Croton tiglium

Tiglium officinale. Semințe de croton. O. N. Euphorbiaceæ. Tinctură din uleiul semințelor.

Indicații clinice

Holeră / Holerină / Răceli / Opacitate corneană / Tuse / Diaree / Afecțiuni ale urechii / Eczemă / Afecțiuni oculare / Hipopion / Cheratită / Nevralgie / Mameloane dureroase / Oftalmie / Proctalgie / Reumatism / Intoxicație cu Rhus

Caracteristici

Uleiul de Croton este cunoscut mai ales pentru utilizarea sa ca purgativ puternic și ca iritant cutanat. Scaunul caracteristic pentru Croton este o evacuare bruscă, dintr-o singură țâșnire, ca o împușcătură; urmată de o mare prostrație. Colici înainte de scaun; nevoie continuă de a defeca; < după ce mănâncă și bea și la orice mișcare. Evacuarea este gălbuie sau verde-gălbuie. Pe piele, Croton produce eritem, erizipel, eczemă, pustule herpetice. Antidotul pentru Croton este Ant. tart. Croton antidotează Rhus tox. Unele senzații particulare produse de Croton sunt: „Ca și cum pielea ar fi prea strânsă”. (Și mental, ca și cum mintea ar fi încorsetată; nu poate gândi dincolo de sine.) „Ca și cum un fir ar trage dintr-o parte în alta; de la globul ocular spre partea posterioară a capului; de la mamelon spre spate, cu durere în mamelon când copilul suge.” „Ca și cum un dop ar forța ieșirea la nivelul anusului.” Dureri tăietoare, ca de împungere, înțepătoare și sub formă de junghiuri, precum și junghiuri arzătoare. Răsuciri în colonul transvers. Guernsey prezintă astfel indicațiile cutanate: „În orice boală de piele care provoacă mâncărime foarte intensă, dar în care pacientul nu suportă să se scarpine tare, fiindcă îl doare; o scărpinare foarte ușoară, o simplă frecare, este suficientă pentru a calma mâncărimea. Erizipel cu mâncărime extrem de intensă.” El mai indică: „Otoree când există multă mâncărime.” Teste, care s-a numărat printre primii care au folosit Croton homeopatic, oferă o relatare foarte interesantă despre acesta. El îi citează pe Trousseau și Pidoux, care afirmă că se întâmplă adesea ca erupțiile să apară pe regiuni care nu au fost atinse de remediu, la cei care s-au ocupat de efectuarea unor fricțiuni cu Croton la pacienți. Fața și scrotul au fost afectate în mod deosebit în acest fel. Mâncărimea pe care o provoacă, spune Teste, este la început mai curând furnicătoare decât arzătoare (la Rhus întâmplându-se contrariul). Mâncărimea se transformă în arsură (asemenea mâncărimii produse de Rhus) dacă remediul este administrat în doze mari sau aplicat extern. Erupțiile în care a obținut rezultate au fost: urticarie; pete mari, de culoarea cuprului, aproape ca petele hepatice; mici pete roșii, nu foarte evidente, pe coapse, abdomen și organele genitale, existente de cincisprezece ani — toate însoțite de mâncărime intolerabilă. Teste consemnează două cazuri remarcabile. O fetiță delicată, cașectică, psorică, în vârstă de patru ani, suferise neîntrerupt timp de doi ani de o secreție nazală fetidă, mai redusă iarna și mai abundentă vara. Înainte de aceasta avusese o erupție veziculară pe piept și gât, care dispăruse de la sine, fiind urmată după trei sau patru zile de secreție. După eșecul remediilor Sul., Merc. sol., Calc., pe baza indicației oferite de erupția anterioară, Teste a administrat Croton, iar în mai puțin de două săptămâni boala și-a pierdut trei sferturi din intensitate, deși era mijlocul verii. Vindecarea s-a încheiat după șase luni, singurele alte remedii administrate în acest interval fiind Lob. i. și Kreas. Celălalt caz a fost al unui bărbat de patruzeci de ani, foarte corpolent, care timp de cincisprezece ani fusese predispus la crize de gută ce reveneau în fiecare primăvară, cu excepția a două ocazii când, în locul lor, apăruse un exantem extrem de obositor și persistent. Acesta consta într-o roșeață intensă a întregului corp, însoțită de o mâncărime arzătoare, mai ales în concavitatea palmelor, pe piept și în spatele urechilor. Aceste regiuni erau sediul unui exsudat gălbui, plastic, provenit dintr-o multitudine de vezicule mici aflate în contact strâns unele cu altele, care puteau fi distinse clar numai în locurile unde erau mai puțin numeroase și unde un grad mai mare de rezistență a epidermei le conferea o anumită persistență. De fiecare dată când apărea, această erupție dura trei luni, în pofida purgativelor și a băilor de la Barèges și Aix-les-Bains. Când Teste a văzut pacientul, acesta nu avea nici gută, nici eczemă, ci o tuse uscată, chinuitoare, aproape convulsivă și neîncetată. Piele destul de fierbinte, sete, ușoară cefalee, căldură în piept, fără dispnee. Uneori, mai ales seara, dar numai timp de câteva zile, manifesta o tendință la sincopă. După trei săptămâni, neobținând niciun beneficiu de pe urma tratamentului lui Teste, pacientul a luat din proprie inițiativă trei linguri de „Sirop de mac alb”, la culcare. Tusea a încetat complet timp de câteva ore, apoi a revenit la vechea sa intensitate. Însă, în timpul acestei întreruperi, boala apăruse pe piele, iar în zori pacientul s-a trezit acoperit din cap până în picioare de vechea sa eczemă îngrozitoare. Era aproape de nerecunoscut și într-o stare de neliniște profundă și disperare. Se aștepta ca aceasta să dureze trei sau patru luni. Teste i-a administrat atunci Croton. Mâncărimea a dispărut în aceeași zi. În cinci sau șase zile nu mai rămăsese nicio urmă nici de tuse, nici de erupție. Întrucât pacientul a plecat din Paris, Teste nu a putut urmări cazul în anii următori. Conrad Wesselhœft a vindecat cu Crot. tig. 3x un caz de proctalgie la o femeie de treizeci de ani. Crizele apăreau după scaun, durau o jumătate de zi și o împiedicau să-și îndeplinească îndatoririle de profesoară. Nu existau hemoroizi, ci numai sensibilitate a rectului la atingere. El a fost îndrumat spre acest remediu de faptul că avusese anterior o altă pacientă care suferise de o durere asemănătoare după ce folosise pilule cu Croton; durerea rectală apărea cu o intensitate extremă după efortul de defecație, iar pacienta (tot o femeie) rămânea în agonie timp de trei ore după aceea, cu tenesme frecvente. Pilulele au fost oprite și i s-a administrat Nux v., iar într-o săptămână s-a vindecat. Simptomele oculare ale remediului Croton sunt foarte pronunțate. Oftalmia purulentă, ulcerația și hipopionul au fost vindecate cu acesta. Multe dintre simptomele remediului Croton se extind de jos în sus. Atingerea, presiunea și mișcarea <. < Când stă așezat sau ghemuit. Aerul liber < amețeala și senzația de leșin. Consumul de apă rece când corpul este încălzit = pierderea completă a vocii. Laptele fierbinte < colicile. Diareea este < vara. Multe simptome sunt < noaptea. > După somn.

Relații

Antidotat de: Ant. t. Antidot pentru: Rhus. Compatibil: K. bro. Comparați cu: Elat., Verat., Ricin., Euphorb., Anac., Colch., Rhus, Phos.; în durerile mamare, Bry., Borax., Phelland. și Sil.; în senzația de leșin din timpul scaunului, cu scaune în cantitate mică, Dulc., Ox. ac., Petrol., Sars., Sul. (când scaunele nu sunt în cantitate mică, Apis., Nux mosch., Puls., Spi., Ver.); senzație de leșin după scaun, Nux.

1. Minte

Tristețe, uneori cu aversiune față de muncă; sau cu anxietate și nemulțumire față de orice. Melancolie frecventă. Agitație. Bombăneală, dispoziție nemulțumită. Aversiune față de muncă. Nu-și dorește decât să trândăvească și să evite orice activitate serioasă. Înfățișare tulburată, cu ochi obosiți, strălucitori. Slăbiciunea memoriei. Senzația că nu poate gândi dincolo de sine, „se simte cu totul închis” înăuntrul său, fără nicio posibilitate ca gândurile să iasă la iveală.

2. Cap

Cap confuz: la ridicare, ca și cum ar fi învăluit de un nor, cu toropeală și presiune în frunte în frunte, cu presiune și greutate; cu presiune în tâmple în occiput, uneori ca și cum ar fi prins într-o menghină (pe partea stg.), cu greutate în cap și dureri sfredelitoare în ochi, cu plenitudine, încețoșare și greutate în frunte, mai ales pe partea dr., cu presiune ce coboară de la occiput spre regiunea de sub ureche, însoțită de dureri lancinante. Amețeală în cap, ca după băuturi spirtoase. Vertij cu toropeală a capului, paloarea feței, debilitate și greață; < în aer liber. Vertij: cu cefalee; cu greutate a capului, până într-atât încât provoacă o cădere când stă în picioare; abia permițând poziția șezândă, mai ales la ridicarea privirii; cu confuzie a capului până la ora cinei; la mersul în aer liber; mai ales pe partea dr., cu durere surdă în ochi; în sinciput, cu tracțiuni de-a lungul nasului spre frunte. Cefalee; < dimineața. Plenitudine în cap, cu amorțeală și greutate în frunte, în fiecare zi, și cu o mare greutate care împiedică cititul; cu senzație de vertij și presiune în frunte. Presiune în cap; în tâmpla dr. și pe partea laterală a frunții; în sinciput și uneori predominant pe partea stg.; sau cu dureri violente, pulsații și tensiune pornind din frunte, cu confuzia întregului cap, < după masă. Amorțeală în orbite, < în interiorul locuinței și spre noapte; mai presus de toate în aer liber. Presiune la nivelul occiputului. Tensiune la nivelul sinciputului, cu presiune și dureri fulgerătoare. Strângere în tâmple. Dureri sfâșietoare care urcă spre vertex; în frunte, extinzându-se spre tâmpla dr., unde devin lancinante. Dureri lancinante în frunte, deasupra ochiului dr.; în tâmpla stg.; între occiput și ceafă. Congestie la nivelul capului, pornind din abdomen, cu piele fierbinte și transpirație. La exterior, înțepături în tegumentele capului; furnicături la nivelul occiputului; smucituri ale capului; arsură la nivelul tâmplei, ca de la cărbuni aprinși; sensibilitatea tegumentelor capului: pălăria provoacă durere.

3. Ochi

Dureri lancinante, mai ales în ochiul stg.; smucituri și dureri fulgerătoare în unghiul ochiului stg.; cu contracții frecvente și smucituri ale întregului ochi; dureri constrictive în pleoapele stg., mai ales spre unghiul intern. Senzație ca și cum un fir ar trage globul ocular înapoi, în interiorul capului. Înțepături în globul ocular. Mâncărimea pleoapelor. Iritația conjunctivei. Roșeață inflamatorie a conjunctivei stg. Ulcerația conjunctivei, contracția pupilei, lăcrimare abundentă și opacifierea corneei. Hipopion. Inflamația ochiului în care a fost introdusă o picătură de ulei, extinzându-se pe întreaga jumătate a feței. Durere arzătoare în ochiul inflamat, cu arsură în ureche, vertij și leșin. Tumefiere edematoasă a pleoapelor. Vezicule mici în jurul ochiului. Tumefierea unei glande subcutanate sub pleoapa inferioară dr., cu roșeața pielii. Tremurături accentuate ale pleoapelor. Lăcrimare. Vedere încețoșată, ca și cum ar fi traversată de ceață sau de fum; un nor înaintea ochiului cu vedere slabă; înaintea ambilor ochi; vederea dispare, uneori ca prin vertij (într-o încăpere), sau din cauza greutății și slăbiciunii ochilor.

4. Urechi

Durere ca de împingere în urechea stg.; uneori spasmodică și profundă. Durere surdă în direcția celor două conducte auditive. Presiune și senzație de rotire spre orificiul urechii, cu confuzie a capului. Dureri lancinante sub urechea stg. Auz diminuat la urechea dr. Pierderea auzului pentru scurt timp. Zgomot în ureche.

5. Nas

Inflamația nasului și a întregii fețe. Arsură în nări. Erupție pe sept, cu roșeața regiunii, durere la atingere și mici vezicule galbene care, ulterior, formează cruste și, în cele din urmă, se descuamează. Iritație internă a nasului; uscăciune; încetarea respirației pe nas. Creșterea secreției nazale; coriză cu secreție apoasă.

6. Față

Paloarea și răceala feței. Căldură crescută, uneori arzătoare, mai ales în obraji; sau pe întreaga față, persistând mai multe zile. Inflamația feței și a nasului; tumefierea feței; erupție de coșuri. Arsură la nivelul buzelor; uneori în comisuri, mai ales cu tumefierea marginilor externe; tensiune în comisurile buzelor; uscăciunea buzelor, uneori cu crăpături, sau resimțită mai ales seara, cu tensiune. Tracțiune în articulația maxilară stg.; tumefierea unei glande, dureroasă la atingere.

7. Dinți

Într-un molar cariat, durere ca de excoriație, în timpul mesei. Gingiile sângerează la curățarea dinților; tumefiere internă, uneori dureroasă.

8. Gură

Interiorul gurii ca și cum ar fi ars; căldură în interior; uscăciune, cu senzație de zgâriere în gât. Acumulare de apă, care uneori se scurge pe la colțurile gurii. Secreție salivară crescută, cu senzație de căldură în gură. Salivație frecventă. Iritarea glandelor salivare, provocând expectorații frecvente și producând o senzație de arsură și de acreală, cu gust rânced în gât, care încetează numai după apariția unor simptome rectale asemănătoare celor ce urmează unei evacuări. Limbă încărcată cu un depozit alb. Sensibilitatea vârfului limbii. Umflarea palatului; gâdilare, senzație de zgâriere și arsură la joncțiunea părților moi și dure.

9. Gât

Senzația unui dop sau a unei îmbucături în gât, care nu poate fi înghițită. Tracțiune în gât. Senzație de zgâriere și gust neplăcut în faringe. Senzație de zgâriere în gât, care provoacă dresul zgomotos al gâtului. Arsură în faringe și în partea faringiană profundă. Arsură în esofag și laringe, precedată de o senzație de asperitate, urmată de arsură; dispare când inspiră. Arsură în gât, ca de la piper; continuă, cu constricție; mult > după un somn scurt; > în timpul inspirației, < în timpul expirației; căldură în gât și esofag, extinzându-se în stomac. Uvulă roșie și alungită. Umflare dureroasă a glandelor submaxilare și a amigdalelor. Uscăciunea esofagului, cu iritație, ca și cum ar fi inflamat; cu dificultate la înghițire; cu expectorație de mucus, care este acid, ca oțetul. Expectorație abundentă de mucus vâscos, cu gust acid.

10. Apetit și gust

Gust: de migdale; grețos, cu furnicături dureroase la vârful limbii; cleios, limba fiind încărcată cu depozit; dulce-amărui și ca și cum vârful limbii ar fi supus acțiunii electricității; amar; acid, acru, urcând din stomac. Apetit diminuat, precum și setea; lipsa apetitului; dezgust; repulsie față de bere; imposibilitatea de a mânca, chiar și terci cu lapte, din cauza dezgustului și a greței; după consumul de lapte, repulsie puternică și greață, cu tendință de a vărsa. După masă, durere în abdomen.

11. Stomac

Eructații, cu greață, uneori într-o măsură mai mare după ce bea, sau cu prostrarea forțelor; cu dezgust. Regurgitări: de apă; de bilă, seara. Sughiț. Greață excesivă, cu dispariția vederii, transpirație pe frunte, distensia abdomenului, reflexe de vomă excesive, vertij; < după ce bea. Greață și tendință de a vărsa; frecvent; cu dezgust și neliniște continue; cu repulsie; continuă, cu senzație de frig, regurgitare de apă și salivație; cu vertij și lipsa apetitului; care abia îi permite să scrie; în abdomen, cu eforturi de vomă; eforturi frecvente de a vărsa, cu acumulare de apă în gură. Vărsături: cu greață; cu cafeaua consumată; cu mucus, cu gust amar în gură; cu un lichid gălbui, având miros de ulei și gust onctuos, ca de ulei; după masă, cu apă, mucus și pâine, cu greață continuă; amare, seara, cu alimentele consumate la cină, precedate de greață, plenitudine și apăsare în stomac, urmate de transpirație pe față; noaptea, cu un lichid acid, cu miros acru, precedate de greață; violente, cu alimentele ajunse în stomac, în timpul mersului în aer liber (după greață intensă), sau cu apă în urma greței, < după o felie de pâine cu unt; violente, bruște, cu apă spumoasă, alb-gălbuie, cu eforturi spasmodice; vărsături bilioase. Plenitudine: cu sensibilitate dureroasă a stomacului; durere surdă, uneori cu greață și lipsa apetitului. Sensibilitate dureroasă a stomacului; la atingere; cu senzație de gol și greață și cu tendință de a vărsa, până după-amiaza. Apăsare în stomac: cu mișcare în abdomen; cu gâdilare; cu angoasă; cu neliniște în abdomen; cu strângere, angoasă și neliniște excesivă, sau însoțită de tensiune. Apăsare în capul pieptului. Contracții în stomac, cu apăsare în capul pieptului și scurgere de apă din ochi și din nas; mișcări spasmodice ca și cum ar fi pe punctul de a vărsa, cu greață; retractarea părții superioare a stomacului. Senzație de zgâriere în stomac; arsură, uneori ca de la cărbuni încinși; arsură și căldură în capul pieptului; borborisme și greutate pe piept.

12. Abdomen

În splină: lancinații; durere surdă. Dureri violente în abdomen și stomac, fiind afectată porțiunea inferioară a abdomenului; iar simptomele abdominale dureroase > după consumul de terci cu lapte; durere constantă în abdomen, la atingerea ombilicului, cu zgomote în abdomen și durere abdominală; durere în regiunea ombilicală și în partea inferioară a abdomenului; durerile din regiunea ombilicală sunt < la atingere sau când stă culcat, situație în care se extind uneori la anus, care atunci prolabează. Colică în regiunea ombilicală, uneori mai ales seara și cu distensia abdomenului, urmată de o evacuare. Durere ca și cum intestinele ar fi răsucite în regiunea ombilicală, urmată de dureri sfâșietoare în partea l. Dureri spasmodice violente în abdomen, mai violente în poziție ghemuită (ca la defecație) decât în timpul mersului sau când stă drept. Tensiune în abdomen: între ombilic și capul pieptului; dureroasă și spasmodică în partea superioară a abdomenului, mai ales când stă așezat; violentă, cu distensia întregului abdomen, evacuare, eliminare de gaze fetide și agravarea intensă a tuturor simptomelor când stă așezat; în regiunea ombilicală când stă așezat, cu apăsare în anus. Apăsare în abdomen: când iese afară, urcând spre stomac, cu greață bruscă și cu ciupituri și tensiune la ombilic; deasupra ombilicului, cu strângere. Ciupituri în abdomen: cu borborisme; în regiunea ombilicală, uneori mai ales în timpul mersului; cu dureri tăietoare, uneori mai ales în regiunea ombilicală și în partea l. a abdomenului; cu apăsare asupra anusului; violente la trezire, cu chiorăit în abdomen la scurt timp după aceea, eliminare de gaze fetide, cu nevoie imperioasă de a defeca și evacuare cu dureri tăietoare și spasme abdominale. Dureri tăietoare, cu ciupituri, în colonul transvers, reapărând după fiecare evacuare; începând la ombilic, aproape oprind respirația și provocând aplecarea laterală a corpului; deasupra ombilicului, ca de cuțite, dispărând după o evacuare; simultan în regiunea ombilicală și în intestine sau urmate de o evacuare; sub stomac, în abdomen. Dureri sfâșietoare în abdomen în timpul mesei; în partea r. a abdomenului, cu dureri tăioase sub stomac; în colon; în regiunea ombilicală după masă. Lancinații în abdomen: deasupra ombilicului; în stânga ombilicului; în cec; în regiunea flexurii sigmoidiene. Dureri ca de excoriație în partea inferioară a abdomenului, în timpul tusei. Senzație ca și cum prin intestine s-ar deplasa apă călduță, mai ales pe partea l. Senzație de frig în abdomen. Greutate: în partea superioară a abdomenului, cu greață; în partea inferioară, cu retractarea abdomenului. Plenitudine în abdomen: cu borborisme și colică; cu ciupituri; cu tensiune și colică în regiunea ombilicală. Distensia abdomenului în fiecare zi, cu tensiune și borborisme, < în timpul mersului. Mișcare în abdomen; fluctuație ca și cum s-ar afla apă acolo; borborisme, uneori pe partea l.; chiorăit, mai ales în intestinul subțire. La exterior, căldură cu furnicături în tegumentele abdomenului. Tensiune și durere în regiunea inghinală. Eliminare de gaze: înaintea unui scaun; cu borborisme în abdomen; frecventă, uneori cu lancinații sau asemenea gazelor care precedă un scaun moale; gaze fetide.

13. Scaun și anus

Nevoie imperioasă de a defeca: cu chiorăit și ciupituri în abdomen; ca din cauza căldurii și agitației din abdomen; cu apăsare asupra anusului, ca în diaree; dimineața, în pat și după ridicare, scaun urmat de durere ca de excoriație în anus; bruscă, imediat după ridicare sau după începerea mișcării; atât de presantă, încât nu poate ajunge la timp la toaletă. Scaune: moi, ca terciul, uneori cu arsură la anus; vâscoase, de consistență bună, mucoase, apoase, uneori abundente și frecvente, chiar și noaptea, sau cu lancinații în anus; lichide, cu senzație de zgâriere la anus; galbene, moi, uneori după vărsături sau după transpirație, mucoase, cu tenesme; verde-închis, lichide, urmate de debilitate îndelungată; inițial consistente, apoi bilioase și mucoase și, în cele din urmă, apoase; brune, ca terciul, cu mucus sau urmate de borborisme în partea l.; cenușiu-verzui, brun-murdare, rapide și expulzate printr-un singur efort. Scaun imediat ce bea (copilul are scaun și colică imediat ce suge). După consumul de cafea, scaunele (frecvente) încetează. După scaun, tracțiuni și apăsare în partea superioară a abdomenului și în regiunea ombilicală. Eliminarea ascarizilor și a Taenia solium. Apăsare și tenesme în rect, cu dureri tăietoare care îl înconjoară când stă așezat. În anus: arsură, care uneori nu îi permite pacientului să rămână așezat, cu umflarea părților înconjurătoare sau cu pulsații și lancinații; senzație de zgâriere după scaun; dureri ca de excoriație și arsură după mișcare, dureri contractive și lancinante în timpul mersului; durere ca și cum un dop s-ar strădui să iasă; durere ca de excoriație după scaun, cu prolapsus ani și nevoie de a defeca, iar la comprimarea abdomenului, apăsare asupra anusului, extinzându-se la organele genitale și gland; odată cu aceasta, multă angoasă, apăsare, transpirație pe frunte și greață, cu pierderea vederii și a auzului; repausul calmează durerile.

14. Organe urinare

În regiunea renală r., lancinații violente, care întrerup respirația. Nevoie de a urina, uneori imediat după urinare; eliminare crescută, uneori frecventă, chiar la fiecare jumătate de oră. Urină: galbenă, abundentă; un nor în urină, care este uneori tulbure; după dispariția norului, în locul lui plutesc cristalizări brune; urină palidă, spumoasă, dimineața; palidă, cu sediment alb, în timpul zilei; galben-portocaliu palidă noaptea, puțin tulbure și cu flocoane la fund; intens colorată, roșu-aprins și foarte floculentă; noaptea și dimineața; roșie ca sângele, depunând mult mucus la fund, care, când este agitat, formează filamente alungite; sediment gros în urină, apoi urină cu o peliculă striată. În timpul urinării, căldură în uretră sau în gland.

15. Organe sexuale masculine

Penis dureros, cu roșeața glandului și lancinații în uretră. Tracțiuni în cordonul spermatic l., împiedicând mersul. Testiculul l. retractat, cel r. atârnat și flasc. Erupție asemănătoare pecinginii pe scrot. Erecții.

16. Organe sexuale feminine

Catamene prea reduse sau complet suprimate, cu dispnee și palpitații cardiace, mai ales la culcare. Durere și junghiuri care străbat sânii spre torace și se extind la spate, de îndată ce copilul începe să sugă.

17. Organe respiratorii

Răgușeală. Voce răgușită, uneori ca de răceală sau cu necesitatea de a-și drege zgomotos gâtul. Gâdilare în laringe. Secreție și acumulare de mucus zgomotos în laringe, uneori crescute, cu gâdilare, sau mai ales seara. Catar bronșic. Apăsare asupra laringelui, mai ales pe partea l. Tuse: cu dresul zgomotos și frecvent al gâtului; continuă, uneori cu mucus în bronhii, greu de desprins, cu expectorație de mucus, mai ales dimineața sau seara, și cu apăsare pe piept. Mucus persistent în plămâni, cu dispnee și respirație șuierătoare la inspirația profundă. În timpul tusei, durere ca de rană în abdomen.

18. Torace

Respirație împiedicată de durerea surdă din abdomen: dificilă, cu apăsare; uneori cu angoasă. Respirație laborioasă, uneori cu plenitudine și angoasă în piept. Respirație scurtă după un scaun. Dispnee agravată la urcarea scărilor. Piept dureros la apăsare. Plenitudine și sensibilitate dureroasă a celor două cavități, cu junghiuri arzătoare în partea stângă și către omoplați, sau, în alte cazuri, cu presiune și arsură în partea dreaptă și în cea stângă. Neliniște deosebită în piept și abdomen. Senzație de gol în piept. Presiune asupra pieptului: la respirație profundă; violentă seara; profundă, în mijlocul pieptului. Junghiuri în piept: în partea inferioară, spre dreapta, în timpul inspirației; uneori în partea stângă, mai ales seara. Pulsație către posterior, pornind din partea dreaptă. Arsură în piept, uneori violentă, extinzându-se până la intestine.

19. Inimă

Palpitații ale inimii: uneori violente, astfel încât pot fi percepute la exterior; în timpul coitului; după masă, mai ales la culcare; zvâcnire bruscă în regiunea aortei. Palpitații ale inimii, cu dificultate la respirație, mai ales la urcarea scărilor. Junghiuri frecvente în regiunea inimii, uneori mai ales în timpul inspirației; smucituri frecvente către inimă; este afectat îndeosebi ventriculul stâng al inimii. La exterior, pulsație și zvâcnire cu senzație de clocotire în partea dreaptă a pieptului; dureri sfâșietoare.

20. Gât și spate

La nivelul vertebrelor cervicale, presiune și tracțiune. În regiunea lombară, furnicături ca de insecte. Junghiuri în rinichiul drept.

22. Membre superioare

Durere surdă în umărul drept, junghiuri în cel stâng. În brațe, greutate și oboseală; durere tensionantă, ca de contuzie; senzație de greutate și osteneală; durere sfâșietoare în brațul drept. În cotul stâng, senzație perforantă în articulație. În antebrațul drept, tracțiune, tensiune, presiune și durere ca de contuzie; durere sfâșietoare în antebrațul stâng; tracțiuni în mâna dreaptă. În degetele mâinii stângi, smucituri; tracțiuni și dureri sfâșietoare în degetele mijlocii ale mâinii stângi; dureri ca de săpare în ultimele falange ale degetelor.

23. Membre inferioare

În articulația coxofemurală stângă, durere tensionantă, resimțită mai ales la ridicarea din poziția șezând; tracțiuni și umflături în fese și în anus, după efort fizic. În gambe, oboseală și greutate. În coapse, tensiune și durere ca de contuzie; prurit arzător în gamba stângă, precum și senzație de paralizie. Dureri ca de săpare și dureri sfâșietoare în genunchi; tensiune și înțepături; durere artritică, ca de săpare. În gamba stângă, înțepături; durere sfâșietoare; smucituri în timpul somnului de după masă; prurit cu senzație de fierbințeală la nivelul tibiei drepte. Greutate și durere surdă în articulația piciorului drept; junghiuri în ambele picioare, uneori ca și cum ar fi luxate; smucituri și durere sfâșietoare în talpa piciorului stâng. În degetele picioarelor, junghiuri și dureri sfâșietoare, mai ales în degetele mari.

24. Generalități

Oboseală generală și depresie. Dureri în membre. Neliniște generală, stare de rău, cu oboseală, urmată de înclinație spre somn, < la culcare, cu pierderea vederii și a auzului; picături de sudoare pe frunte și senzația că este imposibil să ajungă la cea mai apropiată casă, cu vertij, paloarea feței, oboseală și depresie, străduindu-se să ajungă la aer liber, unde însă suferința se accentuează. Senzație ca și cum corpul ar fi zdrobit, uneori cu anxietate frecventă. Senzație de amorțeală în întregul corp. Excitație intensă în întregul corp. Tremur general. Slăbiciune, uneori însoțită de neliniște sau, în alte cazuri, de depresie. Crize de leșin.

> în timpul somnului.

25. Piele

Căldură, mai ales a mâinilor, cu vene umflate. Prurit urmat de durere arzătoare. Bolnavul nu suportă să se scarpine foarte tare, deoarece îl doare; o scărpinare foarte ușoară, o simplă frecare, este suficientă pentru a calma pruritul. Erizipel cu prurit extrem. Inflamație veziculară (roșeață stacojie) a pielii. Roșeață, căldură și înțepături pe alocuri, cu pustule care confluează, exsudează și formează în ziua următoare o crustă brun-cenușie, care în cele din urmă cade. Pustule, cu inflamație aproape generalizată a tegumentelor abdomenului, urmată de descuamare. Erupție herpetică pe scrot.

26. Somn

Căscat frecvent dimineața, cu senzație de moleșeală și sensibilitate dureroasă la nivelul stomacului. Înclinație spre somn, de neînvins după-amiaza; către amiază îl obligă pe bolnav să se culce, dar fără a putea adormi, cu palpitații ale inimii. Somn tulburat în timpul nopții din cauza unei multitudini de vise, uneori dureroase și anxioase. Noaptea, în pat, zvârcolire anxioasă, fără a putea dormi; apoi somn brusc, cu vise dureroase. Trezire la miezul nopții dintr-un somn profund, cu picioarele grele ca plumbul. La trezire, durere ca de contuzie în membre și senzație de obtuzitate și confuzie a capului. Cefalee care îl trezește pe bolnav. Trezire bruscă. În somn, bolnavul stă culcat pe spate și este trezit de o emisie seminală. Numeroase vise despre cel care doarme însuși, cu caracter dureros și chinuitor.

27. Febră

Sensibilitate la frig: mai ales la extremități, cu pielea încrețită, dispărând în pat; după-amiaza, fără să înceteze nici măcar în pat; în principal în spate și, mai presus de toate, în abdomen; de la picioare până la gambe. Pielea corpului este rece și devine fierbinte pe măsură ce pulsul se accelerează, cu transpirație. Căldură și febră însoțind erupția cutanată. Mâinile devin brusc reci și palide (ca moarte), cu degetele încrețite. Senzație de frig, cu tremurături. Noaptea, tremurături de frig care străbat întregul corp. Stare febrilă, uneori dureroasă; la început cu creșterea căldurii corpului, apoi cu senzație de frig în spate, în regiunea vertebrelor lombare. Căldură crescută în întregul corp; în abdomen. Căldură care urcă de-a lungul corpului. Căldură pornind din regiunea vertebrelor lombare; generalizată, cu transpirație și cefalalgie; arzătoare, usturătoare, urmată de senzație de frig, pornind din regiunea vertebrelor lombare. Puls frecvent și plin, rapid și excitabil; slab și uneori, în același timp, frecvent; sau, în alte cazuri, inițial slab și mic, devenind plin și puternic. Transpirație, uneori numai pe frunte.