Stannum metallicum

Staniu. Sn. (A. W., 118.8) Triturarea metalului pur.

Clinic

Anemie / Astm / Bronșită / Degerături / Colică / Tuberculoză / Convulsii / Crampe / Debilitate / Dentiție / Diafragmă, dureri în / Dispepsie / Urechi, ulcerația orificiilor pentru cercei / Epilepsie / Epistaxis / Gastralgie / Hematemeză / Hemoptizie / Cefalee / Febră hectică / Hemiplegie / Ipohondrie / Isterie / Fistulă lacrimală / Sac lacrimal, supurația / Lapte, alterat / Unghii, despicarea / Nevralgie / Neurastenie / Opistotonus / Paralizie / Phthisis pituitosa / Ptoză / Insomnie / Orjelete / Tenie / Trahee, afecțiuni ale / Uter, prolapsul / Vagin, prolapsul / Viermi

Caracteristici

Stannum este Jupiterul alchimiștilor. „Cei din vechime au consemnat vindecări minunate ale celor mai grave boli cu staniu”, spune Hahnemann, dar în vremea sa, până când l-a experimentat, singura sa întrebuințare era ca vermifug. Alston a obținut indirect, de la „o femeie din Leith, Scoția”, această prescripție, a cărei eficacitate a constatat-o într-un caz de tenie: „Luați o uncie și jumătate de staniu (metal pentru cositor) și măcinați-l fin până devine pulbere, amestecați-l cu sirop de zahăr și luați, într-o vineri dinaintea schimbării lunii, jumătate din el, în ziua următoare jumătate din rest, iar în duminica următoare ceea ce rămâne, dar luni un purgativ.” Alston mai spune, în Materia Medica a sa, că a văzut hematemeza vindecată prin acesta ca prin farmec. Experimentarea lui Hahnemann apare atât în Materia Medica Pura, cât și în Chronic Diseases. În patogeneză apar numeroase simptome de viermi: senzație de prăbușire, de gol, ca și cum totul ar fi dispărut, dureri diafragmatice și abdominale; tendință la secreții mucoase excesive; chip palid, supt și bolnăvicios, cu cearcăne întunecate în jurul ochilor; convulsii. Multe dintre aceste simptome apar în stări care nu se datorează helmintiazei, iar Stan. va fi remediul. Dureri în hipocondre, asociate cu starea psihică ipohondriacă sau isterică. Nevralgie diafragmatică. Colică > prin apăsare puternică, precum atunci când copilul este așezat cu abdomenul de-a curmezișul genunchiului sau pe vârful umărului. Aceasta este una dintre caracteristicile-cheie ale Stan.; dar cea mai importantă este tipul durerilor Stan.: încep ușor, cresc treptat până la punctul culminant și apoi scad la fel de treptat. Alte remedii au dureri de acest tip, dar nu într-un grad la fel de caracteristic. Această trăsătură se aplică cefaleelor, nevralgiilor faciale și dentare, durerilor abdominale și altor dureri. O altă trăsătură cardinală a Stan. este slăbiciunea: epuizarea minții și a corpului. Toracele este atât de slăbit, încât vorbirea devine imposibilă. Pacienta este atât de slăbită, încât se lasă să cadă într-un scaun în loc să se așeze. În timp ce se îmbracă dimineața, trebuie să se așeze de mai multe ori pentru a se odihni. Există slăbiciune și durere surdă în deltoid și braț, cu modalitatea curioasă că sunt resimțite când cântă sau își folosește în alt mod vocea. Stan. este un remediu important pentru cântăreți și vorbitori publici. Slăbiciunea din Stan. îl face un remediu potrivit pentru numeroase stări de neurastenie și epuizare nervoasă. O particularitate a slăbiciunii este că se resimte mult mai intens la coborârea scărilor decât la urcare. Relaxarea țesuturilor este probabil responsabilă de senzația de slăbiciune, gol și prăbușire resimțită în epigastru, precum și de prolapsul uterin. În dispepsiile din Stan. există greață și vărsături provocate de mirosul mâncării care se gătește; iar gastralgia obligă pacientul să umble pentru a se ușura, totuși slăbiciunea este atât de mare, încât curând este obligat să se odihnească. Senzația de slăbiciune și gol în torace este unul dintre indiciile pentru Stan. în stările ftizice, iar junghiurile sunt altul; febră hectică; tuse profundă, cavernoasă, zguduitoare; expectorație abundentă, ca albușul de ou, dulceagă, sărată; acră, putridă, cu miros de mucegai; puroi galben-verzui; voce profundă, răgușită și cavernoasă, > temporar prin dregerea zgomotoasă a glasului sau expectorarea mucusului — acestea întregesc tabloul. Stan. este un remediu al deprimării sufletești, iar când pacienții ftizici sunt descurajați și lipsiți de speranță (de obicei sunt contrariul), cel mai probabil va fi necesar Stan. (Merită remarcată culoarea galbenă a secrețiilor din Stan.: limba este galbenă; sputa și leucoreea sunt, de asemenea, galbene.) Palpitația și anxietatea apar la un efort oricât de mic, precum a da indicații despre gospodărie. Tremurul brațelor și picioarelor; membre grele ca plumbul. Durerile din Stan. sunt frecvent compresive și asemănătoare crampelor; crampele și spasmele reprezintă o trăsătură marcată a efectelor Stan. Convulsiile sunt opistotonice; policele sunt trase înăuntru. Sunt de felul celor întâlnite la copiii în perioada dentiției, la copiii care se masturbează sau la cei care au viermi. Un caz tipic de nevralgie Stan. este citat în Clinique (xxi. 62): bărbat, 30 de ani, a suferit timp de opt ani, cu intermitențe, iar de câteva luni neîntrerupt, de cefalee nevralgică. Durerea se centrează deasupra unuia sau celuilalt ochi (de obicei dreptul), se extinde peste întregul cap sau peste o parte a acestuia și uneori este insuportabilă. Începe dimineața devreme (între 4 și 5 a.m.), crește treptat până la amiază, când începe să scadă treptat până la apus, reapărând în dimineața următoare. Două doze de Stan. au vindecat cazul în două săptămâni. Există excitație sexuală la ambele sexe. Emisii cu prostrație excesivă. La femeie, menstrele sunt precoce și abundente. Orgasmul este produs cu ușurință. Scărpinarea brațului produce o senzație intolerabilă de plăcere în organele genitale, care se extinde la uter și produce orgasm. Prolapsul uterin și vaginal din Stan. are această trăsătură distinctivă: este < în timpul scaunului; mai ales în timpul împingerii. Durerile de travaliu sunt spasmodice și o lasă pe pacientă fără suflu. Laptele femeii care alăptează este alterat, iar copilul îl refuză. Hering menționează ca vindecată prin Stan. „constipația de luni”, adică acea constipație care apare în zilele ce urmează zilelor de odihnă. Stan. are o periodicitate marcată. T. H. Urquhart (citat în H. R., iv. 147) a vindecat în două luni o afecțiune a unghiilor caracterizată prin rupere și despicare, sechelă a scorbutului, aplicând pe ele Stannum oleate cu ajutorul unei fâșii înguste de flanelă. Senzațiile particulare sunt: ca și cum toate obiectele ar fi prea îndepărtate. Ca și cum fruntea ar fi sfărâmată. Ca și cum fruntea ar fi apăsată spre interior. Durere ca de la un ulcer în hipogastru. Ca și cum ar exista o gaură în flanc. Ca și cum nu ar exista nicio senzație în vezică. Toracele, ca și cum ar fi eviscerat; ca și cum ar fi constricționat în interior. Regiunea epigastrică, ca și cum ar fi fost lovită. Gâdilare ca de sensibilitate dureroasă în trahee. Tendință de a-și drege zgomotos glasul, ca și cum ar exista mucus în torace. Ca și cum ar leșina. Ca și cum membrele ar fi fost lovite. Ca și cum ar exista o povară grea în brațul afectat și în partea corespunzătoare a toracelui. Ca și cum ar izbucni transpirația. Senzația de „centură” din Stan. însoțește căscatul. Secrețiile din Stan. sunt neiritante. Simptomele sunt < prin atingere. > Prin apăsare. > Culcat de-a curmezișul unui obiect dur. < Repaus. < Culcat; (dar trebuie să se culce din cauza slăbiciunii toracelui). < Culcat pe partea dr. Șederea aplecat înainte > (tusea). Îndoirea în două >. Mersul > durerile, dar trebuie să se odihnească în curând. Mișcarea > durerile de cap, dar < celelalte simptome. < Folosirea vocii (râsul, vorbitul, cântatul). < Coborârea scărilor (senzația de leșin). Suflarea nasului = zgomot strident în ureche. Băuturile calde provoacă tuse. Aerul liber >; (< vertijul). < În timpul scaunului.

Relații

Antidotat de: Puls. Complementar: Puls. Urmează bine după: Caust., Cina. Este urmat bine de: Calc., Phos., Sel., Sul., Bac. Comparați: Senzație acră în stomac, Chel., Pho., Sep. Plânge tot timpul, dar plânsul < (Nat. m. < prin consolare), Pul. (menstre reduse, întârziate), Sep. < La coborâre; poate urca destul de bine, Brx. (Calc. opus). Durerea crește și scade treptat, Plat., Stro. c. (Arg. m. are cefalee care crește treptat și încetează brusc). Slăbiciunea pare să pornească din torace; (din abdomen, pelvis, Pho., Sep.). Greață de la mirosul mâncării care se gătește, Ars., Colch. < Râsul, Arg. m. < Băuturile calde; (< băuturile reci, Spo.). Slăbit de vorbit, Coccul., Ver., Sul., Calc. Prolaps uterin < în timpul scaunului, Pod. (Pod. cu diaree, scaun verde și eliminat în jet). Ftizie catarală, Sil. (mai multă indurație; vârstnici), Pho. (mai mult sânge în spută), Seneg. (plămânii par împinși înapoi spre coloană; persoane grase, cu fibre laxe), Colch., Bals. peruv., Eriodict., Teuc. scorod., Illic., Pix., Myos. Paralizie din cauza emoțiilor, Stph., Nat. m. > Apăsare puternică, Coloc., Pb. Durere ca de ulcerație subcutanată; secreții neiritante, Puls. Senzație de gheară, Bell. Greață în gât, Cycl., Ph. ac., Val.

Cauzalitate

Emoții. Spaimă. Masturbare. Dentiție. Folosirea vocii.

1. Minte

Dispoziție tristă, ipohondriacă. Agitație și angoasă mari, melancolie și dispoziție de a plânge. Trist, descurajat, simte că ar plânge tot timpul, dar plânsul <. Iritabilitate tăcută; răspunde fără tragere de inimă și abrupt. Neliniște continuă, cu anxietate. Suferința sa psihică încetează de îndată ce menstrele încep să curgă. Neliniștit, nu știe ce să facă cu sine; durerile > prin mers, dar este atât de slăbit, încât trebuie să se odihnească în curând. Se consacră serios treburilor, dar nu este capabil să ducă la bun sfârșit nimic din ceea ce întreprinde. Descurajare. Proastă dispoziție, cu taciturnitate și aversiune față de societate și conversație; lipsă de speranță. Accese bruște de furie. Excitație nervoasă.

2. Cap

Vertij, în timpul căruia toate obiectele par prea îndepărtate. Vertij la așezare, cu pierderea ideilor. Cefalee, de obicei nevralgică, ce apare treptat și devine constant < până când ajunge la intensitatea maximă sau la punctul cel mai sever, după care începe să devină > și dispare la fel de treptat cum a apărut; de ex., dacă a avut nevoie de douăsprezece ore pentru a se instala, va avea nevoie de douăsprezece ore pentru a dispărea. Cefalee cu greață și eforturi de vomă, uneori cu senzație de arsură în sinciput, ochi și nas, sau dimineața, cu proastă dispoziție. Greutate în cap seara. Greutate și presiune amețitoare în cap, mai ales traversând fruntea. Dureri fulgerătoare în cap, mai ales în frunte, și < după un acces de tuse. Dureri spasmodice în cap, ca din tensiune sau comprimare (ca de la o bandă în întreaga parte superioară a capului și în frunte, crescând și descrescând lent). Durere sfâșietoare intermitentă în jumătatea dr. a frunții, < la aplecare. Durere zdrobitoare în frunte. Smucitură ascuțită în lobul anterior dr. al creierului, deasupra orbitei. Tracțiune apăsătoare și sfâșiere în cap. Dureri sfredelitoare în cap. Dureri pulsatile în tâmple. Smucituri dureroase prin tâmpla stg., frunte și cerebel, < în repaus, > prin mișcare. Arsură în frunte cu greață, > în aer liber. Șocuri dureroase de-a curmezișul capului. Durere ca de supurație la exteriorul capului. Tensiune arzătoare a scalpului, imediat deasupra părții dr. a frunții.

3. Ochi

Ochii dureroși și parcă excoriați prin frecare. Presiune în pleoape și cantusuri. Înțepături arzătoare în pleoape. Mâncărime, usturime și senzație de arsură în ochi. Lipirea nocturnă a pleoapelor. Durere apăsătoare în cantusul intern stg., ca de la un orjelet. Orjelete. Ulcer în cantusurile interne (tumefacție pustuloasă a cantusului intern stg.), ca o fistulă lacrimală. Ochi lipsiți de strălucire (înfundați) și tulburi. Smucituri și tremurături ale ochilor. Ochi convulsionați sau proeminenți. Areolă multicoloră în jurul lumânării.

4. Urechi

Otalgie, cu sfâșieri de tracțiune. Ulcerația orificiilor perforate pentru cercei. Clinchet în urechi. Țiuit în urechea stg. Strigăte (sunete stridente) în urechi la suflarea nasului.

5. Nas

Greutate și senzație de obstrucție în partea superioară a nasului. Inflamația interiorului nasului. Senzație de arsură în nas. Epistaxis: la mișcare, la ridicarea din pat; imediat după trezire. Coriză uscată numai pe o parte, cu sensibilitate dureroasă, tumefacție și roșeața nărilor. Hipersensibilitate olfactivă.

6. Față

Chip palid și tras, cu ochi (adânciți, înfundați); expresie bolnăvicioasă; trăsături alungite. Dureri faciale, cu tracțiune apăsătoare, mai ales în apofiza zigomatică și orbite. Durere arzătoare, înțepătoare, în mușchii feței. Tumefacția obrajilor și a maxilarului superior. Spasm al maxilarului. Tumefacție dureroasă a glandelor submaxilare.

7. Dinți

Durere de dinți după masă, cu durere smucitoare și căldură în față. Senzație de alungire și mobilitate a dinților. Ulcer pe gingii, cu tumefacția obrajilor. Convulsii epileptiforme provocate de dentiție: copilul > culcat cu abdomenul de-a curmezișul unui obiect dur; strângerea policelor în pumni.

8. Gură

Emanație fetidă din gură. Salivație acidă. Vorbire dificilă, slabă, cauzată de slăbiciune, mai ales în torace. Limbă acoperită cu mucus gălbui. Limbă galbenă. Limbă roșie.

9. Gât

Durere în gât, ca de la o tumefacție internă, cu tracțiune și tensiune. Senzație în vălul palatin ca și cum ar exista acolo un corp străin sau puțin mucus care nu ar putea fi nici eliminat prin dregerea zgomotoasă a glasului, nici înghițit; aceeași senzație în narinele posterioare. Senzație de uscăciune înțepătoare în gât, cu înțepături (< la înghițire). Durere tăietoare în faringe și esofag la înghițire. Senzație de ulcerație în partea dr. a gâtului. Senzație de asperitate și zgâriere în gât, mai ales seara. Acumulare de mucus gros, vâscos, cenușiu, sangvinolent în gât și gură, cu necesitatea de a-și drege zgomotos glasul, urmată de o senzație de excoriație (eforturile de a-l elimina provoacă vărsături). După eliminarea mucusului prin dregerea glasului, vocea de cântat este mai înaltă. Tutunul are un gust ascuțit și uscat în fauces. Senzație permanentă de mucoasă vie și uscăciune în gât: în timpul înghițirii, o senzație dureroasă ca de denudare. Senzație de mucoasă vie și uscăciune în gât, fără sete. Greață în fauces și faringe.

10. Apetit

Gust amar și acru. Gust amar al tuturor alimentelor (cu excepția apei). Gust amar, ierbos al berii. Foame crescută, care nu poate fi satisfăcută. Sete crescută. Greață și vărsături după masă. Slăbiciune excesivă a digestiei.

11. Stomac

Eructații amare sau cu gust de ouă stricate. Eructații acre, cu senzație de zgâriere în gât. Sughiț frecvent. Greață și vărsături; dimineața; de la mirosul mâncării care se gătește. Greață, mai ales după masă, urmată de vărsături amare și apoase. Vărsături: bilioase; cu sânge. Eforturi violente de vomă, urmate de vărsarea alimentelor (nedigerate). Durere surdă în stomac, uneori foarte violentă. Presiune tensivă în scrobicul, dureroasă la atingere, ca de la o ulcerație subcutanată. Crampe în stomac, uneori cu eructații amare, senzație de foame și diaree, alteori cu greață și ten palid și bolnăvicios. Comprimare, ca de către o gheară în stomac și regiunea ombilicală, cu greață. Senzație de prăbușire și de gol în epigastru.

12. Abdomen

Lovituri surde de-a curmezișul hipocondrelor. Crampe în regiunea diafragmei. Presiune și senzație de arsură în regiunea hepatică. Presiune, durere spasmodică și dureri fulgerătoare în hipocondrul stg. Abdomen dureros destins și sensibil la atingere. Spasme (colici) abdominale, cu dureri deasupra și dedesubtul ombilicului. Spasme isterice abdominale. Dureri ca de săpare, ciupire și colici constrictive în abdomen; înaintea fiecărui scaun. Senzație de arsură și dureri fulgerătoare în abdomen. Senzație de excoriație în abdomen, < prin atingere. Durere severă, care îl face pe pacient să se aplece peste colțul ascuțit al unei mese ori canapele sau peste ceva dur și să apese ferm abdomenul de acesta, deoarece astfel obține >. Colică constrictivă ca și cum ceva ar fi smuls. Senzație ca de întindere în mușchii abdominali (dr.). Comprimare ca de către o gheară în regiunea ombilicală, urmată de greață. Senzație de gol (cavitate) în abdomen; chiar și după ce mănâncă. Blocarea gazelor intestinale. Junghiuri din ambele părți, străbătând șoldurile.

13. Scaun și anus

Pustulă hemoroidală pe partea stg. a anusului, cu sensibilitate dureroasă la atingere. Durere fulgerătoare violentă, ca niște înțepături de ac la baza rectului, extinzându-se spre anus. Sensibilitate dureroasă și usturime la nivelul anusului, cu junghiuri fine, imediat după scaun. Junghi cu mâncărime în rect. Durere corozivă în jurul anusului, în timpul mersului și șederii. Arsură în anus; mâncărime constantă. Constipație. Nevoie frecventă, fără rezultat, de a defeca. Fecale tari, uscate, noduroase sau reduse cantitativ și verzui. Scaune: verzi, coagulate, cu colică; insuficiente, cu reapariția ulterioară a nevoii. Evacuări mucoase. Dizenterie violentă, cu nevoie imperioasă și colici intestinale, scaune sangvinolente, mucoase, cu tenesme intolerabile. Diaree violentă. Elimină viermi; limbrici; tenie.

14. Organe urinare

Junghiuri surde spre interior în regiunea renală. Presiune sensibilă în colul vezical și uretră după urinare; pare că ar mai urma urină; câteva picături se elimină când presiunea este <. Veziculă pe marginea meatului. Retenție urinară. Eliminare redusă de urină. Nevoie frecventă de a urina, uneori cu eliminare redusă. Absența nevoii de a urina, ca din cauza insensibilității vezicii (numai o senzație de plenitudine indică necesitatea de a urina).

15. Organe sexuale masculine

Creșterea dorinței sexuale. Excitație violentă și voluptuoasă în timpul emisiei. Poluții frecvente; cu prostrație excesivă.

16. Organe sexuale feminine

Dorință sexuală crescută; orgasm precoce. Catamenii prea abundente. Înaintea catameniilor, anxietate și melancolie. În timpul catameniilor, colică. Crampe uterine. Prolaps vaginal, cu scaun tare. Senzație de apăsare în jos în regiunea uterină; prolapsus uteri et vaginæ. Prolapsul strangulat tinde spre gangrenă. Leucoree cu mucus transparent sau gălbui, cu o prostrație considerabilă a forțelor. Mâncărime vulvară, < seara (Stan. mur.). Dureri de travaliu spasmodice; o epuizează, rămâne fără suflu. Copilul lasă sânul mamei și nu mai vrea să sugă.

17. Organe respiratorii

Răgușeală și senzație de asperitate în laringe, cu gâdilare care provoacă tuse. Catar, cu voce răgușită, senzație de oboseală în torace, respirație obstrucționată și tuse cu expectorație. Mare acumulare de mucus în trahee, care se desprinde ușor. Vocea este mai puternică la cântat după ce mucusul a fost eliminat prin dregerea zgomotoasă a glasului. Tuse provocată de râs, vorbit și cântat sau de o gâdilare în torace; ori de băuturi calde. În afecțiunile toracice, vorbitul, cititul cu voce tare, cântatul etc. provoacă o senzație de mare slăbiciune în gât și torace, o senzație de epuizare, de „istovire”, și produc răgușeală; folosirea vocii produce slăbiciune în brațe, între cot și umăr, apoi slăbiciunea se extinde în tot corpul. Simptomele de mai sus se întâlnesc foarte des la cântăreții de operă, actori, adjudecători — toți cei care își folosesc mult vocea. Tuse uscată, violentă, zguduitoare, în pat, seara, până la miezul nopții, sau mai violentă dimineața. Tuse profundă, zguduitoare. Tuse obositoare, paroxistică, astfel încât regiunea epigastrică era dureroasă, ca și cum ar fi fost lovită. Tuse scurtă din cauza slăbiciunii toracelui, cu sunet răgușit și slab. Tuse zdruncinătoare, cu accese de asemenea tuse. Tuse provocată de poziția culcat pe partea dr. Tuse cu eforturi de vomă și vărsarea alimentelor. Tuse cu expectorare frecventă de mucus. (Tuse apărută după tuse convulsivă la o fată de 9 ani; expectorație foarte abundentă, albă, groasă, răgușeală, limbă încărcată, insomnie, lipsa apetitului, emaciere rapidă și debilitate, cu torace contractat și aderențe pleuritice. R. T. C.). Expectorația la tuse (în timpul zilei; dimineața expectorația este cea mai abundentă) este verzuie, dulceagă sau galbenă; sărată; ori vâscoasă și în aglomerări; sau seroasă și alcătuită din mucus lichid, ori cu miros putrid (după tuse și expectorație pacientul se simte ca o cavitate goală și lipsit de conținut). În timpul și după tuse, durere ca de excoriație și dureri fulgerătoare în torace. Phthisis pituitosa.

18. Torace

Respirație obstrucționată noaptea, mai ales când stă culcat; sau ziua, la cea mai mică mișcare. Dispnee, mai ales seara, cu senzație de gol în scrobicul și angoasă care îl face pe pacient să-și slăbească sau să-și rupă hainele. Apăsare în torace în timpul mersului sau urcării. Astm ale cărui crize se instalează treptat, ating punctul culminant și scad treptat. Mucus cu raluri hârâitoare și respirație șuierătoare în torace. Senzație agreabilă de ușurare la o inspirație profundă. Durere ca de contuzie în torace. Presiune grea în torace, ca de la o greutate. Tensiune în torace (hidrotorax). Constricție toracică, uneori seara, cu angoasă. Înțepături în partea stg. a toracelui, în timpul inspirației sau când stă culcat pe partea dr. Junghiuri ascuțite, tăietoare, în partea stg. a toracelui, < la aplecare. Junghiuri arzătoare în partea stg. a toracelui, < la expectorație. Brusc, un junghi prelungit în partea stg. a toracelui, sub axile, provocând spaimă. Durere ca de excoriație în torace. Senzație de slăbiciune în torace, ca și cum ar fi gol, mai ales după vorbit sau expectorație. Gâdilare cu mâncărime în torace.

19. Inimă

Durere în regiunea precordială și sughiț. Puls: frecvent, mic; slab perceptibil, fluturant.

20. Gât și spate

Înțepături în omoplați și ceafă. Slăbiciunea mușchilor cefei și trosnituri ale vertebrelor cervicale la scuturarea capului. Opistotonus. Junghiuri în spate, în regiunea lombară și până în membre. Sfâșiere violentă în vertebrele lombare, din ambele părți spre regiunea rinichilor, < la fiecare mișcare a trunchiului. Împunsături surde în regiunea lombară, cu o senzație de frig exterior lipit de el.

21. Membre

Mare greutate și slăbiciune paralitică în brațe și picioare. Tumefacția mâinilor și picioarelor seara. Durerile membrelor devin treptat < și > în același mod. Neliniște insuportabilă în toate membrele.

22. Membre superioare

Durere paralitică în articulația umărului. Greutate paralitică în brațe; dacă ține chiar și pentru scurt timp o greutate ușoară. Sfâșieri apăsătoare în mușchii articulațiilor brațelor, mâinilor și degetelor. Slăbiciune și tremur al mâinilor. Tumefacția mâinilor, mai ales seara. Smucituri ale mâinilor. Senzație violentă de arsură în mâini. Pete roșii mici pe dosul mâinilor. Degerături la mâini. Contractura degetelor. Retracția policelor. Dureri fulgerătoare în articulațiile degetelor. Junghiuri în vârfurile degetelor. Fisuri dureroase ale unghiilor.

23. Membre inferioare

Sfâșieri de tracțiune și apăsătoare în șolduri, extinzându-se spre sacru, precum și spre picioare și genunchi. Lâncezeală paralitică și greutate a picioarelor. Genunchii se îndoaie în timpul mersului. Rigiditate și tensiune în regiunea poplitee. Senzație de căldură și senzație de arsură în picioare. Tumefacția gleznelor seara. Glezne tumefiate la fete delicate (R. T. C.). Șocuri sfâșietoare în glezne, extinzându-se până la degetele picioarelor. Tumefacția picioarelor, mai ales seara. Tumefacție roșie a picioarelor.

24. Generalități

Dureri apăsătoare și de tracțiune, mai ales în membre, devenind treptat foarte violente și scăzând în același mod. Afecțiuni în general ale părții stg. a toracelui; părții stg.; traheei și interiorului toracelui; părții superioare a toracelui; feței interne a coapselor. Tuberculoză. < După mișcare; culcat pe o parte; folosirea vocii; din cauza mișcării; la coborâre. > Culcat pe spate; prin slăbirea hainelor; prin mers (cu excepția slăbiciunii). Crize de epilepsie (la copii în timpul dentiției), cu retracția policelor și zvârcolirea corpului; sau cu aruncarea capului pe spate, paloarea feței, mișcări convulsive ale mâinilor și ochilor și pierderea conștienței; crizele apar uneori seara. Emaciere excesivă. Durere ca de paralizie în extremități. Paralizie (a brațelor și picioarelor). Mare greutate și indolență. Abatere excesivă (slăbiciune) și depresie fizică și morală, cu tremur, mai ales în timpul unui efort ușor (sau când vorbește), și cu tendința de a transpira ușor. Transpirație abundentă, debilitantă, noaptea și dimineața; fierbinte, chiar și la o mișcare ușoară; cu miros de mucegai, putrid. Excitație nervoasă. Spasme isterice, cu durere în abdomen și diafragmă. Neliniște corporală insuportabilă. Oboseală excesivă după conversație. Suferințele par să dispară în timpul unei plimbări, cu excepția deprimării, care atunci este excesivă; reapar de îndată ce pacientul se află în repaus. Prostrație extremă; trebuie să stea așezat sau culcat încontinuu. Senzație de leșin la coborârea scărilor; poate urca fără dificultate. Durerile încep ușor, cresc treptat până la un grad foarte înalt și scad din nou la fel de lent.

25. Piele

Dureri fulgerătoare cu mâncărime (arzătoare) pe pielea întregului corp (sau a părții stg.). Papule pruriginoase; pe față, dureroase la atingere sau la spălare. Degerături. Fisuri ale unghiilor. Pielițe periunghiale dureroase.

26. Somn

Tendință de a dormi în timpul zilei. Căscat frecvent, cu apăsare în torace, ca și cum acesta ar fi încercuit de o centură. Adormire întârziată. Senzație dimineața ca după un somn insuficient. Somn profund. Agitație nocturnă și multe vise vii, anxioase sau lascive. Gemete, plâns (implorări timide) și lamentații tânguitoare în timpul somnului.

27. Febră

Tremurături și înfiorare dimineața, cu senzație de frig în mâini și amorțeala vârfurilor degetelor. Acces de frig în fiecare dimineață (10 a.m.). Ușoară senzație de frig, cu clănțănit violent al dinților. Tremurături seara, care se răspândesc de-a lungul spatelui (precedate de căldură cu transpirație); sau numai în cap, cu sete. Căldură arzătoare în membre, mai ales în mâini. Senzație de căldură anxioasă la cea mai mică mișcare. Căldură în fiecare după-amiază (între 4 și 5), concomitent cu transpirație. Transpirația miroase a mucegai. Puls mic, rapid. Transpirație debilitantă la cel mai mic efort. Transpirație foarte debilitantă noaptea. Transpirație abundentă dimineața.