China officinalis

Cinchona officinalis. Cinchona calisaya. Scoarță peruviană. N. O. Rubiaceæ. Tinctură din scoarța uscată.

Indicații clinice

Abces / Alcoolism / Ambliopie / Anemie / Afte / Apoplexie / Tulburări ale apetitului / Astm / Slăbiciunea spatelui / Criză biliară / Afecțiuni catarale / Comă / Constipație / Tuse / Debilitate / Delir / Diaree / Hidropizie / Dispepsie / Surditate; zgomote în urechi / Poluții / Empiem / Erizipel / Nevralgie facială / Colică biliară / Hemoragii / Hemoroizi / Cefalee / Febră hectică / Afecțiunea articulației șoldului / Ihtioză / Impotență / Gripă / Febră intermitentă / Icter / Travaliu / Lactație / Leucoree / Lienterie / Afecțiuni ale ficatului / ciroză hepatică / Boala Ménière / Tulburări ale menstruației / Efectele mercurului / Muscæ volitantes / Nevralgie / Peritonită / Transpirație excesivă / Pleurită / Prosopalgie / Psoriazis / Afecțiune a pilorului / Reumatism / Masturbare / Tulburări ale somnului / Spermatorree / Afecțiuni ale splinei / Accese de sufocare / Tulburări ale gustului / Efectele ceaiului / Sete / Acufene / Tabagism / Febră traumatică / Timpanism / Varice / Vertij

Caracteristici

Kina este denumirea peruviană pentru „scoarță”, iar „Kina-Kina” este „Scoarța scoarțelor”. Povestea introducerii sale în practica medicală europeană este una dintre aventurile romantice ale Artei Vindecării; după cum povestea abuzului său înspăimântător este una dintre numeroasele ei tragedii. „Potrivit lui Humboldt”, scrie Teste, „aproximativ 500,000 lbs. din această scoarță sunt exportate anual în Europa pentru a fi transformate în sulfat de chinină.” Pe bună dreptate adaugă Teste exclamația: „Sărmanii pacienți!” Ca în cazul aproape oricărui alt lucru bun care îi cade în mâini, alopatia a izbutit să facă, prin chinină, un rău nesfârșit, care să compenseze binele. Unele forme de febră intermitentă le va vindeca, dacă nu se administrează prea multă; pe altele le va suprima sau le va transforma din intermitente în continue. Rezultatul suprimării este astfel schițat de pana măiastră a lui Hahnemann: „Este adevărat, el [pacientul] nu se mai poate plânge că paroxismele bolii sale inițiale mai survin în zile regulate și la ore regulate; dar priviți-i tenul livid, pământiu, fața umflată, privirea lâncedă! Priviți cât de greu îi este să respire, vedeți-i abdomenul tare și destins, tumefierea hipocondrelor; vedeți cum orice mănâncă îi apasă stomacul și îi provoacă durere, cum îi este diminuat apetitul, cum îi este alterat gustul, cât de moi îi sunt scaunele și cât de nefirești și contrare stării normale; cât de neliniștit, neodihnitor și plin de vise îi este somnul. Priviți-l slăbit, prost dispus și prostrat, cu sensibilitatea exaltată morbid și facultățile intelectuale slăbite; cât de mult mai mult suferă decât atunci când era pradă febrei sale!” (M. M. P.) Numărul pacienților trimiși de chinină într-un mormânt timpuriu este probabil întrecut numai de numărul celor pe care îi poate revendica mercurul. Când a fost introdusă pentru prima dată, chinina a fost declarată (așa cum au fost declarate ulterior cloralul și sute de alte otrăvuri), de către cea mai înaltă autoritate, incapabilă să facă rău „indiferent de doza în care ar fi administrată”. Abia la sfârșitul secolului al XIX-lea unii alopați descoperă că este mai ucigătoare decât cele mai ucigătoare febre din Africa de Vest. Fiecare homeopat cunoaște din experiență, prin victimele chininei pe care a fost chemat să le trateze, cât de fidel este tabloul efectelor ei zugrăvit de Hahnemann.

Teste plasează China în grupa Ferrum, alături de Plumb., Phos., Carb. an., Puls., Zinc și altele, care „au proprietatea de a reconstitui sângele alterat sau de a crește temporar, la o persoană sănătoasă, cantitatea relativă de hematină, globulină, fibrină etc.”, dar care, de asemenea, „după trecerea unui anumit timp, produc rezultate opuse: sărăcirea, decolorarea și lichefierea sângelui. Din acest antagonism iau naștere efectele lor caracteristice: congestii sanguine de scurtă durată (efect primar), iar ulterior decolorarea țesuturilor; plenitudinea venelor; torpoarea tuturor funcțiilor; uscăciunea mucoaselor; secreții mucoase sau purulente; congestia glandelor aflate în legătură nemijlocită cu aparatul circulator, precum splina și ficatul; hemoragii pasive; inerția mușchilor involuntari (intestine, uter); edeme, ulcere atone etc.; în sfârșit, tulburări nervoase mai mult sau mai puțin persistente, provenite mai degrabă din dereglarea sistemului simpatic decât a axei cerebrospinale.” Și tocmai în cazurile care prezintă asemenea fenomene își dovedește China cea mai mare eficacitate, așa cum Hahnemann a fost primul care a arătat. Gloria lui Hahnemann și interesul homeopaților se leagă inseparabil de istoria acestui medicament. A fost primul medicament experimentat de Hahnemann și cel care a făcut să se nască în mintea sa ideea homeopatiei. Scoarța de Cinchona a fost pentru Hahnemann ceea ce mărul căzut a fost pentru Newton și lampa oscilantă pentru Galileo. Nemulțumit de explicațiile curente în vremea sa privind acțiunea scoarței în vindecarea febrei intermitente, Hahnemann a luat el însuși scoarță pulverizată, pe când era sănătos, și iată: a urmat un acces de febră intermitentă. Repetarea experimentului a produs același rezultat. Experimente ulterioare au scos la iveală acțiunea deja menționată a scoarței, opusă celei „tonice” — de fapt, categoric debilitantă.

Este util să ne amintim că Ipecac. (precum și Galeum și Mitchella) aparține aceluiași ordin natural de plante ca China și că relația celor două cu febra intermitentă, hemoragiile și tulburările gastroenterice este foarte asemănătoare. Coffea aparține, de asemenea, familiei Rubiaceæ și este strâns înrudită cu China în multe dintre simptomele sale nervoase. Tinctura de China este antiseptică, distrugând mișcarea amiboidă și încetinind transformările tisulare. Slăbește inima și afectează circulația, produce congestii și hemoragii, anemie, relaxare completă și colaps. Debilitatea în care China este indicată în mod deosebit este cea provocată de o pierdere excesivă a lichidelor organismului, precum o mare pierdere de sânge, supurație excesivă, pierdere de spermă; de asemenea, după solicitarea prelungită prin suprasolicitare, mintală sau fizică. O stare de „secătuire” și starea sufletească sensibilă, iritabilă, care o însoțește. Febra tipică pentru China este cea intermitentă, datorată miasmei de mlaștină, de tip terțian sau cuartan. Frig și căldură fără sete, setea apărând fie înaintea, fie după accesul de frig. Frigul este urmat de căldură de lungă durată, în general cu dorința de a se dezveli; fața este roșie ca focul, adesea cu delir; urmează transpirație abundentă și debilitantă. În perioada apiretică, fața este galbenă, ternă și pământie, splina este mărită și dureroasă, apetitul este complet pierdut; sau, dimpotrivă, există foame canină; picioarele se umflă, iar de îndată ce pacientul închide ochii pentru a dormi, vede figuri. Febra hectică este, de asemenea, caracteristică remediului. Febră tifoidă și febră gastrică. Periodicitatea este o caracteristică principală atât în febră, cât și în nevralgii. „< Din două în două zile” este caracteristic. Nash a vindecat cu Chi. un caz de reumatism acut, pe baza acestei modalități. Hemoragiile apar din fiecare orificiu al corpului. Koch și alții au atribuit chininei hematuria acceselor intermitente africane. Este întotdeauna îngrozitor, < noaptea. Pierderea vederii, surditate, țiuit în urechi. Sensibilitate foarte mare la atingere. Chiar și un curent de aer care bate asupra părții = durere intensă (a se compara cu Plumb.). Totul are gust amar, chiar și apa (totul cu excepția apei, Acon.). Chi. este potrivită persoanelor cu o constituție slabă, uscată, bilioasă; sau persoanelor leucoflegmatice cu predispoziție la afecțiuni hidropice, cataruri ori diaree; afecțiunilor femeilor. Pe lângă iritabilitate, starea mintală prezintă, printre alte simptome, următoarele: „Aversiune de a fi privit.” „Secătuit” (Sil.), incapabil să gândească. Delir din cauza pierderii de lichide (ca în starea hidrocefaloidă). Idei fixe. Există dorință de sinucidere: „Anxietate intolerabilă pe la orele 8 p.m. și 2 a.m.; sare din pat și dorește să-și ia viața, dar nu se apropie de fereastră și nu ia un cuțit (a se compara cu alum.); cu căldură a corpului fără sete.” Sensibilitatea însoțește cefaleea, care este congestivă, pulsatilă, ca și cum multe ciocane ar lovi tâmplele, cu țiuit în urechi, < la cel mai ușor contact, > prin apăsare puternică); la curent de aer; în aer liber. Ochi slăbiți și țiuit în urechi, ca după pierderi de lichide. Nasul, urechile și bărbia sunt reci, tenul este galben, tern, pământiu. Nevralgia este în general infraorbitară. Depozit gros, galben-murdar pe limbă; gust amar la trezire. Afte la persoanele debile. Foame canină, mai ales noaptea. Foame după mese, cu senzație de gol. Dacă masa întârzie, suferă cu siguranță din această cauză. Pierderea totală a apetitului. Senzație de plenitudine după o cantitate minimă de hrană, dar eructațiile > numai temporar. După ce mănâncă, senzație de nod sub partea mijlocie a sternului. După fructe, diaree. Dispepsie după pierderea de lichide. Greață < când se ridică în șezut. Stomacul este atât de slăbit, încât nu poate tolera absolut niciun aliment. Stomac foarte acid. Digestia remediului Chi. este lentă. Chi. este unul dintre remediile care produc cel mai mult meteorism. Guernsey o descrie astfel: „Distensie abdominală neplăcută, cu dorința de a eructa, sau senzația ca și cum abdomenul ar fi îndesat până la refuz, deloc > prin eructație.” Tulburări gastrice la copiii care doresc mereu delicatese; iritabili la trezire, gust neplăcut, limbă albă. Timpanism care apare devreme în evoluția unui caz. Durere surdă în splină, cu sensibilitate dureroasă. Ficat umflat, sensibil. Senzație de ulcerație subcutanată. Colică biliară; catar duodenal; icter. Fermentație în intestine, diaree spumoasă, acră. Diaree galbenă, apoasă, cu alimente nedigerate, cu multe gaze și fără durere. Diaree cu lichid închis la culoare, ca cerneala; scaune frecvente noaptea, iar în timpul zilei numai după ce mănâncă. (Este utilă în cazurile în care s-a abuzat de purgative, dacă Nux nu reușește să vindece.) Pierderi seminale excesive. Menoragie; metroragie; hemoragii postpartum. Leucoree înaintea menstruației, apăsare dureroasă spre regiunea inghinală și anus, leucoree fetidă sau sangvinolentă înaintea menstruației; cu contracții în părțile interne. Respirația are caracteristici importante: astm; respirație șuierătoare; catar sufocant și paralizie pulmonară la vârstnici. Respirație anevoioasă, sonoră și stertoroasă, cu pufăit și umflarea obrajilor la fiecare expirație. [E. Carleton relatează vindecarea unui caz de spasm al glotei la un bărbat de vârstă mijlocie. Accese bruște, la 3 a.m., sufocarea părea iminentă. În cele din urmă, printr-un efort extraordinar, în timp ce ședea aplecat înainte, puțin aer era forțat să pătrundă în plămâni, în pofida epiglotei, cu un zgomot care se auzea de la distanță. După fiecare expirație succesivă, inspirația devenea mai puțin dificilă. Chi. 200 a vindecat. Printre celelalte simptome ale acestui pacient se numărau: nefericit, cu ideea că este urmărit de dușmani în afaceri. Pielea capului sensibilă. Zumzet, pulsații în urechi. Sete de apă rece. Salivă găsită dimineața pe pernă. Stomac dureros la atingere. Carnea dureroasă la atingere.] Și somnul trebuie observat cu atenție, mai ales visele: nu poate scăpa de vise nici după trezire; impresia persistă. Nu se poate trezi pe deplin; capul rămâne confuz și buimac. Chi. corespunde stării hectice și multor afecțiuni pulmonare însoțite de aceasta. Supurație pulmonară, mai ales la alcoolici. Transpirații nocturne debilitante. Prostrație, senzație de frig, dorește să fie bine învelit, dar nu suportă focul. A. Villers a vindecat cu Chi. 30 o fată de douăzeci de ani care, după un acces de frig, avusese o durere în șoldul drept, < la fiecare mișcare și pe care nu o putea descrie decât ca fiind asemănătoare durerii din picioare care apărea înaintea menstruației. Era palidă și prestase multă muncă grea de îngrijire. Catamenele erau reduse cantitativ și ea era slăbită. La trei zile după administrarea Chi., durerea dispăruse, după ce persistase timp de cinci luni. Cu Chi. am înlăturat hidropizia și am ameliorat toate celelalte simptome ale unui caz de ciroză hepatică la un mare băutor. A continuat să lucreze multe luni; dar, în cele din urmă, vechile sale obiceiuri s-au dovedit prea puternice pentru el și a murit din cauza unei boli acute survenite după o răceală. În acest context poate fi menționat efectul tincturii de China (în special Cinchona rubra) în înlăturarea poftei de alcool la alcoolicii care doresc să se îndrepte. Zece până la treizeci de picături, de două sau trei ori pe zi, reprezintă doza obișnuită în acest scop, deși, atunci când simptomele generale corespund, potențele probabil ar acționa mai bine. Am confirmat recomandarea lui P. Jousset privind Chi. Ø în cazurile de erizipel facial fără veziculație. Reumatismul remediului Chi. se caracterizează printr-o tumefacție moale, roșu-pal, foarte sensibilă la atingere. C. M. Boger a avut un astfel de caz la a doua și a treia articulație metatarsofalangiană a piciorului stâng. Pacientul a spus: „Cu papucii în picioare sunt în agonie; dar dacă îmi pun pantofi strâmți, picioarele se simt destul de confortabil.” Simptomele Chi. sunt în general < la cea mai ușoară atingere; pe când apăsarea puternică >. < Periodic: de la 1 a.m. până la 10, 12 sau 1 p.m.; de la 8 a.m. până la 2 sau 3 p.m. Din două în două zile; la fiecare paisprezece zile; în fiecare noapte la miezul nopții; în timpul creșterii lunii; la fiecare trei luni; toamna. Repausul < durerile membrelor. Colica > prin îndoirea corpului în două. Mișcarea > durerile membrelor; < vertijul; cefaleea; greața. Mișcarea ochilor < cefaleea. Aerul liber sau curentul de aer <. < În timpul scaunului și după acesta. > În cameră sau prin aplicații calde. Dorește să stea lângă o sobă; dar aceasta < accesul de frig. Cefaleea nevralgică < de la orice lucru rece în gură. Vara = diaree. Soarele < cefaleea. Vremea vântoasă, cețoasă sau umedă <. Toamna <. După masă: plenitudine a stomacului. În timpul cinei și după aceasta: prosopalgia >. Efectele consumului de: pește; fructe; carne sau pește alterat. Efectele consumului de băuturi: bere; vin acru; bere nouă; apă impură; lapte. Băutul < accesul de frig. Băuturile calde împiedică digestia. < De la fumat.

Relații

Botanice, Coffea, Ipec., Galeum, Mitchella. Antidotată de: Ferr., Ars., Nat. m., Carb. v., Aran. d., Eup. perf., Ipec., Merc., Nux, Puls., Rhus, Sep., Sul., Ver. Antidot pentru: Ars., Calc., Cham., Coff., Fer., Hell., Iod., Merc., Sul., Ver. Este utilă în efectele nocive ale consumului de ceai și după abuzul de ceai de mușețel (hemoragie uterină). Compatibilă: Calc. phos., Fer. Incompatibilă: după Dig., Selen. Complementară: Fer. A se compara cu: Ars. (prostrație fără durere, scaune negre); Carb. v. (meteorism, diaree, slăbiciune mare; la Chi., scaunul este provocat de fiecare încercare de a mânca și de a bea); Coloc. (berea îl îmbată ușor); Cedr., Caps., Cupr. acet. (scaune negre, lichide); Pso. (epuizare rapidă după boli acute; Pso. are disperarea că nu se va vindeca); Puls. (gust amar. < Mâncând noaptea. Ca și cum alimentele ar sta în esofag); Caust. (boala Ménière); Salic. ac. (boala Ménière); Phos. ac. (lienterie; emisii seminale; diaree, dar aceasta nu epuizează în cazul Phos. ac.); Merc. (salivație cronică); Stram. (scaune negre); Sul. și Sul. ac. (senzație ca și cum creierul s-ar balansa înainte și înapoi și s-ar lovi de craniu, provocând durerile). În aversiunea de a fi privit (Ant. c., Cham., Stram.); < de la coniac (Ars., Carb. v., Nux); diaree imediat după ce mănâncă (Ars., Alo., Lyc., Pod., Staph., Tromb. Fer. în timp ce mănâncă); hepatită cu sensibilitate dureroasă foarte mare (Aco., Ars., Lyc., Merc.); foame după mese, cu senzație de gol (Lauro., Calc.).

Cauzalitate

Lichide, pierdere de. Onanism. Răcire. Mânie. Coriză, suprimată. Ceai. Alcool. Mercur.

1. Minte

Apatie și insensibilitate morală. Deprimare hipocondriacă. Anxietate mare. Fire excesiv de scrupuloasă. Tendința de a fi singur. Descurajare. Proastă dispoziție, cu tendința de a răni sentimentele altora. Nemulțumire; pacientul se consideră nefericit și nedreptățit de întreaga lume. Irascibilitate excesivă, cu pusilanimie și incapacitatea de a suporta cel mai mic zgomot. Nesupunere. Dispreț față de orice; totul pare insipid. Neglijență în ținută, cu plâns ușor de provocat sau cu iritabilitate. Frică de câini și de alte animale, mai ales noaptea. Iritație nervoasă, cu lentoarea ideilor. Mare abundență de idei și de proiecte, cu desfășurarea lentă a gândirii (mai ales seara și noaptea). Groază de muncă.

2. Capul

Stare de obtuzitate și confuzie a capului, ca după o veghe prelungită. Senzație de gol în cap. Vertij după pierderi de lichide; cu leșin; țiuit în urechi; pierderea vederii; suprafața corpului rece. Vertij la ridicarea capului, mai ales în occiput, ca și cum capul ar urma să cadă pe spate. Vertij cu greață. Accese de cefalee, cu greață și vărsături. Cefalee ca din cauza unei corize suprimate. Greutate în cap, cu senzație de leșin. Cefalee frontală la deschiderea ochiului. Durere ca de contuzie în creier, cu senzație apăsătoare și sfredelitoare în creștet, agravată de meditație și conversație. Cefalee apăsătoare, mai ales noaptea, cu insomnie; sau ziua, și < în aer liber. Dureri acute, tresăritoare sau apăsătoare în cap. Cefalee ca și cum capul ar urma să plesnească, cu insomnie noaptea; ameliorată în cameră și la deschiderea ochilor. Dureri fulgerătoare în cap, cu pulsații puternice în tâmple. Congestie la nivelul capului, cu căldură și plenitudine. Mișcări și zvâcniri dureroase în creier, care obligă la mișcarea capului în sus și în jos. Cefalee accentuată de atingere, mișcare și mers, precum și de un curent de aer sau de mersul împotriva vântului. Cefaleea afectează adesea numai o parte. Sensibilitate la atingere a exteriorului capului și chiar a rădăcinilor firelor de păr. Cefalee ca și cum părul ar fi smuls sau pielea capului s-ar contracta. Presiune fulgerătoare în proeminențele frontale. Transpirație pe pielea capului.

3. Ochi

Presiune în ochi, ca de somnolență. Dureri oculare ca de presiune asupra marginilor orbitei. Durere ca și cum un grăunte de nisip ar fi pătruns în ochi, în timpul mișcării. Usturime dureroasă în ochi. Inflamația ochilor, cu căldură, roșeață, arsură și dureri apăsătoare, cu agravare seara. Ochi lipsiți de strălucire. Ochi proeminenți. Cornee mată, ca și cum ar exista fum în partea posterioară a ochiului. Colorație gălbuie a scleroticii. Lăcrimare, cu furnicături pe fața internă a pleoapelor. Slăbirea vederii, care permite să fie văzut numai conturul obiectelor apropiate. La citit, caracterele devin confuze, apar palide și înconjurate de o margine albă. Pupile dilatate și cu sensibilitate redusă. Orbire, ca și cum ar proveni din amauroză. Pete scânteietoare, negre și dansante și întunecarea vederii. Sensibilitatea ochilor la lumina puternică a soarelui. Fotofobie.

4. Urechi

Dureri sfâșietoare în urechi, mai ales în urechea externă. Intoleranță la zgomot. Junghiuri, bâzâit și clinchete în urechi. Hipoacuzie; zumzet și vuiet în urechi. Țiuit în urechi, cu cefalee la nivelul tâmplelor. Roșeață și căldură ale urechii externe, mai ales ale lobilor. Erupție în concha auris.

5. Nas

Nas fierbinte și roșu. Durere sfâșietoare în dorsul nasului. Epistaxis; după suflarea nasului. Sângerare din nas și din gură. Coriză uscată, cu durere de dinți și lăcrimare. Coriză, cu strănut. Coriză suprimată (cefalee din cauza ei).

6. Față

Căldură și roșeață a feței, mai ales a obrajilor și a lobilor urechilor. Ten palid, pământiu (față suptă), uneori galben-negricios. Expresie abătută, cu ochii înfundați și înconjurați de un cerc livid și cu nasul ascuțit. Față buhăită. Dureri reumatice la nivelul feței. Buze uscate, negricioase. Buze crăpate. Umflarea buzelor. Pustule arzătoare și pruriginoase pe buze și pe limbă. Durere și tumefiere a glandelor submaxilare.

7. Dinți

Odontalgie, cu dureri tresăritoare sau de tracțiune (în molarii superiori), provocate de aerul liber sau de un curent de aer. Dureri surde și chinuitoare în dinții cariați. Durere dentară pulsatilă, > la căldură externă. Durerea dentară se manifestă mai ales după masă și noaptea (< de fumat) și este atenuată de o presiune puternică sau de strângerea dinților; o atingere ușoară o agravează excesiv. Dinți mobili, dureroși numai în timpul masticației. Dinți acoperiți de un depozit negru. Umflarea gingiilor.

8. Gură

Uscăciunea gurii. Gură cleioasă, cu gust apos și insipid. Acumulare de mucus în gură. Gust putrid în gură. Limbă crăpată, neagră sau încărcată cu un depozit galben ori alb. Depozit gros și murdar pe limbă. Junghiuri arzătoare în limbă. Senzație arzătoare și mușcătoare, ca de piper, pe vârful limbii, urmată de ptialism. Ptialism (cu greață, din cauza abuzului de mercur). Tumefiere dureroasă a limbii către rădăcină. Pierderea vorbirii. Curgere de sânge din gură.

9. Gât

Uscăciunea gâtului. Junghiuri în gât, mai ales la înghițire, provocate de cel mai slab curent de aer. Tumefierea palatului și a uvulei.

10. Apetit

Gust grețos, mucos sau apos, mai ales după ce bea. Alimentele par insipide sau prea sărate. Gust dulceag în gură. Gust acru sau amar în gură; de asemenea, al alimentelor și băuturilor. Repulsie față de alimente și băuturi, cu senzație de plenitudine. Gust acru al cafelei și al pâinii de secară. Gust amar al berii și al pâinii de grâu (bere, tutun). Alimentele au un gust prea sărat. Aversiune față de unt, bere și cafea. Dorință mare de vin; de fructe acre. Aversiune față de apă, cu dorință de bere. Sete arzătoare; pacientul bea des, dar câte puțin. Bulimie, cu gust grețos în gură, greață și tendință de vărsătură. Voracitate. Nicio dorință de a mânca sau de a bea. Apetitul apare numai în timpul mesei, cu indiferență față de toate alimentele. Dorință pentru alimente variate și poftă neclară de delicatese, fără a ști exact de care. Sete violentă de apă rece (bea câte puțin, dar des). După fiecare înghițitură de lichid, fior sau tremur, cu pielea încrețită, junghiuri în piept ori colică. Eructații acre și deranj gastric după consumul de lapte. Digestie foarte slabă; după cea mai moderată masă, neliniște, somnolență, plenitudine intensă în stomac și în partea inferioară a abdomenului, oboseală și indolență, gust insipid în gură, dispoziție ipohondriacă și cefalee. Digestie slabă; alimentele nu sunt digerate dacă sunt consumate prea târziu în cursul zilei. Eructații amare, acre sau fără gust, mai ales după masă. Indigestie după o cină târzie.

11. Stomac

Eructații, mai ales după masă, de obicei amare, acre sau fără gust. Eructații cu gustul alimentelor. Pirozis, acumulare de apă în gură, tendință de vărsătură și apăsare la stomac după ingerarea celei mai mici cantități de alimente. Vărsături cu materii mucoase acrișoare, apă și alimente. Vărsături cu sânge. Apăsare la stomac și dureri ca niște crampe, mai ales după ce a mâncat. Senzație ca de excoriație și apăsare în epigastru, mai ales dimineața.

12. Abdomen

Dureri în hipocondre. Junghiuri și dureri apăsătoare în regiunea hepatică, mai ales când aceasta este atinsă. Duritate și tumefiere a ficatului. Tumefiere (inflamație) și duritate a splinei. Junghiuri în splină la mers lent. Dureri tăietoare în regiunea ombilicală, cu fiori. Pulsații în epigastru. Presiune puternică, ca din partea unui corp dur, și plenitudine abdominală, mai ales după masă. Fermentație după consumul de fructe. Tumefiere hidropică a abdomenului (meteorism), cu suferințe astmatice și tuse obositoare. Tumefiere parțială a abdomenului, ca din cauza unei ascite închistate. Distensie excesivă a abdomenului, ca din cauza unui fel de timpanită. Duritatea abdomenului, ca din cauza indurației viscerelor. Colică, cu sete nesățioasă. Colici extrem de dureroase; dureri abdominale ca niște crampe și constrictive. Inflamația și ulcerația viscerelor abdominale. Colică apăsătoare, cu junghiuri (sub ombilic), mai ales la mers rapid. Reținerea gazelor, care nu se elimină nici în sus, nici în jos. Colică flatulentă în profunzimea abdomenului, cu contracția intestinelor și împingerea gazelor către hipocondre. Eliminarea de gaze fetide. Presiune către inelul inghinal, ca și cum o hernie ar urma să protruzioneze.

13. Scaun și anus

Fecale puține, eliminate lent. Evacuarea dificilă a fecalelor moi, ca din cauza inactivității intestinelor. Scaune frecvente, de consistența terciului sau spumoase. Scaune putride sau bilioase. Diaree mucoasă, apoasă și gălbuie. Diaree după consumul de fructe. Diaree, mai ales după mese, noaptea, involuntară. Scaune moi, cu eliminarea tuturor alimentelor nedigerate. Diaree nedureroasă, însoțită de slăbiciune intensă. Scaune negricioase. Fecale albe, uneori cu urină de culoare roșu-închis. Scaunele moi survin mai ales după masă sau noaptea. Scaune involuntare, lichide și gălbui. Eliminare de mucus din rect. Apăsare și junghiuri în rect și anus. Junghiuri în rect, inclusiv în timpul scaunului. Sângerarea nodulilor hemoroidali. Senzație de târâre în anus, ca de viermi. Eliminare de limbrici.

14. Organe urinare

Nevoie frecventă și aproape ineficace de a urina, urmată de apăsare asupra vezicii urinare. Urină: tulbure, închisă la culoare, puțină; albă, tulbure, cu sediment alb. Urină puțină, galben-verzuie, cu sediment ca praful de cărămidă. Eliminare lentă a urinei, cu jet slab și nevoie frecventă de a urina. Udarea patului. Hematurie.

15. Organe sexuale masculine

Excitarea dorinței sexuale, cu idei lascive, ziua și noaptea. Impotență, cu imaginație lascivă excitată. Tumefierea testiculelor și a cordonului spermatic. Dureri de tracțiune în testicule. Poluții frecvente, cu emisie prea promptă, urmate de slăbiciune intensă.

16. Organe sexuale feminine

Congestie uterină, cu plenitudine și senzație dureroasă de apăsare în jos, mai ales la mers. Eliminare constantă de sânge coagulat din vagin. Catamenii reduse cantitativ. Indurație dureroasă a colului uterin. În timpul catameniilor, tresăriri cu crampe în piept și abdomen sau congestie la nivelul capului, cu pulsații ale arterelor carotide, față buhăită, ochi proeminenți și apoși, mișcări convulsive ale pleoapelor și pierderea conștienței. Metroragie, cu eliminare de sânge negru; cu leșin și convulsii. Leucoree, chiar înaintea catameniilor, uneori cu contracție uterină ca o crampă și senzație dureroasă de apăsare în jos către regiunile inghinale și anus. Scurgere apoasă și sangvinolentă din vagin, cu cheaguri de sânge sau de puroi fetid; prurit și excoriații la nivelul coapselor.

17. Organe respiratorii

Răgușeală, vorbire neclară și voce joasă la cântat, din cauza mucusului greu de desprins din laringe. Junghiuri și senzații de zgâriere în laringe. Senzație ca de rană în laringe și trahee. Tuse scurtă și uscată, ca și cum ar fi produsă de vaporii de sulf, dimineața, după ridicarea din pat. Tuse nocturnă sufocantă, cu dureri în piept și în omoplați, care smulg strigăte. Tusea este < seara sau după miezul nopții; de râs; de vorbirea continuă; de poziția culcat cu capul jos; de atingerea ușoară a laringelui; de un curent de aer; după trezire; de pierderea de lichide. Tuse cu expectorarea dificilă a unui mucus vâscos și limpede, zguduituri dureroase în omoplați și vărsături provocate de tusea convulsivă, uneori chiar și cu tendință de vărsătură. Tuse provocată de râs, băut, mâncat, vorbit și respirație profundă, precum și de mișcare. Expectorație de mucus albicios, amestecat cu particule negricioase. Supurația plămânilor după hemoptizie (sau venesecții frecvente), cu junghiuri în piept, < la presiune. La tuse, expectorație striată cu sânge. Expectorarea de materii purulente la tuse. În timpul tusei, apăsare pe piept și dureri ca de excoriație în laringe. Spasm al glotei.

18. Piept

Respirație șuierătoare, cornajantă, hârâitoare, constrictivă, apăsată și dureroasă. Inspirație dificilă și expirație rapidă. Tendință de a inspira profund. Respirație dificilă și apăsare puternică în piept, cu angoasă excesivă, ca și cum ar proveni din plenitudinea stomacului sau ca și cum ar fi provocată de o conversație prea îndelungată. Accese de sufocare din cauza mucusului din laringe, îndeosebi seara și noaptea, la trezire. Respirație dificilă și posibilă numai în poziție culcată, cu capul foarte ridicat. Respirație șuierătoare și însoțită de gemete. Respirație greoaie, zgomotoasă și stertoroasă, cu gâfâit și umflarea obrajilor la expirație. Respirație scurtă și rapidă. Apăsare în piept, uneori ca din partea unui corp dur, îndeosebi pe stern și după masă. Junghiuri în piept; diafragmă. Tuse sufocantă nocturnă, cu junghiuri în piept. Dureri fulgurante în piept, la tuse și la respirație. Tuse, cu durere în laringe și stern. Junghiuri în flanc; cu căldură intensă, puls puternic și dur și privire fixă. Congestie puternică în piept și palpitații violente ale inimii.

20. Gât și spate

Tensiune în mușchii cefei și ai gâtului. Dureri ca după o contuzie în spate și sacru, la cea mai mică mișcare. Durere în regiunea lombară noaptea, când stă culcat pe spate. Dureri pulsatile, fulgurante în spate. Transpirație ușor provocată la spate și la ceafă, la cea mai mică mișcare. Apăsare între omoplați, ca din partea unei pietre. Dureri sfâșietoare, de tracțiune și smucitoare în regiunea lombară, spate, omoplați și ceafă, cu dureri la mișcarea acestor părți, provocate de cea mai mică mișcare.

22. Membre superioare

Dureri sfâșietoare paralizante și smucitoare în mușchii și oasele brațelor, mâinilor și degetelor, provocate de atingere. Tensiune și slăbiciune în brațe și mâini. Tremur al mâinilor (când scrie). Senzație de frig glacial într-o mână, în timp ce cealaltă este caldă. Întinderea brațelor, cu contracția degetelor. Tumefierea dosului mâinii stângi. Tumefiere, rigiditate și dureri în articulațiile degetelor. Unghii de culoare albastră.

23. Membre inferioare

Tresăriri paralizante și dureri sfâșietoare în mușchii și oasele gambelor, coapselor, genunchilor, picioarelor și degetelor de la picioare, îndeosebi când părțile sunt atinse (dureri reumatice, neagravate de mișcare). Picioarele amorțesc repede când stă așezat. Slăbiciune și lipsă de stabilitate în articulația coxofemurală, genunchi și oasele gleznelor, care cedează în timpul mersului. Tumefiere roșie și dură a coapsei, dureroasă la atingere. Tumefiere articulară a genunchilor și picioarelor, cu căldură și sensibilitate dureroasă la atingere. Tumefiere fierbinte a genunchiului drept, dureroasă la atingere. Abces dur, de culoare roșu-închis, în gambă. Neliniște în picioare; este necesar să le miște neîncetat, să le îndoaie și să le ridice. Tumefierea picioarelor, uneori cu pete roșii, duritate, tensiune și urină de culoare închisă. Tumefiere moale a tălpilor. Paralizia picioarelor.

24. Generalități

Tracțiuni tensionante sau dureri sfâșietoare smucitoare și fulgurante, îndeosebi în oasele mari ale membrelor, cu dureri paralizante și slăbiciunea părților afectate. Dureri reumatice sfâșietoare în membre, la începutul mersului. Dureri și suferințe provocate sau agravate de atingere, noaptea ori după masă. Neliniște în părțile afectate, care îl obligă pe pacient să le miște. Senzație de amorțeală în diferite părți. Amorțirea părților pe care se exercită presiune când stă culcat. Tumefiere articulară, dură și roșie în unele părți. Tumefiere hidropică a unor părți sau a întregului corp. Tumefiere erizipelatoasă a întregului corp. Slăbiciune generală accentuată, cu tremur, dificultate la mers și tendință pronunțată de a transpira în timpul mișcării și al somnului. Vivacitate mai mare decât de obicei, cu privire fixă. Mișcări convulsive ale membrelor. Hipersensibilitate nervoasă (din cauza pierderii de lichide). Congestii. Vene foarte dilatate. Emaciere. Hiperexcitabilitatea întregului sistem nervos. Aversiune față de efortul mintal și fizic. Accese de leșin, îndeosebi dacă rezultă din pierderea lichidelor organice. Accese de asfixie. Atrofie și emaciere, îndeosebi ale brațelor și picioarelor. Sensibilitate accentuată la un curent de aer și suferințe chiar și la o expunere ușoară la acesta. Greutate în întregul corp. Spermatorree. Secreție nazală sangvinolentă, mucoasă. Afecțiuni ale omoplaților, oaselor brațului; coapselor; articulațiilor genunchilor. Pot apărea sângerări din orice parte internă a corpului; senzație de frig și hemoragie pasivă. Nou-născuții pierd mult sânge în timpul nașterii; mucoasa pare foarte însângerată chiar dacă este în curs numai o sângerare ușoară; deficit de sânge; congestia unor părți izolate; distensia vaselor de sânge (Guernsey). Contracția părților interne; de asemenea, hidropizia părților interne. Indurație după inflamație.

25. Piele

Sensibilitate excesivă a pielii întregului corp. Culoare galbenă a pielii (icter). Piele flască și uscată. Dureri fulgurante penetrante și pulsații în ulcerații. Senzație de arsură, mâncărime sau roadere, îndeosebi seara în pat, uneori cu erupție de coșuri ori pete proeminente, ca de la înțepătura urzicilor. Tumefieri reumatice, dure și roșii. Gangrenă umedă (a părților externe). Tumefierea membrelor.

26. Somn

Somnolență în timpul zilei (și după ce mănâncă), adesea cu palpitații ale inimii. Căscat frecvent, cu întinderea membrelor. Adormire întârziată și insomnie, provocate de un aflux mare de idei. Vise confuze în timpul adormirii. Insomnie cu durere apăsătoare în cap sau bulimie. Somn tulburat, neodihnitor. Tresărire cu spaimă la adormire. În timpul somnului, pacientul stă culcat pe spate, cu capul dat pe spate și brațele întinse deasupra capului, cu respirație lentă și puls plin și rapid. Gemete, sforăit și expirație suflantă în timpul somnului, chiar și la copii. Vise dureroase, înspăimântătoare, care continuă să provoace agitație după trezire. Vise dezordonate, lipsite de sens, după miezul nopții, cu un fel de obnubilare la trezire. Vise despre căderea de la înălțime.

27. Febră

Frisoane, cu înfiorare sau tremur febril, de obicei fără sete. Senzație de frig în corp, cu congestie în cap, căldură și roșeață a feței și frunte fierbinte. Creștere generală a căldurii corporale, cu vene tumefiate, fără sete. După căldură, sete violentă. Frisoane cu cefalee, greață, adipsie, vertij, congestie în cap, paloarea feței, mâini și picioare reci și vărsături de mucus. Frison mai violent după ce bea. Căldură, cu uscăciunea gurii și a buzelor, care ard, roșeața feței, cefalee, foame morbidă, delir, puls plin și rapid. Căldură, cu înțepături ici și colo și sete arzătoare. Căldură, cu tendință puternică de a se dezveli, sau frison imediat ce se dezvelește. Febră cotidiană, la fiecare două zile sau terță, care începe mai ales seara, după-amiaza ori dimineața, prin frison cu tremur, urmat de căldură și transpirație nocturnă. Senzație violentă de frig interior, cu mâini și picioare reci ca gheața și congestie spre cap. Seara, în pat, nu se poate încălzi. Febră, cu durere apăsătoare și congestie în cap, sensibilitate dureroasă și tumefiere a ficatului și splinei, eructații și vărsături amare și bilioase, culoare gălbuie a pielii și feței, tuse scurtă, convulsivă, slăbiciune accentuată, dureri în membre și junghiuri dureroase în piept. Accesele de febră sunt adesea precedate de suferințe precum palpitații ale inimii, strănut, angoasă, greață, sete excesivă, bulimie, cefalee, colici apăsătoare etc. Senzație de frig în întregul corp. Setea este resimțită, în general, numai înainte de frisoane sau după acestea ori în timpul transpirației, rareori în timpul căldurii (sau numai dorință de băutură rece) și aproape niciodată în timpul frisoanelor. Puls mic, slab, dur și rapid, mai rar după masă; neregulat. Transpirație ușor declanșată în timpul somnului, în timpul mișcării (și prin efort în aer liber). Transpirație foarte abundentă și foarte debilitantă. Transpirație pe partea pe care stă culcat. Transpirație suprimată. Transpirații nocturne debilitante. Transpirație uleioasă dimineața.