Aconitum napellus

Aconit comun. Gluga-călugărului. Iarba-lupului. (Pășuni umede și locuri virane din regiunile muntoase ale Europei Centrale și de Sud, Rusiei, Scandinaviei și Asiei Centrale.) N. O. Ranunculaceæ. Tinctură din planta întreagă, cu rădăcină, la începutul înfloririi.

Indicații clinice

Amauroză / Furie / Apoplexie / Astm / Orbire bruscă / Bronșită / Catalepsie / Febră de cateterizare / Afecțiuni ale toracelui / Varicelă / Holeră / Holeră infantilă / Răceală / Senzație de frig / Ftizie / Convulsii / Tuse / Crup / Cistită / Febră dengue / Dentiție / Diaree / Hidropizie / Dizenterie / Dismenoree / Afecțiuni ale urechii / Enterită / Eritem nodos / Excitație / Afecțiuni ale ochilor / Îmbujorarea feței / Efectele fricii / Febră / Efectele spaimei / Glande tumefiate / Glosită / Gonoree / Hemoragii / Hemoroizi; strangulați / Cefalee / Afecțiuni ale inimii / Afecțiune a articulației șoldului / Boala Hodgkin / Hiperpirexie / Gripă / Icter / Afecțiuni ale articulațiilor / Travaliu / Lactație / Laringită / Inflamația ficatului / Lumbago / Afecțiuni ale plămânilor / Manie / Rujeolă / Meningită / Tulburări ale menstruației / Miliarie / Avort spontan / Oreion / Mialgie / Mielită / Nefrită / Nevralgie / Amorțeală / Inflamația esofagului / Paralizie / Peritonită / Phlegmasia alba dolens / Pleurită / Pleurodinie, Pneumonie / Sarcină / Febră puerperală / Purpură / Angină flegmonoasă / Febră remitentă / Rozeolă / Scarlatină / Tremurături / Insomnie / Tulburări ale mirosului / Redoare cervicală / Afecțiuni ale testiculelor / Tetanus / Tetanie / Sete / Afecțiuni ale gâtului / Afecțiuni ale limbii / Durere de dinți / Febră traumatică / Strictură spasmodică a uretrei / Febră uretrală / Suprimarea urinei / Prolapsul uterului / Efectele vaccinării / Vertij / Tuse convulsivă / Căscat / Febră galbenă

Caracteristici

Wolfsbane „crește în locurile umede și adăpostite din aproape toate țările muntoase din nordul sau centrul Europei, îndeosebi în Jura, Elveția, Germania și Suedia”. Teste menționează că are reputația de a fi mult mai otrăvitoare pentru animalele carnivore decât pentru erbivore. El confirmă parțial acest lucru, care pare să fi fost confirmat recent și printr-o tentativă zadarnică de a otrăvi un elefant cu aconitină în această țară. Un morcov a fost scobit și în el s-a pus suficientă aconitină pentru a otrăvi 2.000 de oameni. Elefantul l-a mâncat fără ezitare, dar nu s-a întâmplat absolut nimic, iar trei ore mai târziu a trebuit să i se administreze o doză mare de acid cianhidric, care s-a dovedit fatală în scurt timp.

Înainte de epoca lui Hahnemann, Aconite avea reputația de sudorific și era folosit în cazuri de reumatism, sciatică și tumori, însă proprietățile sale nu au fost înțelese cu adevărat decât după ce Hahnemann i-a realizat patogenezia. Aconite este asociat mai strâns decât oricare alt membru al materiei medica cu apariția și progresul homeopatiei. Dacă Cinchona a fost „mărul lui Newton” al descoperirii homeopatice, Aconite a fost remediul prin intermediul căruia Hahnemann a putut trata majoritatea stărilor care, în vremea sa, erau tratate prin luare de sânge. Mai mult decât oricare alt remediu, Aconite a pregătit calea pentru dispariția luării de sânge din practica medicală generală. Una dintre otrăvurile cele mai letale și cu acțiunea cea mai rapidă a fost transformată, prin descoperirile lui Hahnemann, în cel mai bun prieten al odăii copiilor. Aconite, în potențe peste a 3-a, este un medicament perfect sigur la orice vârstă. Pacienții sensibili se plâng de acțiunea sa deprimantă atunci când este repetat și am cunoscut cazuri în care prostrația psihică și fizică caracteristică a apărut după administrarea de Aconite în potențe. Însă asemenea cazuri sunt excepții și, atunci când apar, nu sunt însoțite de pericol. Marea majoritate a pacienților cărora li se administrează Aconite în potențe nu resimt nimic de acest fel.

Rapiditatea acțiunii lui Aconite îi determină adecvarea pentru stările în care simptomele debutează cu mare intensitate, precum holera asiatică, anumite febre și inflamațiile acute. La această listă pot fi adăugate accesele de orbire bruscă. Nu trebuie însă presupus că sfera lui Aconite se limitează la cazurile acute. Când simptomele corespund, el va vindeca și cazuri de o cronicitate foarte mare; de exemplu, cazuri de glande indurate.

Dr. Hughes a remarcat cu perspicacitate că starea pentru care Aconite este homeopatic este una de tensiune; iar acest cuvânt oferă cea mai bună imagine asupra acțiunii și sferei lui Aconite. Există tensiune emoțională și psihică, așa cum se observă în spaimă sau frică și în consecințele acestora, în anxietate și în frica de moarte; tensiune a vaselor sistemice, ca în efectele răcirii, în holera asiatică și în hemoragii; tensiune musculară, ca în tetanus; tensiune a mușchilor involuntari, ca în spasmele cardiace, și tensiune a aparatului muscular semiinvoluntar al respirației, ca în astm; iar în cele din urmă, tensiune a simțurilor speciale, cu senzații intensificate și sensibilitate crescută la durere; cu o senzație de amorțeală în anumite părți, ca și cum ar fi strâns legate, precum și o senzație că membrele și alte părți sunt strâns legate. De aceea, prin acțiunea sa terapeutică, Aconite corespunde efectelor mai multor stări care provoacă o stare de tensiune. Pletora poate fi inclusă în această categorie. Persoanele pletorice, cu fire vioaie, constituție bilioasă și nervoasă, ten intens colorat și păr castaniu sau negru sunt deosebit de potrivite pentru Acon. Congestii sangvine active de toate felurile, în special cele care urmează răcirii. Guernsey formulează aceasta altfel: „Globula sanguină pură și pe deplin dezvoltată, în tipul ei cel mai desăvârșit, are, atunci când este bolnavă, o mare afinitate pentru Acon. Când globulele sanguine sunt dezorganizate, acesta este rareori indicat. Ne gândim la Acon. în inflamațiile bruște, mai ales dacă sunt provocate de aer rece și uscat, care suprimă exhalațiile corpului.” Teste relatează cazul remarcabil al unui englez care fusese nevoit să facă o călătorie lungă cu sania în nordul Rusiei, în mijlocul iernii, și care a suferit apoi, timp de doi ani, de paroxisme violente de palpitații și de junghiuri acute în regiunea inimii, ce amenințau cu apoplexie cerebrală. Medici de frunte din Anglia și de pe continent diagnosticaseră un anevrism. Teste a localizat afecțiunea la nivelul unei nevroze sau al unui spasm al mușchiului pectoral mare și și-a dovedit diagnosticul vindecând-o prompt cu Acon. Vânturile pătrunzătoare și tăioase ale munților printre care prosperă planta oferă semnătura acestei acțiuni terapeutice.

Nu există multe medicamente la care cauzalitatea să fie marcată atât de puternic printre caracteristici. Răcirea, spaima, traumatismul sau operația chirurgicală: efectele acestora vor fi tratate, în marea majoritate a cazurilor, de Acon., a cărui administrare la timp va preveni consecințele grave.

Reacția la efectul primar al răcirii oferă o altă caracteristică a lui Acon.: febra. În febra Acon. există: neliniște și zvârcolire, iar starea de tensiune este evidențiată în continuare de anxietatea care o însoțește, ajungând uneori până la frica de moarte. Exaltarea psihică merge uneori până la prezicerea zilei și orei morții. Clarviziune. Sensibilitate extremă la lumină, sunet și toate senzațiile, inclusiv durerea. Când boala este suportată cu calm și răbdare, este puțin probabil să fie necesar Acon. Neliniștea febrilă din patogeneziile lui Acon. a fost cea care l-a determinat pe Hahnemann să deducă homeopaticitatea sa față de atât de multe stări febrile; iar prezența acestei neliniști, a anxietății, fricii și sensibilității exaltate constituie indicațiile sale principale în cazuri de toate felurile.

Câteva dintre caracteristicile lui Acon. sunt următoarele: Hemoragii active la persoane corpolente, pletorice. Elimină prin scaun sânge aproape pur. În hemoptizie, sângele este eliminat cu mare ușurință prin dregerea vocii și tuse; este roșu-aprins, în cantități mari, după expunerea la vânturi reci și uscate, cu frică intensă, anxietate și palpitații. Fiecare inspirație intensifică tusea. După tuse, senzație de furnicături în piept. Sete nestinsă: totul are gust amar, cu excepția apei (Chi.: totul, inclusiv apa). În crup, copilul își apucă gâtul la fiecare acces de tuse. Senzația de frig, amorțeala și furnicăturile caracterizează paraliziile și nevrozele lui Acon. Paralizie facială în urma expunerii la vânturi reci și uscate. Frica și neliniștea anticipatorie ale lui Acon. se manifestă prin teama de a traversa străzile. Există intoleranță la muzică. Câteva simptome neobișnuite sunt: Își imaginează că o parte a corpului este deformată. Își imaginează că întreaga lor gândire se desfășoară din stomac. Prezice ora morții (clarviziune).

Acon. este unul dintre marile remedii pentru durere, rivalizând cu Cham. și Coffea prin intensitatea durerii pe care o provoacă. Durerile sunt intolerabile, împingând la disperare. Durerile lui Acon. sunt sfâșietoare, tăioase; sunt însoțite de neliniște; sunt asociate cu amorțeală, furnicături sau formicație. Acon. nu poate suporta durerea, nu poate suporta să fie atins, nu poate suporta să fie acoperit. Durerea de dinți a lui Acon. este unilaterală, cu obrazul roșu de aceeași parte.

Guernsey oferă următoarele îndrumări excelente: „Dacă un copil suferă de diaree apoasă, plânge și se văicărește foarte mult, își mușcă pumnii și nu doarme, Acon. va liniști de obicei această tulburare în scurt timp. Starea psihică tulburată va înceta și va urma un somn liniștit. Mama va spune acum: «Doctore, este bine, în afară de intestine, care sunt la fel de afectate ca înainte.» Acum nu administrați alt remediu, ci așteptați să vedeți dacă Acon. nu va desăvârși singur vindecarea.” Din nou: Urină puțină, roșie și fierbinte, apărută în urma răcirii, în special la copii. Copilul țipă și pare să aibă dureri mari deoarece nu poate urina. Acon. va calma durerea, va liniști copilul, iar urina se va elimina după un timp. La adulți, incontinența urinară va fi uneori ameliorată de Acon.

Există o prăbușire mare și bruscă a puterilor; leșin la încercarea de a se ridica; cu anxietate, neliniște, amorțeală, furnicături, formicație.

Acon. are o sferă foarte largă de utilitate în afecțiunile ochiului. Inflamații de numeroase feluri, provocate de răcire, traumatism, praf sau operații chirurgicale, precum și inflamația scrofuloasă cu glande mărite, toate intră în sfera sa. Cu el au fost vindecate câteva cazuri remarcabile de orbire bruscă. Hirsch din Praga consemnează două asemenea cazuri, unul la un bărbat de treizeci de ani, care s-a culcat sănătos după ce venise acasă pe jos, prin vreme aspră și furtunoasă, în urma unei seri petrecute într-o încăpere încălzită. I s-a administrat Acon. 3, iar în noaptea următoare a transpirat abundent; dimineața vederea îi era complet restabilită. Hirsch însuși și-a pierdut brusc vederea în timp ce făcea baie pe vreme călduroasă. A luat Acon. 3 în apă, așa cum îl administrase pacientului său. După două ore a început să transpire, iar după un somn de șase ore s-a trezit bine. Lippe a consemnat cazul unei doamne pe care a găsit-o foarte tulburată, anxioasă și temându-se de paralizie. Fiind în starea ei obișnuită de sănătate, luase o cină copioasă, iar când a citit după aceea, literele au început să-i joace înaintea ochilor și tiparul a devenit neclar; apoi fața și nasul i-au amorțit; puls mic, 120 pe minut. I s-a administrat o doză de Acon. c.m. (Fincke). Amorțeala a dispărut într-o jumătate de oră; pulsul, 72; vederea era perfectă când închidea oricare dintre ochi, dar totul părea neclar când îi ținea deschiși pe amândoi. Acest simptom a dispărut în dimineața următoare; în acea zi a persistat o ușoară senzație de cap ușor.

Momentul agravării simptomelor de Acon. este în principal noaptea și în jurul miezului nopții. Atât căldura, cât și frigul îi fac rău pacientului Acon.; insolația se numără printre stările care îl indică; iar Acon. vindecă numeroase cefalee cauzate de expunerea la soare, precum și eritemul solar. Cefaleea este în general > în aer liber, < într-o cameră caldă; durerea de dinți și tusea sunt < în aer liber. > La dezvelire. Camera caldă < senzația de frig; în febră, patul este intolerabil; vrea să se dezvelească. Transpirație pe părțile afectate sau acoperite. Există < de la vin sau stimulente; < după ce bea (orice fel de lichid). Repausul > simptomele în general, dar în timpul nopții durerile sunt intolerabile, membrele se simt obosite, iar frisoanele sunt mai intense. Poziția culcată ameliorează cefaleea și vertijul și agravează celelalte suferințe. Culcat pe spate > tusea și junghiurile din piept; culcat pe o parte < junghiurile din piept și tusea: obrazul pe care stă culcat transpiră. Ridicarea de pe scaun = vertij. Vertij, paloare, senzație de leșin la ridicarea în șezut în pat. Îndoirea corpului în două > colica și durerea din dismenoree. Mișcarea < durerile musculare și articulare, precum și rigiditatea.

Relații

Aconitum napellus este înrudit prin acțiunea sa cu celelalte specii de Aconitum și cu Aconitinum, precum și cu Ranunculaceæ, Actæa rac., Actæa spic., Pæon., Podoph., Ranunculus, Staph. Teste include în grupa Aconitum: Coccul., Cham., Dulc., Cannab. i., Con. Admite însă că înrudirea nu este strânsă și că Acon. este, de fapt, lipsit de analogi. Este antidotat de: Acet. ac., Alcohol, Paris. Antidotează: Bell., Cham., Coff., Nux v., Pet., Sep., Spo., Sul. Este adesea indicat după: Arn., Coff., Sul., Verat. Este complementar cu: Coff. (în febră, insomnie, intoleranță la durere); Arn. (contuzii, leziuni ale ochiului); Sul. Ameliorează suferințele provocate de: Act. rac., Cham., Coff., Nux v., Pet., Sep., Sul. Abuzul de Acon. impune Sul. Acon. trebuie comparat cu Stram. și Op. în efectele spaimei; și cu Sul. în majoritatea simptomelor sale. Sul. este remediul cronic al Acon.; va desăvârși adesea o acțiune începută de Acon. și va vindeca acele cazuri în care Acon. pare indicat, dar nu reușește să amelioreze. Comparați și cu: Pul., Lyc., Sec. și Camph. (> la dezvelire). Hep. și Coff. (intoleranță la durere). Chi. (scaun alb). Gels. (efectele veștilor proaste, spaimei, mâniei). Nux și Bry. (diaree provocată de mânie). Bry. (efectele vânturilor reci și uscate).

Cauzalitate

Frică. Spaimă. Răcire. Vânturi reci și uscate. Căldură; în special cea a soarelui. Leziune. Operație chirurgicală. Șoc.

1. Minte

Agitație intensă și zvârcolirea corpului, cu angoasă, iritabilitate ce nu poate fi liniștită, strigăte, lacrimi, gemete, plângeri și reproșuri. Iritabilitate exagerată. Anticipări înfricoșătoare ale morții apropiate; prezice ziua în care va muri. Tristețe. Presimțiri, ca și cum s-ar afla într-o stare de clarviziune. Antropofobie și mizantropie; nu simte afecțiune pentru nimeni. Răutate. Tendință puternică de a se mânia, de a se speria și de a se certa. Cel mai mic zgomot, chiar și muzica, pare insuportabil. Dispoziție schimbătoare; uneori trist, deprimat, iritabil și deznădăjduit; alteori vesel, excitat, plin de speranță și dispus să cânte și să danseze. Se supără din nimicuri; ia orice glumă în nume de rău. Nu-i place să vorbească; răspunde laconic. Accese alternante de râs și plâns. Anxietate intensă, de neconsolat. Anxietate privind propria boală și disperare în privința vindecării. Frică de spectre. Frică de întuneric. Tendința de a fugi din pat. Mintea, ca și cum ar fi paralizată, cu incapacitatea de a reflecta și cu senzația că toate funcțiile intelectuale s-ar desfășura în regiunea stomacului. Accese de nesăbuință și nebunie. Instabilitatea ideilor. În delir există nefericire, îngrijorare, disperare și agitație delirantă, cu o expresie de frică pe chip; dar rareori există inconștiență. Delir, în principal noaptea; cu extaz. Slăbirea memoriei. Suferințe în urma fricii, spaimei, supărării.

2. Cap

Capul este afectat ca și cum creierul ar fi țintuit, în principal în căldura unei camere. Vertij, îndeosebi la ridicarea din pat sau de pe scaun, la aplecare, la mișcarea ori scuturarea capului și adesea cu senzație de ebrietate sau de amețeală în cap, pierderea conștienței, încețoșarea vederii; greață și senzație de slăbiciune în epigastru. Vertij, cu tendința de a cădea spre partea dr. Dispariția vederii; sângerare nazală. Senzație ca și cum creierul s-ar rostogoli liber în craniu; intensificată de cea mai mică mișcare și chiar de vorbire și băut. Durere de cap, cu tendință de vomă, precum și vărsături. Capul, ca după lovituri, cu senzație ca după lovituri în membre. Durere năucitoare în cap, cu senzație de compresiune și de strângere ca de crampă, în principal în frunte și la rădăcina nasului. Greutate și plenitudine în frunte și tâmple, cu presiune expansivă, ca și cum totul ar urma să iasă prin ele, mai ales la aplecarea înainte. Senzație ca și cum ar avea o scândură înaintea frunții. Dureri fulgerătoare, lovituri și bătăi în cap. Cefalalgie de tracțiune, uneori unilaterală. Senzație ca și cum o bilă ar urca în cap și ar răspândi peste el o senzație răcoroasă. Congestie sanguină la cap, cu căldură și roșeață a feței sau cu senzație de căldură în creier, transpirație pe pielea zbârcită și paloarea feței. Senzație de căldură în cap, care transpiră, cu fața palidă. Inflamația creierului. Senzație de plenitudine și greutate în frunte, cu senzația că întregul creier ar ieși prin ochi, cu greață și amețeală, agravată de vorbire și de mișcare. Căldură și clocotire în cap, ca și cum în creier ar fi apă clocotită. Vuiet și pocnituri în cap. Senzație în vertex ca și cum ar fi tras de păr. Senzație ca și cum tot părul de pe cap ar sta ridicat. Durere de cap ca în urma frigului sau a suprimării transpirației, cu bâzâit în urechi, senzație de frig în cap și colică. Agravarea durerilor de cap prin mișcare, vorbire, ridicarea din poziție culcată și băut; ameliorare în aer liber.

3. Ochi

Ochi roșii și inflamați, cu roșeață intensă a vaselor și dureri intolerabile. Lăcrimare abundentă. Căldură și arsură în ochi, cu dureri apăsătoare și fulgerătoare, mai ales la mișcarea globilor oculari. Umflarea ochilor. Pupile dilatate. Pleoapele se simt uscate, tari, grele; sensibile la aer. Umflare roșie și tare a pleoapelor. Ochi strălucitori, convulsionați și proeminenți. Privire fixă. Nu suportă lumina soarelui reflectată de zăpadă; aceasta face ca puncte, scântei și scintilații să danseze înaintea ochilor. Fotofobie excesivă; sau dorință puternică de lumină. Pete negre și ceață înaintea ochilor. Tulburat de pâlpâiri; se teme că i-ar putea atinge pe cei care trec pe lângă el. Vedere ca printr-un văl; distinge cu dificultate fețele; cu anxietate și vertij. Accese bruște de orbire. Senzație de tracțiune în pleoape, cu somnolență. Oftalmie foarte dureroasă, cu ochi împăienjeniți sau provocată de pătrunderea unor corpi străini în ochi (praf, scântei); în urma operațiilor.

4. Urechi

Furnicături și bâzâit în urechi. Gâdilare și durere ascuțită în urechi. Senzație ca și cum ceva ar fi așezat înaintea urechilor. Sensibilitate excesivă a auzului; orice zgomot este intolerabil. Muzica îi străbate fiecare membru; o întristează. Durere sfâșietoare (urechea stg.). Vuiet în urechi.

5. Nas

Compresiune năucitoare sau crampă la rădăcina nasului. Sângerare nazală; sânge roșu-aprins; mai ales la persoanele pletorice. Sensibilitate excesivă a mirosului, îndeosebi la mirosurile neplăcute. Strănut violent, cu durere în abdomen și în partea stg. Coriză, cu catar, durere de cap, bâzâit în urechi și colică. Coriză provocată de vânturi reci și uscate. Coriză suprimată, cu cefalee; > în aer liber, < la vorbire. Coriză fluentă, strănut frecvent; picură un lichid limpede și fierbinte ca apa; fluentă dimineața.

6. Față

Expresie anxioasă; înspăimântată. Față tumefiată, fierbinte și roșie sau albăstruie; ori alternativ roșie și palidă; galbenă. La ridicare, fața, anterior roșie, devine de o paloare cadaverică; apoi se înroșește. Alternativ roșie și palidă. Roșeața unui obraz, cu paloarea celuilalt, sau pete roșii pe ambii obraji. Transpirație pe frunte, pe buza superioară și pe obrazul care a apăsat perna. Distorsionarea trăsăturilor. Durere cu senzație de târâre și senzație de umflare în obraji. Tracțiune tensionantă în nervul trigemen, urmată de durere fulgerătoare, migratoare, intermitentă, apoi constantă, uneori de presiune. Durere ca de ulcerație în oasele obrajilor. Prosopalgie unilaterală, cu umflarea mandibulei. Buze negre și uscate, care se descuamează. Furnicături în obraji. Dureri arzătoare, furnicătoare și fulgerătoare, cu tracțiuni succesive în maxilare. Căderea mandibulei. Trismus.

7. Dinți

Șocuri lancinante sau dureri pulsatile în dinți, adesea cu congestie sanguină spre cap și căldură la nivelul feței. Durere de dinți provocată de frig, cu pulsații într-o parte a feței, roșeață intensă a obrazului și neliniște marcată. Scrâșnitul dinților.

8. Gură

Senzație de uscăciune sau uscăciune în gură și pe limbă. Limbă albă. Saburală sau cu depozit gros, alb-gălbui. Mâncărime, înțepături și senzație de arsură în limbă; cu acumulare de salivă în gură. Paralizia limbii. Amorțeala limbii; și în jurul buzelor. Vorbire tremurată și bâlbâită. Durere ca de excoriație la orificiile canalelor salivare, ca și cum acestea ar fi ulcerate. Trismus, cu salivație. Uvula se simte alungită și venind în contact cu limba.

9. Gât

Durere în gât, cu roșeață intensă a părților afectate și deglutiție dificilă. Furnicături în esofag. Senzație de zgâriere, furnicături, senzație de strangulare, arsură și înțepături în gât, în principal la înghițire. Inflamație acută a gâtului (palat, amigdale și istmul faringian), cu febră mare, roșeață închisă a părților, arsură și înțepături în istmul faringian. Arsură și amorțeală în gât; gâtul este aproape insensibil. Înțepături și arsură în gât și de-a lungul trompelor lui Eustachio, obligând la înghițire. Senzație de contracție în gât, ca și cum ar fi provocată de substanțe acre. Înțepături în gât la înghițire și tuse. Incapacitate aproape totală de a înghiți, cu răgușeală.

10. Apetit

Gust amar sau putrid în gură. Toate felurile de alimente și lichide, cu excepția apei, au gust amar. Sete arzătoare și de nepotolit; uneori cu dorință de bere. Foame și sete excesive, dar mănâncă încet. În general < după ce bea. Catar gastric după ce bea apă cu gheață când este supraîncălzit. În general > de la băuturile reci, mai ales anxietatea. Pierderea apetitului și aversiune față de alimente. Berea apasă greu asupra stomacului. Dorește: vin; rachiu; bere; băuturi amare. Vinul, în general, >.

11. Stomac

Sughiț. Eructații gazoase și ridicări nereușite în gât. Aflux de lichid apos din stomac, ca în regurgitația apoasă, cu greață. Tendință de vomă, ca după ce a mâncat ceva dulceag sau gras. Vărsături bilioase, verzui sau mucoase și sangvinolente. Vărsături cu sânge pur. Vărsături cu mucus sangvinolent sau cu lichidul băut, urmate de sete. Reflex de vomă și eforturi de vărsătură. Vărsături cu limbrici. Vărsături cu greață și sete, căldură, transpirație abundentă și micțiune sporită. Dureri de stomac după ce mănâncă sau bea. Senzație de umflare, tensiune și presiune ca produsă de o greutate în regiunea precordială și în stomac, uneori cu respirație dificilă. Presiune în stomac și în epigastru, ca de la o piatră tare. Epigastrul este dureros ca de rană la atingere și meteoristic. Senzație de contracție în stomac, ca și cum ar proveni de la substanțe acre.

12. Abdomen

Constricție, tensiune și apăsare în regiunea hipocondriacă, uneori cu plenitudine și senzație de greutate. Durere arzătoare, dureri fulgerătoare, înțepături și apăsare în regiunea hepatică, cu respirație dificilă. Sensibilitate dureroasă la atingere în regiunea ficatului. Inflamație și senzație ca de rană în ficat. Apăsare în regiunea ficatului, cu împiedicarea respirației. Icter: la nou-născuți; din cauza spaimei; din cauza răcirii. Dureri de tracțiune în abdomen în poziție ghemuită (ca în timpul defecației). Constricție, ciupituri și arsură în regiunea ombilicală, uneori cu retracția ombilicului. Dureri tăietoare insuportabile dimineața, în pat. Tensiune și pulsații dureroase în abdomen, în principal în epigastru. Umflarea abdomenului ca în ascită. Sensibilitate dureroasă a abdomenului la atingere și la cea mai mică mișcare. Colici flatulente, mai ales noaptea, și apăsare, tensiune și borborisme, cu chiorăituri în abdomen.

13. Scaun și anus

Suprimarea scaunelor. Scaune frecvente, moi, în cantitate mică, cu tenesme. Scaune diareice, apoase. Scaune ca spanacul tocat. Scaune albe, cu urină roșu-închis. Evacuări holeriforme, cu colaps, anxietate de moarte și neliniște. Scaune involuntare, din paralizia anusului. Constipație; scaune de culoarea argilei. Greață și transpirație înainte și după scaunele diareice. Dureri în rect. Durere violentă în rect, cu senzație de frig și febră, inflamație, tenesme, evacuări sangvinolente (dizenterie). Apăsare și înțepături în anus. Hemoroizi sângerânzi, cu căldură și junghiuri ascuțite; sânge roșu-aprins. Diaree, cu flux urinar și colici. Senzație ca și cum un lichid cald s-ar scurge din anus.

14. Organe urinare

Suprimarea urinei, cu apăsare în vezică și dureri în șale. Nevoie frecventă de a urina, însoțită de anxietate și durere. Flux urinar, cu transpirație, diaree și colici. Emisie involuntară de urină, din relaxarea colului vezicii urinare. Enurezis, cu sete. Urină puțină, arzătoare, roșu-închis și cu sediment de culoarea cărămizii (apărut în urma răcirii, îndeosebi la copii); suprimarea urinei din cauza frigului. Sediment sangvinolent în urină. Urină puțină, roșie, fierbinte, fără sediment. Căldură și tenesme la nivelul colului vezicii urinare.

15. Organe sexuale masculine

Înclinație sexuală alternativ crescută și diminuată. Accese amoroase. Usturime în părțile genitale. Dureri ca de contuzie în testicule. Testiculele par umflate, tari, ca și cum ar fi supraîncărcate cu spermă. Orhită. Gonoree, primul stadiu. Mâncărime la nivelul prepuțului. Dureri fulgerătoare și ciupituri în gland în timpul urinării.

16. Organe sexuale feminine

Menstre prea abundente și prea prelungite. Menstruație suprimată din cauza spaimei; din cauza picioarelor reci. Dureri postnatale prea intense și prea prelungite. Febra laptelui (cu delir). Peritonită puerperală. Furie maniacală la apariția menstrelor. Durerile sub formă de junghi se deplasează spre partea dreaptă a fundului uterin; dureri ascuțite, fulgerătoare, abdomen extrem de sensibil. Ovarită din cauza opririi bruște a fluxului menstrual. Apăsare în uter ca în travaliu (dismenoree). Hemoragie uterină; activă, cu excitabilitate mare; amețeală, nu se poate ridica în șezut; frică de moarte. Vagin uscat, fierbinte, sensibil. Leucoree abundentă, vâscoasă, galbenă. Creșterea secreției lactate în sâni.

17. Organe respiratorii

Senzație de amorțeală în trahee. Accese de paralizie a epiglotei, cu tendință la sufocare. Durere în laringe. Laringele este sensibil la atingere și la aerul inspirat, ca și cum ar fi denudat. Afecțiuni laringiene după suprasolicitarea vocii. Voce orăcăitoare. Nevoie constantă de a tuși, provocată de o iritație sau de o gâdilare în laringe. Inflamația laringelui și a bronhiilor. Tuse în urma consumului de băuturi sau a fumatului. Tuse scurtă și uscată, în principal noaptea. Tuse convulsivă, răgușită sau orăcăitoare, uneori cu pericol de sufocare și constricție a laringelui. Angină membranoasă, cu tuse uscată și respirație rapidă. Crup. Expectorație de materie groasă și albicioasă, de mucus sangvinolent sau eliminare de sânge în timpul tusei. Dureri fulgerătoare și dureri în piept la tuse. Tuse, cu junghiuri în piept sau în regiunea lombară. Tuse: < după ce mănâncă sau bea; în poziție culcată; seara; noaptea, mai mult după ora 12; în timpul somnului; de la fumul de tutun; din cauza supărării, îndeosebi a spaimei; când este supraîncălzit; din cauza vânturilor uscate și reci; la mers în aer liber; la adoptarea poziției verticale; la inspirație profundă; la vorbit.

18. Piept

Respirație scurtă, mai ales în timpul somnului și la ridicare. Respirație dureroasă, anxioasă și însoțită de gemete, rapidă și superficială sau amplă, zgomotoasă și cu gura deschisă. Respirație lentă în timpul somnului. Respirație fierbinte. Respirație fetidă. Constricție și apăsare anxioasă în piept, cu dificultate de respirație. Astmul lui Millar. Acces de sufocare, cu anxietate. Senzație de greutate și compresiune în piept. Înțepături dureroase în piept, mai ales la respirație, tuse și mișcare (chiar și a brațelor). Junghiuri care străbat pieptul și flancul, îndeosebi la respirație și tuse. Înțepături în flanc, cu dispoziție plângăcioasă și lamentativă, ameliorate într-o oarecare măsură de poziția culcat pe spate. Pleurită și pneumonie, îndeosebi cu căldură intensă, sete mare, tuse uscată și excitabilitate nervoasă accentuată, doar întrucâtva ameliorate în poziția culcat pe spate. Mâncărime în piept. Dureri ca de contuzie în stern și în flancuri. Senzație de angoasă în piept, care întrerupe respirația.

19. Inimă

Palpitații ale inimii, cu anxietate intensă, căldură a corpului, mai ales la nivelul feței, și oboseală mare în membre. Dureri fulgerătoare în regiunea inimii la mișcare sau la urcatul scărilor. Senzație de compresiune și lovituri în regiunea inimii. Inflamația inimii. Afecțiuni cronice ale inimii, cu apăsare continuă în partea stângă a pieptului, respirație îngreunată la mișcări rapide și la urcatul treptelor, junghiuri în regiunea inimii, congestii la cap; accese de leșin și furnicături în degete. Leșin cu furnicături. Puls plin, puternic, dur; lent, slab; filiform, cu anxietate; rapid, dur, mic.

20. Ceafă și spate

Slăbiciune și durere ca de contuzie în ceafă. Durere ca de contuzie în spate și șale. Rigiditate dureroasă în ceafă, șale și articulațiile șoldurilor. Durere ca de sfredelire în spate și în șale, furnicături și înțepături în spate.

22. Membre superioare

Durere ca de contuzie și slăbiciune în brațe, în principal în umeri, cu umflare. Greutate în brațe, cu amorțeală în degete. Amorțeala brațului stâng; abia își poate mișca mâna. Slăbiciune paralitică a brațului și a mâinii, îndeosebi la scris. Senzație de tracțiune în brațe. Mâinile par moarte. Umflarea mâinilor. Căldură în mâini, cu senzație de frig la picioare. Transpirație rece în palme. Răceală ca de gheață a mâinilor. Furnicături în degete, în special la scris. Umflarea inflamatorie a cotului, cu amorțeală și stare paralitică a degetelor.

23. Membre inferioare

Durere ca de contuzie în articulațiile șoldurilor, îndeosebi după somn sau după ce a stat culcat un timp. Senzație de tracțiune, cu slăbiciune paralitică în picioare. Durere fulgerătoare în articulația șoldului, până la genunchi; durere care smulge un strigăt la fiecare pas. Lipsă de forță și stabilitate în articulațiile șoldurilor și genunchilor. Dureri de tracțiune și sfâșietoare în articulația genunchiului. Umflarea inflamatorie a genunchiului, cu roșeață lucioasă, dureri fulgerătoare, rigiditate și sensibilitate mare la atingere. Senzație de rigiditate în picioare la mișcarea lor. Durere pe dosul picioarelor, cu disperare și frică de moarte. Amorțeală în picioare. Greutate a labelor picioarelor. Senzație de frig la picioare, mai ales la degete, și transpirație pe tălpi. Furnicături care încep în labele picioarelor și se extind în sus.

24. Generalități

Dureri fulgerătoare sau reumatice, care reapar după vin sau alte stimulente. Suferințe care, mai ales noaptea, par insuportabile și care dispar, în general, în poziție șezândă. Accese de durere cu sete și roșeața obrajilor. Sensibilitate chinuitoare a corpului și îndeosebi a părților afectate, la fiecare mișcare și la cea mai ușoară atingere. Durere ca de contuzie și senzație de greutate în toate membrele. Senzație de tracțiune, cu slăbiciune paralitică în brațe și picioare. Pierderea forței și stabilității, dureri și trosnituri în articulații, în principal în cele ale picioarelor. Declin rapid și general al forței. Leșin, îndeosebi la ridicare, cu paloarea obrajilor, care erau roșii în poziție culcată. Accese de leșin, mai ales la ridicarea din poziție culcată, uneori cu congestie de sânge la cap, bâzâit în urechi, paloare cadaverică a feței și tremurături de frig. Congestii (cap, piept, inimă). Indispoziție, ca din cauza transpirației suprimate sau în urma unei răciri, cu durere de cap, bâzâit în urechi, colici și senzație de frig în cap. Senzație de frig și de stagnare a sângelui în toate vasele. Tremurături ale membrelor. Acces cataleptic, cu strigăte, scrâșnirea dinților și sughiț; rigiditatea corpului și lamentații puternice. Tetanos. Umflarea întregului corp, care capătă o culoare negricioasă.

25. Piele

Senzație de târâre pe piele, cu mâncărime și descuamare, în principal în părțile afectate. Piele uscată și arzătoare. Umflarea și căldura arzătoare a părților rănite. Față galbenă. Culoare gălbuie a pielii. Piele roșie, fierbinte, umflată și lucioasă, cu durere violentă. Dureri fulgerătoare, cu senzație ca de excoriație pe alocuri. Pete asemănătoare mușcăturilor de purici pe mâini, pe corp etc. Coșuri mici, roșii și late, însoțite de mâncărime. Rujeolă. Erupția cutanată a copiilor. Purpura miliaris.

26. Somn

Dorință mare de a dormi, chiar și în timpul mersului, și mai ales după prânz. Somnolență, cu gânduri anxioase și respirație rapidă. Reverii confuze, cu ochii închiși, fără a dormi. Insomnie din cauza anxietății, cu agitație și zvârcolire constante. Insomnie, cu neliniște (ochii închiși) și zvârcolire continuă. Tresăriri în somn. Vise anxioase, cu coșmar. Vise anxioase, cu mult vorbit și multe mișcări în timpul somnului. Vise cu un fel de clarviziune. Somn ușor. Imposibilitatea de a sta culcat pe o parte. În timpul somnului, stă culcat pe spate, cu mâna sub cap; sau în poziție șezândă, cu capul înclinat înainte.

27. Febră

Căldură uscată, arzătoare, cu sete extremă, uneori (îndeosebi la începutul bolii) precedată de tremurături de frig, cu tremur. Căldură, mai ales în cap și față, cu roșeața obrajilor, tremurături de frig în tot corpul, cefalee apăsătoare, dispoziție plângăcioasă, predispusă la lamentări și contradicții; sau senzație de căldură în întregul corp, cu roșeața obrajilor, durere de cap la mișcarea ochilor și neseriozitate. Tremurături de frig dacă se descoperă cât de puțin în timp ce căldura persistă. Frig în tot corpul, cu căldură internă, frunte rece și vârfurile urechilor fierbinți; sau cu roșeața obrajilor și dureri în membre; sau cu rigiditatea întregului corp, căldura și roșeața unui obraz și răceala și paloarea celuilalt; ochii deschiși și ficși, pupilele contractate și dilatându-se cu dificultate. Senzație de frig în vasele sangvine. Frig și tremurături în degete, urmate de crampe în gambe și în tălpile picioarelor. Căldura feței, cu gânduri triste și disperate și tendință de a vomita, precedată de frig și tremurături la nivelul picioarelor și mâinilor. Tremurătura de frig urcă de la picioare spre piept. Tremurături de frig frecvente, cu căldură arzătoare și uscăciunea pielii. Febre inflamatorii și inflamații, cu căldură intensă, piele uscată și arzătoare, sete violentă, față roșie sau alternativ roșie și palidă, excitabilitate nervoasă, gemete și zvârcolire agonizantă, dispnee și congestie cerebrală. Transpirație continuă, îndeosebi pe părțile acoperite. Transpirație acră. Puls dur, frecvent și accelerat; plin, uneori intermitent; când este lent, aproape imperceptibil (filiform).