Ignatia amara

amara. (Strychnos ignatia? Strychnos multiflora?—Arborele propriu-zis de la care se obțin așa-numitele „boabe” nu este cunoscut.) Faba indica. Boabele Sfântului Ignațiu. (Insulele Filipine.) N. O. Loganiaceæ. Tinctură și triturație din semințe.

Clinică

Abdomen, destins / Mânie, efectele mâniei / Anus, afecțiuni ale anusului / Anxietate / Apetit, tulburări ale apetitului / Spate / slăbiciunea spatelui / Catalepsie / Menopauză / Coree / Clavus / Convulsii / Crup / Debilitate / Dentiție / Deprimare sufletească / Difterie / Dismenoree / Epilepsie / Leșin / Frică, efectele fricii / Flatulență; obstruată / Glande, mărirea glandelor / Hemoroizi / Cefalee / Inimă, afecțiuni ale inimii / Sughiț / Isterie / Articulație isterică / Febră intermitentă / Ataxie locomotorie / Melancolie / Amorțeală / Esofag / Paralizie / Oftalmie flictenulară / Proctalgie / Rect, prolaps al rectului / Febră reumatică / Sciatică / Sensibilitate / Senzație de sfârșeală / Somn, tulburări ale somnului / Iritație spinală / Tenesme / Gât, durere în gât / Durere de dinți / Tremurături / Urină, anormală / Vagin, spasm al vaginului / Voce, pierderea vocii / Căscat

Caracteristici

Pentru a înțelege corect puterea și locul lui Ignatia, este necesar să înlăturăm două idei eronate larg răspândite. Prima este că Ign. este un remediu numai pentru isterie și nimic altceva; iar a doua, că este singurul remediu necesar vreodată în cazurile de isterie. Un inconvenient minor asociat acestor idei este faptul că pacienții au devenit foarte reticenți față de medicament și se indignează când le este prescris, crezând că medicul îi consideră isterici dacă îl prescrie. Recenta izbucnire a ciumei în Orient a readus în atenție faptul că Ign. și-a dobândit reputația de remediu curativ chiar și în această boală. Honigberger relatează că, atunci când ciuma făcea ravagii la Constantinopol, oamenii obișnuiau să poarte ca profilaxie o boabă prinsă de un șnur; el le-a administrat pacienților afectați de ciumă „doze infime” din aceasta, cu cel mai mare succes. Mai târziu, el însuși a contractat boala în India și s-a vindecat cu același remediu (H. W., xxxiii. 51). În febra intermitentă, este singurul remediu care va vindeca anumite cazuri. La începutul carierei mele homeopatice, m-am uimit odată pe mine însumi vindecând rapid cu Ign. (prescrisă inițial ca remediu intercurent) un caz sever de febră reumatică, ce nu făcuse niciun progres sub Bryonia etc. Simptomele psihice indicau Ign., iar sub acțiunea sa au dispărut, odată cu acestea, atât inflamația articulațiilor, cât și febra. Semințele de Ign. conțin o proporție mai mare de Strychnia decât cele de Nux vomica, iar marile diferențe dintre trăsăturile caracteristice ale celor două medicamente dovedesc înțelepciunea de a considera medicamentele separat de așa-numitele lor principii „active”. În plante există multe elemente active în afara alcaloizilor pe care îi pot conține, iar acestea sunt adesea factorii determinanți ai acțiunii specifice a medicamentului. Majoritatea simptomelor-cheie ale lui Ign. se manifestă în sfera psihică. „Deși efectele sale pozitive”, spune Hahnemann (M. M. P.), „se aseamănă foarte mult cu cele ale lui Nux v. (ceea ce, într-adevăr, s-ar putea deduce din înrudirea botanică a acestor două plante), există totuși o mare diferență în întrebuințarea lor terapeutică. Dispoziția emoțională a pacienților cărora le este de folos Ign. diferă mult de cea a pacienților cărora le este utilă Nux v. Ign. nu este potrivită persoanelor sau pacienților la care predomină mânia, impetuozitatea sau violența, ci celor predispuși la alternanțe rapide între veselie și pornirea de a plânge ori la alte stări emoționale caracteristice, cu condiția ca și celelalte simptome morbide corporale să semene cu cele pe care le poate produce acest medicament.” Guernsey descrie astfel starea psihică a lui Ign.: „Oricine suferă din cauza unei dureri sufletești înăbușite sau profunde, cu suspine prelungi, multe hohote de plâns etc.; de asemenea, multă nefericire, nu poate dormi, este absorbit cu totul de durerea sufletească; pentru durerea recentă pricinuită de pierderea unui prieten; afecțiuni psihice în general, îndeosebi dacă sunt puse în mișcare de durere sufletească; tristețe; lipsă de speranță; variabilitate isterică; iluzii fantastice.” La această listă se pot adăuga ideile fixe și dorința de a fi singur. Ign. acoperă multe dintre efectele durerii sufletești, mai ales dacă aceasta este recentă. Odată am produs o ameliorare imediată cu Ign. 30 în cazul unei doamne care tocmai aflase de moartea fratelui ei (care nu fusese neașteptată) și care se plângea de o durere intensă de cap chiar deasupra rădăcinii nasului. Consecințele grijilor sau o stare psihică dominată de griji, nu mai puțin decât durerea sufletească, reclamă Ign.; o stare psihică introvertită. Indicația specială a lui Ign. în cazurile de isterie este alternanța rapidă a dispozițiilor. Râs incontrolabil alternând cu izbucniri în plâns. Râde când ar trebui să fie serioasă. Sensibilă, impresionabilă. Această stare, împreună cu globus hystericus caracteristic (un nod urcă din stomac în gât, ca și cum ar sufoca-o; îl înghite, dar acesta revine necontenit; < când bea apă), indică fără echivoc Ign. Apar, de asemenea, zvâcniri nervoase și chiar convulsii. Distorsionarea mușchilor feței ori de câte ori pacienta încearcă să vorbească. Durerile își schimbă rapid caracterul și sunt excesive. Simptome exagerate și bizare. Alternanța rapidă a efectelor este una dintre trăsăturile principale ale medicamentului; la fel și caracterul paradoxal. Ign. a vindecat multe cazuri de dureri de gât difterice și de altă natură, când durerea era > la înghițire. În febra lui Ign., setea apare în timpul frisonului și în niciun alt stadiu. Aceasta este o stare foarte improbabilă și niciun alt remediu nu o prezintă. Eforturile de vomă fără eliminare sunt > mâncând. Caracterul brusc este o altă trăsătură a efectelor lui Ign. Pierderea bruscă a funcției oricărui organ. Există multe stări corporale neasociate cu tulburări psihice care necesită Ign.; căci trebuie avut întotdeauna în vedere că absența unei anumite caracteristici a unui medicament nu constituie o contraindicație pentru utilizarea lui, cu condiția ca alte indicații să fie suficient de pronunțate. Ign. va vindeca multe stări dureroase ale anusului și rectului, inclusiv hemoroizii și prolapsul, când acestea sunt caracterizate prin „durere ascuțită, ca un junghi, care urcă de-a lungul rectului”; sau „durere constrictivă la anus, < după scaun, > în timpul șederii”. Presiunea ca a unui instrument ascuțit, dinăuntru spre exterior, este caracteristică. „Cefalee ca și cum un cui ar fi împins spre exterior prin partea laterală a capului, > culcat pe acea parte.” Durerile își schimbă localizarea, apar treptat și cedează brusc sau apar și dispar brusc. Cefaleele se încheie cu o eliminare abundentă de urină. Este frecvent indicată în perioada dentiției. A vindecat hidrocefalia produsă prin metastazarea bruscă de la intestine la creier în timpul dentiției, cu paloare bruscă, delir, mișcări de rostogolire a capului, deglutiție dificilă; mișcări convulsive ale ochilor și pleoapelor. Simptomele oculare sunt, de asemenea, demne de remarcat. A vindecat multe cazuri de afecțiuni inflamatorii, îndeosebi cu fotofobie intensă și excitație nervoasă; de asemenea, astenopie cu spasme ale pleoapelor și dureri nevralgice. Ign. este unul dintre remediile care prezintă o „senzație de gol” sau de sfârșeală la stomac, într-un grad foarte pronunțat. Aceasta apare adesea noaptea, ținând pacientul treaz. Împreună cu ea există o dispoziție de a suspina. Uneori apare o senzație ca și cum stomacul ar fi relaxat. Există regurgitarea alimentelor. Sughiț < mâncând, fumând sau în urma tulburărilor emoționale (îndeosebi la copii); eforturi de vomă fără eliminare > mâncând; vărsături nocturne cu alimentele consumate seara. Vărsături isterice. Salivă acră și gust acru în gură. Durere de dinți, < după masă, nu atât de intensă în timp ce mănâncă — o altă stare paradoxală. Expresia feței la Ign. este de paloare cadaverică sau, uneori, fața poate fi congestionată. Apar zvâcniri ale unor mușchi izolați ai pleoapelor sau gurii și tremurări în piept și în mușchii mai mici ai corpului; inima se zbate și pare să urce în piept, provocând sufocare și apăsare; pare să urce și să coboare când încearcă să adoarmă. Convulsii, spasme provocate de spaimă. Copilul se înțepenește și se arcuiește pe spate. Stare de semiconștiență, degetele mari strânse, fața albastră. Crampele și spasmele sunt frecvente, ca la Nux. Dismenoreea în care este indicată Ign. prezintă în hipogastru o senzație de împingere în jos ca la naștere, > la presiune; culcată; la schimbarea poziției. Fluxul este negru, fetid; dacă este abundent, prezintă cheaguri. Spasmele și convulsiile care se încheie prin suspine prelungi sunt tratate de Ign. Nash relatează un caz de convulsii puerperale în care această trăsătură a condus la vindecare. Există o serie de simptome respiratorii caracteristice: afonie isterică. Laryngismus stridulus; pacientul se ridică în șezut în pat, răgușit, cu tuse seacă și sacadată. Tusea caracteristică lui Ign. este iritabilă și iritantă: cu cât tusea durează mai mult, cu atât crește mai mult iritația care provoacă tusea. Kent o descrie astfel: „Hâc, hâc-hâc sacadat, sfârșind în suspine.” Tuse de fiecare dată când se oprește pe loc în timpul mersului. Tuse cavernoasă, spasmodică, precum cea provocată de vaporii de sulf. Tuse ca de la inspirarea unui praf fin, ca puful. Senzațiile de furnicături și amorțeală sunt foarte răspândite. Durerile tind să apară în mici zone bine delimitate. Caracteristicile febrei sunt: sete numai în stadiul rece. Față roșie în timpul frisonului. Frison > la căldură exterioară (învelituri, sobă). Senzație de frig la exterior și căldură internă. De îndată ce începe căldura, trebuie să se dezvelească (opp. Nux). Senzație ca și cum transpirația ar fi pe punctul de a izbucni, dar aceasta nu apare. Transpirații: în timp ce mănâncă; uneori reci, în general calde; uneori acre. Ign. este unul dintre medicamentele pentru persoanele friguroase, asemenea lui Nux, Caps., Ars. Frigul <, iar căldura > (cu excepția ultimului stadiu al febrei). Repausul > durerile; la fel și schimbarea poziției. Culcat >. Culcat pe o parte < cefaleea; culcat pe partea dureroasă > cefaleea. Șederea > simptomele anale și multe alte simptome. < La aplecare, mers, stat în picioare. < La atingere ușoară; > la presiune puternică. Presiunea blândă > cefaleea. Cea mai ușoară atingere < durerile de stomac; crampele uterine; sensibilitatea dureroasă a scalpului și a regiunii pilorului. Există o mare aversiune față de tutun, care < multe simptome. Aversiune față de alimente calde, carne, alcool. Dorință de lucruri acre; de pâine, îndeosebi pâine de secară. < Din cauza emoției; de la dulciuri; cafea; mirosuri puternice; de la ascarizi; când cască. > La schimbarea poziției; în timp ce mănâncă; după eructație; la inspirație; la înghițire. Ign. acționează rapid, iar durata acțiunii sale, potrivit lui Hahnemann, este scurtă. „Cel mai bine este să fie administrată dimineața, dacă nu este nicio grabă. Când este administrată cu puțin timp înainte de culcare, tinde să provoace prea multă neliniște în timpul nopții.” Este adaptată temperamentului sensibil, excitabil, nervos; femeilor cu o fire sensibilă, ușor excitabilă; cu păr și piele de culoare închisă, dar cu o fire blândă; rapide în percepție și în execuție. Ign. a fost numită corespondentul „feminin” al lui Nux, cel „masculin”. B. Simmons definește astfel locul lui Ign. în sciatică: „Dureri lancinante, tăioase, pulsatile, explozive, < iarna, > vara, senzație de frig cu sete, valuri de căldură, mai ales la nivelul feței, fără sete.” Membrul este umflat, iar coapsa noduroasă, și nu se poate ridica sau culca fără durere; în general, pe partea stângă.

Relații

Antidotată de: Puls. (antidotul principal); Arn., Camph., Cham., Coccul., Coff. Antidotează: Brandy, cafeaua, ceaiul de mușețel, tutunul, Selen., Zinc. Compatibilă: Ars., Bell., Calc., Chi., Lyc., Nux, Puls., Rhus t., Sep., Sulph., Zinc. Incompatibilă: Coffea, Tabac., Nux (uneori). Comparați: Croc. (accese irezistibile de râs; stări mentale care alternează rapid); Lyc. (senzație de sfârșeală noaptea, care împiedică somnul; foame canină noaptea; de asemenea Chi.); Sep. (senzație de sfârșeală, de gol; la Ign. este însoțită de suspine); Phos. ac., Gels., Coloc. (mâhnire; Phos. ac., mai ales pentru starea cronică); Asaf., Asar. (persoane nervoase); Ars., Nux (febre; > la căldură externă). În deglutiția dificilă a lichidelor, Bell., Caust., Cin., Hyo., Lach., Lyc., Pho. Globus hystericus, Lach., Lyc., Plumb. Hemoroizi (> șezând; Ign. < șezând; Lyc., Thuj., Phos. ac.). Hemoroizi în timpul menstruației, Lach., Collins., Puls., Sul. Îngrijorarea și efectele ei, Nux, Sul. (Sul. se îngrijorează din nimicuri). Râs când ar trebui să fie serios, Anac., Pho. Tristețe, Puls. (Ign. își ascunde mâhnirea, Puls. și-o arată). Prolapsus ani, Pod. Gelozie, Apis, Hyo. Iubire dezamăgită, Phos. ac. > La presiune puternică. Tuse cavernoasă, ca de la vapori de sulf, Chi. Laringism, Gels. Cefalee care se încheie cu eliminarea abundentă a unei urine clare, limpezi, Gels., Aco., Sil., Ver. Viermi, Cin. În paralizia funcțională provocată de oboseală, emoții sau viermi, Stan., Coccul., Pho. Isterie, Cupr., Plat., Hyo., Asaf., Mosch. (leșină ușor), Valer., Nux mosch. Spasme la femei delicate, Bell. (dar Bell. are fața roșu-aprins, ochii strălucitori, capul fierbinte, febră; Ign. nu are febră în timpul spasmelor), Hyo. (Hyo. are inconștiență, Ign. nu). Efectele subite ale emoțiilor, Opium (foarte asemănător, dar Op. are fața roșu-închis, tumefiată), Glon. (în convulsiile produse de Glon., degetele se răsfiră larg; de asemenea Secal.), Ver., Cupr., Cham. În spasmele uterine, Coccul., Cham., Mag. mur., Act. r. Sughiț (Ign. < mâncând, fumând, în urma emoțiilor), Hyo. (după operații pe abdomen), Stram. și Ver. (după băuturi fierbinți), Ars. și Puls. (după băuturi reci), Teucr. (copii, după supt). Tuse nervoasă; cu cât tușește mai mult, cu atât iritația devine mai supărătoare, Apis. Tristețe, indiferență, melancolie profundă, Tarent. (Ign., stare mentală introvertită; Trnt., încercări viclene de a simula paroxisme și dans sălbatic; nu apar paroxisme dacă nu există observatori). Coree; simptome oculare, Agar. Sensibilitate extremă la durere; îmbujorarea unuia sau celuilalt obraz, Cham. Simptome auriculare, Phos. (Ign. aude greu, cu excepția vocii umane; Pho., exact opusul: hipersensibilitate la sunetele obișnuite, surditate la voce). Femei nervoase, Mg. c., Mg. m. Lacrimi, febre, Nat. m. (Nat. m. este corespondentul cronic al Ign.). Teste situează Ign. în grupa sa Ipec.: greața și vărsăturile; peristaltismul inversat; cefaleea congestivă și congestiile rezultate din vărsături; tenesmele; febrele intermitente sunt caracteristicile principale ale grupei.

Cauzalitate

Mâhnire. Spaimă. Îngrijorare. Iubire dezamăgită. Gelozie. Leziuni vechi ale coloanei vertebrale.

1. Psihic

Taciturn, cu gânduri triste continue; melancolie tăcută, gravă, cu gemete. Tristețe și durere sufletească concentrată, cu suspine. Nehotărâre; dorește cu neliniște să facă acum una, acum alta. Nerăbdare. Predispoziție accentuată de a se speria. Dispoziție morocănoasă și nemulțumită și gânduri involuntare despre lucruri dureroase și neplăcute. Intoleranță la zgomot. Obrăznicie. Sensibilitate sufletească și de conștiință. Nestatornicie. Alternanță între veselie nesăbuită și tristețe cu lacrimi. Vorbire laconică. Slăbiciune marcată a memoriei. Dorință de singurătate. Angoasă, mai ales dimineața la trezire sau noaptea, uneori cu palpitații ale inimii. Dispoziție plângăcioasă și apatică, cu teamă de efort. Înclinație spre întristare, fără a spune nimic despre aceasta. Dispoziție schimbătoare; glume și râs care se transformă în tristețe, cu vărsare de lacrimi (isterie). Disperare că se va vindeca. Cea mai mică împotrivire stârnește furie și mânie, cu înroșirea feței. Frică, timiditate. Mânie urmată de mâhnire și tristețe tăcută. Frică de hoți noaptea. Plânsete și descurajare deplină la cea mai mică provocare.

2. Cap

Vertij, cu scântei înaintea ochilor. Greutate mare a capului, ca și cum ar fi plin de sânge. Cefalee apăsătoare, mai ales deasupra rădăcinii nasului, adesea însoțită de tendință de a vărsa, < sau > la aplecare. Durere înțepătoare în frunte, dinăuntru spre exterior. Presiune ca de crampă asupra frunții și occiputului, cu întunecarea vederii, roșeața feței și plâns. Senzație dureroasă de expansiune în cap, ca și cum craniul ar urma să plesnească, mai ales când conversează, citește sau ascultă pe altcineva. Durere în cap ca de contuzie, mai ales dimineața, la trezire. Cefaleea este < de cafea, brandy, fumul de tutun, zgomot, mirosuri puternice, citit și scris; de lumina soarelui; de mișcarea ochilor; > la schimbarea poziției și când stă culcat pe partea dureroasă. Cefalee cu zigzaguri înaintea ochilor. Pielea de pe frunte pare întinsă, cu senzație de dezorientare și somnolență, iar mii de stele plutesc înaintea ochilor. Cefalee ca și cum un cui ar fi înfipt în creier sau ar ieși prin partea laterală a capului; > când stă culcat pe partea dureroasă. Cefalee apăsătoare în frunte și vertex. Sfâșieri perforante și fulgurante, adânc în creier și frunte, > culcat. Cefalee apăsătoare, pulsatilă. Tremur al capului. Aruncarea capului pe spate (în timpul spasmelor); > la căldură. Căderea părului.

3. Ochi

Presiune asupra ochilor, uneori ca și cum ar fi fost introdus nisip în ei. Inflamația ochilor. Roșeața ochilor. Lacrimi iritante în ochi în timpul zilei; lipirea pleoapelor în timpul nopții. Lăcrimare, mai ales în lumina strălucitoare a soarelui. Tumefierea pleoapei superioare, cu dilatarea venelor (albăstrui); pleoapa este răsfrântă în sus. Inflamația porțiunii superioare a globului ocular până la limita acoperită de pleoapa superioară. Mișcări convulsive ale ochilor și pleoapelor. Privire fixă, cu pupile dilatate. Fotofobie. Vedere confuză, ca și cum ar privi prin ceață. Zigzaguri tremurătoare (și stele) înaintea ochilor.

4. Urechi

Tumefierea parotidelor, cu durere fulgurantă. Roșeață și căldură arzătoare într-una dintre urechi. Auz diminuat, cu excepția vocii umane. Mâncărime în urechi. Zgomot în dreptul urechii, ca produs de un vânt puternic. Îngrijorarea suprimă auzul și intensifică zgomotele.

5. Nas

Mâncărime în nas. Nări excoriate și ulcerate, cu tumefierea nasului. Epistaxis. Obstrucția unei nări; coriză uscată, cu cefalee surdă și excitație nervoasă excesivă. Uscăciunea nasului.

6. Față

Față palidă, roșie, albastră sau pământie și trasă. Înroșirea și paloarea alternativă a feței. Față de culoarea argilei, suptă, cu cearcăne albăstrui în jurul ochilor. Transpirație numai pe față. Roșeață și căldură arzătoare într-unul dintre obraji (și într-o ureche). Tresăriri convulsive și deformarea mușchilor feței. Erupție pe față. Buze uscate, crăpate și sângerânde. Durere ca de excoriație pe suprafața internă a buzei superioare. Cruste pe comisurile buzelor și pe buze. Dureri în glandele submaxilare. Tresăriri convulsive ale colțurilor gurii. Ulcerarea unuia dintre colțurile gurii. Încleștarea spasmodică a maxilarelor (trismus).

7. Dinți

Odontalgie ca și cum dinții (molarii) ar fi sparți. Mobilitatea dinților. Durere de dinți spre sfârșitul mesei, < după terminarea acesteia. Dentiție dificilă, cu convulsii.

8. Gură

Inflamația și roșeața gurii și palatului. Secreție constantă de mucus sau acumularea de salivă acidă în gură. Tendința de a-și mușca limba, posterior, pe una dintre părți, când mestecă sau vorbește. Limbă umedă, încărcată cu un depozit alb. Junghiuri în palat, extinse până la ureche. Spumă la gură. Voce slabă și tremurătoare.

9. Gât

Durere în gât, ca și cum ar exista un dop în el, în absența deglutiției. Palat roșu și inflamat, cu senzația că ceea ce este înghițit trece peste o tumefacție arzătoare și excoriată. Junghiuri în gât, extinse uneori până la ureche, în principal în absența deglutiției. La înghițire, senzație ca și cum ar înghiți peste un nodul, provocând sensibilitate dureroasă și un pocnet. Inflamația, tumefierea și indurarea amigdalelor, cu ulcerații mici. Deglutiția împiedicată (a băuturilor). Constricția esofagului, cu ridicări însoțite de suspine. Durere în glandele submaxilare la mișcarea gâtului.

10. Apetit

Repulsie față de alimente și băuturi, mai ales față de lapte, carne, mâncăruri gătite și fumul de tutun. Lipsa poftei de mâncare și sațietate rapidă. Gust fad, ca de cretă, în gură. Slăbiciune și dificultate a digestiei. Gust acru în gură. Gust amar și putrid al alimentelor, mai ales al berii. Repulsie față de lucrurile acre sau dorință puternică pentru acestea. Aversiune față de vin și brandy. Balonare dureroasă a abdomenului după masă. Senzație de foame seara, care împiedică adormirea. Dorință pentru diverse lucruri, care nu mai sunt dorite după ce sunt obținute. Alimentele nu au gust. Laptele consumat dimineața lasă mult timp un gust ulterior. După fumat, sughiț, greață, transpirație și colică.

11. Stomac

Regurgitarea alimentelor sau a unui lichid seros amar. Sughiț de la fumat. Sughiț, întotdeauna după ce mănâncă sau bea. Eructații acide. Greață, cu agitație și angoasă. Vărsături alimentare, chiar și noaptea. Vărsături de bilă și mucus. Accese periodice de crampe gastrice, care tulbură somnul noaptea și sunt < la presiunea asupra părții afectate. Durere surdă sau junghiuri în epigastru. Senzație de rece sau de arsură în stomac, mai ales după consumul de brandy. Senzație de gol și de slăbiciune în epigastru. Senzație de slăbiciune (sfârșeală) la gura stomacului. Greutate și presiune la gura stomacului. Plenitudine și tumefiere în epigastru. Sensibilitate dureroasă a gurii stomacului la atingere.

12. Abdomen

Senzație de plenitudine și balonare a hipocondrelor, cu dificultate respiratorie. Durere în hipocondrul stâng, < la presiune și la mers. Senzație lancinantă de arsură și presiune sau tumefiere și duritate în regiunea splinei. Durere expansivă în abdomen, ca și cum intestinele ar urma să plesnească. Balonarea abdomenului. Flatulența apasă asupra vezicii urinare. Dureri tăietoare în regiunea ombilicală. Dureri spasmodice, tăietoare, înțepătoare, asemenea durerilor de travaliu. Durere surdă violentă în abdomen. Senzație de rostogolire în jurul ombilicului. Tracțiune și ciupituri în regiunea ombilicului. Senzație de proeminență în regiunea ombilicală. Durerile abdominale sunt < după consumul de cafea, brandy sau produse îndulcite cu zahăr. Junghiuri și ciupituri în abdomen, mai ales în părțile laterale. Dureri abdominale periodice ca de crampă. Presiune ca de crampă în regiunea inghinală. Pulsații în abdomen. Borborisme în intestine. Colică flatulentă, mai ales noaptea. Senzație de slăbiciune și tremur în abdomen, cu respirație însoțită de suspine.

13. Scaun și anus

Constipație în urma răcirii; după deplasarea cu trăsura. Scaune tari, cu eforturi frecvente fără rezultat. Nevoie de defecație fără rezultat, resimțită mai ales în porțiunea superioară a intestinelor. Materii fecale galbene, albicioase, de volum foarte mare, moi, dar dificil de eliminat. Diaree cu mucus sanguinolent, cu borborisme în abdomen. Scaune mucoase, însoțite de colică. Eliminare de sânge prin anus. Prolapsul rectului în timpul defecației. Mâncărime și furnicături în anus. Ascarizi în rect. Constricția anusului. Durere constrictivă, ca de excoriație, în anus, după defecație. Prolapsus ani, cu durere usturătoare, la un ușor efort de defecație. Junghiuri care urcă de la anus până sus în rect. Usturime în rect în timpul scaunelor diareice.

14. Organe urinare

Emisie frecventă și abundentă de urină apoasă. Urină de culoarea lămâii. Emisie involuntară de urină. Nevoie urgentă și irezistibilă de a urina. Nevoie continuă de a urina după consumul de cafea. Senzație de arsură și usturime în uretră în timpul micțiunii. Mâncărime în partea anterioară a uretrei. Nevoie imperioasă de a urina, cu imposibilitatea de a o face.

15. Organele sexuale masculine

Mâncărime intensă în părțile genitale și la nivelul penisului, seara după culcare, înlăturată prin scărpinare. Durere ca de excoriație și ulcerație pe marginile prepuțului. Senzație de strangulare și durere surdă în testicule, îndeosebi seara, după culcare. Transpirație pe scrot. Lascivitate, cu slăbirea potenței genitale (fără erecții). Contracția penisului; acesta devine foarte mic. Absența dorinței sexuale. Erecții, cu neliniște dureroasă și durere surdă la nivelul pubisului. Erecții în timpul fiecărei evacuări.

16. Organele sexuale feminine

Catamenii premature și violente, la fiecare zece sau cincisprezece zile. Sângele catamenial este negru, cu miros putrid, amestecat cu cheaguri. Metroragie. În timpul catameniilor, greutate, căldură și durere în cap, fotofobie, colici și dureri contractive, anxietate, palpitații cardiace și oboseală intensă, până la leșin. Dureri ca niște crampe și compresive în regiunea uterului, cu accese de sufocare; presiunea și decubitul dorsal ameliorează durerea. Crampe uterine în timpul catameniilor. Spasme uterine, cu dureri lancinante sau asemănătoare durerilor travaliului. Leucoree corozivă și purulentă, precedată de o presiune contractivă în uter.

17. Organele respiratorii

Senzație dureroasă ca de rană în laringe. Senzație de constricție în trahee și laringe. Voce slabă, imposibilitatea de a vorbi tare. Catar, cu coriză și cefalee. Tuse declanșată de o senzație de constricție în foseta gâtului, ca de la vaporii de sulf. Tuse cavernoasă, spasmodică, provocată seara de o senzație ca de vapori sau praf în adâncitura gâtului; dimineața, de o gâdilătură deasupra epigastrului, cu expectorație dificilă seara, având gustul și mirosul unui catar vechi. (Tuse convulsivă). Tuse nocturnă persistentă. Tuse uscată, uneori cu coriză fluentă. Tuse care continuă cu aceeași intensitate ziua și noaptea. Cu cât tușește mai mult, cu atât crește iritația care provoacă tusea. Tuse uscată, răgușită. Tuse spasmodică, zguduitoare. Tuse scurtă, ca de la o pană în gât, care devine mai puternică prin repetare (cu cât tușește mai mult, cu atât simte mai mult nevoia să tușească). Tuse răgușită, uscată, declanșată de o gâdilătură deasupra stomacului.

18. Torace

Dorința de a inspira profund. Respirație lentă. Dificultate respiratorie și apăsare a pieptului, îndeosebi noaptea (după miezul nopții). Respirație apăsată, alternând cu convulsii. Respirație dificilă, ca și cum ar fi împiedicată de o greutate așezată pe piept. Lipsă de aer la mers și tuse imediat ce persoana se oprește. Respirație cu suspine. Senzație de sufocare la alergare. Durere surdă în piept. Constricție toracică. Junghiuri în piept și în flancuri, declanșate de flatulență (colică flatulentă).

19. Inimă

Palpitații cardiace noaptea, cu junghiuri în inimă, sau dimineața la trezire, precum și în timpul meditației și în repaus. Pulsații în piept. Înțepătură în regiunea precordială la expirație. Hiperestezie cardiacă. Senzație anxioasă în regiunea precordială; senzație de prăbușire și de gol la stomac; constricție, cu anxietate și tendință de a plânge.

20. Gât și spate

Rigiditatea cefei. Junghiuri în regiunea lombosacrată; în ceafă. Durere surdă în glandele gâtului. Glande mărite (nedureroase), ca niște nodozități, la nivelul gâtului. Durere în osul sacru dimineața, în decubit dorsal. Dureri sacrale violente, ca niște junghiuri ori tracțiuni sau ca și cum zona ar fi strânsă de o gheară. Spatele este aplecat înainte. Îndoire convulsivă a coloanei vertebrale spre înapoi. Dureri lancinante, ca de cuțite, din regiunea lombară până în coapse. Slăbiciunea spatelui, cu sciatică.

22. Membrele superioare

Durere lancinantă, tăioasă, în articulația umărului, la îndoirea brațului înainte. Dureri insuportabile în oasele și articulațiile brațelor, ca și cum carnea s-ar desprinde, sau însoțite de o senzație paralitică și de durere ca de luxație (la mișcarea brațului). Tresăriri convulsive în brațe (în mușchiul deltoid) și în degete. Dureri sfâșietoare în brațe, declanșate de aerul rece. Tensiune în articulația pumnului. Transpirație fierbinte a mâinilor. Senzație de amorțeală și de sfredelire în brațe, noaptea în pat (cu senzația că ceva viu ar alerga prin braț). Transpirație caldă în palma mâinii și pe degete.

23. Membrele inferioare

Dureri tăioase, sfâșietoare, pe fața posterioară a coapselor, la solicitarea mușchilor. Sciatică, cu slăbiciunea spatelui și a membrelor inferioare. Membre umflate, coapsă noduroasă; nu se poate ridica sau culca fără durere (în general l.). Greutate în picioare și labe, cu tensiune în picioare și în gambe, la mers. Căldură la nivelul genunchiului, cu senzație de frig și mâncărime la nivelul nasului. Tresăriri convulsive ale picioarelor. Rigiditatea genunchilor și a labelor picioarelor. La mers, genunchii sunt ridicați involuntar. Pocnituri în genunchi. Sensibilitate dureroasă a tălpilor la mers. Junghiuri și durere ca de ulcerație în tălpi. Senzație de arsură în călcâie noaptea, când sunt apropiate unul de celălalt; când vin în contact, sunt reci la atingere. Senzație de frig în labele picioarelor și în picioare, extinzându-se deasupra genunchiului. Senzație de arsură în bătături.

24. Generalități

Durere simplă și violentă în diferite părți, când acestea sunt atinse. Durere tăioasă sau ascuțită și uneori intens apăsătoare (ca de la un corp dur și ascuțit care apasă dinăuntru spre exterior), în membre și în alte părți. Tremurul membrelor. Dureri lancinante, ca de cuțite. Senzație de îndepărtare prin apăsare sau de constricție în organele interne. Dureri sfâșietoare artritice în membre. Durere ca de luxație sau entorsă în articulații. Greutate și amorțeală cu senzație de furnicare în membre. Convulsii alternând cu respirație apăsată. Accese de crampe și convulsii, uneori cu anxietate, accese de sufocare, aruncarea capului pe spate, față albăstruie sau roșie, spasme în gât, pierderea conștienței etc. Convulsii epileptice, cu spumă la gură, căscat frecvent, ochi convulsionați, retracția policelor, față roșie sau alternativ palidă și roșie etc. Contracții convulsive, îndeosebi după spaimă sau durere sufletească. Mișcări involuntare ale membrelor, ca în dansul Sf. Vitus. După convulsii, suspine profunde sau somn somnolent. Sensibilitate foarte mare la aerul liber. Convulsii, cu țipete și râsete. Tetanos. Debilitate isterică și accese de leșin. Spasme isterice. Simptomele se manifestă în principal imediat după masă, de asemenea seara, după culcare, sau dimineața, imediat după ridicarea din pat. Cafeaua, tutunul, coniacul și zgomotul agravează durerile. Durerile sunt înlăturate fie prin decubit dorsal, fie prin culcarea pe partea afectată ori pe partea sănătoasă și întotdeauna prin schimbarea poziției. Dureri nocturne care tulbură somnul.

25. Piele

Mâncărime (pe întregul corp), înlăturată cu ușurință prin scărpinare. Degerături. Excoriația pielii; (îndeosebi în jurul vaginului și gurii. Cooper). Mâncărime când persoana se încălzește în aer liber. Sensibilitate foarte mare a pielii la un curent de aer. Urticarie pe întregul corp, cu mâncărime violentă (în timpul febrei).

26. Somn

Somn profund și comatos, cu respirație stertoroasă. Căscat spasmodic violent (cu durere în mandibulă, ca și cum ar fi luxată, și cu lăcrimare), îndeosebi dimineața sau după siestă. Somn foarte ușor; aude tot ce se întâmplă în jurul său. Somn tulburat de coșmaruri sau de tresăriri și vise frecvente. Tresărirea membrelor la adormire. Vise cu reflecție și raționament sau cu idei fixe. Vise cu idei fixe, care continuă după trezire. Somn agitat și neliniște foarte mare noaptea. Tresăriri de spaimă la adormire. Scâncete în timpul somnului.

27. Febră

Puls dur, plin și frecvent sau foarte variabil. Tremur febril, îndeosebi în spate și brațe, cu sete de apă rece și uneori cu greață și vărsături. Frison, adesea numai în partea posterioară a corpului. Ameliorarea frigului prin căldură exterioară. Căldură exterioară cu senzație internă de frig. Căldură generalizată, îndeosebi în cap, cu roșeață, în principal a unuia dintre obraji, și adipsie, uneori cu fiori interni, senzație de frig în labele picioarelor, junghiuri în membre și cefalee. Frison și senzație de frig, care determină intensificarea durerilor. Valuri bruște de căldură în întregul corp. Senzație supărătoare de căldură, uneori cu transpirație. Absența setei în timpul căldurii și transpirației sau în timpul apirexiei. Numai căldură exterioară, fără sete, cu aversiune față de căldura exterioară. Febră, cu cefalee și durere în epigastru, oboseală intensă, paloarea feței sau paloare și roșeață alternante, buze uscate și crăpate, urticarie, limbă albă, somn profund cu sforăit etc. Febră intermitentă; frison cu sete, urmat de căldură (fără sete), urmată de frison cu sete, sau febră după-amiaza; tremurături cu colici (și sete), apoi slăbiciune și somn, cu căldură arzătoare a corpului. În timpul febrei, mâncărime violentă; urticarie pe întregul corp. Căldură arzătoare a feței, numai pe o parte. Transpirație foarte redusă sau numai la nivelul feței. Transpirație, cu junghiuri și bâzâit în urechi. Transpirație în timpul mesei.