca de răsucire în articulația șoldului. Tremur al picioarelor. Slăbiciune intensă a labelor picioarelor, îndeosebi înainte de prânz.

24. Generalități

Când există o arsură intensă în torace, fie înainte, fie după tuse; secreție abundentă de mucus. Uscăciunea părților interne care sunt de obicei umede: piele uscată. Boli ale mucoaselor. Hidropizia organelor interne (îndeosebi după inflamație). Inflamația organelor interne. Afecțiuni generale ale traheei; în special partea stângă a toracelui; ochiul drept; pleoapele inferioare; < privind fix orice obiect timp îndelungat. Senzație de oboseală generală intensă, cu tremur, îndeosebi la membrele inferioare. Deprimare morală și fizică intensă, cu întinderea membrelor, greutate, gol și pulsații în cap. Slăbiciune intensă, care pare să provină din torace. Leșin la mers în aer liber. Mai multe simptome, îndeosebi cele toracice, sunt < în repaus și > la mers în aer liber.

25. Piele

Mușcăturile animalelor veninoase sau ale animalelor aflate într-o stare de furie.

26. Somn

Înclinație pronunțată spre somn seara și somn profund, letargic, curând după culcare. Spre dimineață, somnul este tulburat de afecțiunile toracelui sau de crampe ale stomacului. Dimineața, se trezește frecvent din cauza dispneei.

27. Febră

Puls tare și frecvent. Tremurături frecvente de frig, provenind din oboseala membrelor. Fiori în spate, cu căldură la nivelul feței, senzație de arsură în ochi, dispnee, dureri fulgerătoare în torace și pulsații în cap. Senzație de frig și frig aproape numai în aer liber, cu slăbiciune în picioare și dispnee. Fiori de-a lungul spatelui, cu căldură la nivelul feței și simptome toracice. Valuri bruște de căldură. Pielea devine mai caldă și mai umedă. Senzație de căldură în jumătatea stângă a feței. A început o transpirație abundentă, iar simptomele neplăcute au fost complet înlăturate. Diaforeză abundentă. Transpirație absentă.