Natrium muriaticum

Clorură de sodiu. Sare comună. NaCl. Triturare. Soluție.

Indicații clinice

Boala Addison / Anemie / Afte / Atrofie / Epuizare cerebrală / Catar / Coree / Constipație / Tuse / Fisuri ale pielii / Astenie / Depresie / Diabet / Dispareunie / Hidropizie / Dispepsie / Epilepsie / Erizipel / Afecțiuni ale ochilor / Astenopie / Față, ten nesănătos / Scurgere uretrală cronică / Paralizie glosofaringiană / Gușă / Gonoree / Gută / Cefalee / Afecțiuni ale inimii / Hemianopsie / Hernie / Herpes / Herpes circinat / Sughiț / Boala Hodgkin / Hidroa / Ipohondrie / Febră intermitentă / Leucocitemie / Leucoree / Erupție pe buze / Edem al plămânilor / Tulburări ale menstruației / Inflamație a gurii / Urticarie / Pediculoză / Ranulă / Seboree / Masturbare / Somnambulism / Vorbire stânjenită / Spermatoree / Iritație spinală / Splină mărită / Sterilitate / Stomatită / Insolație / Gust, pierdut; alterat / Limbă, cu vezicule / acoperită cu depozit alb; greoaie / Paralizia nervului trigemen / Ulcere / Varice / Vaginism / Vertij / Negi / Tuse convulsivă / Viermi / Căscat

Caracteristici

Dacă Nat. carb. este sarea tipică a grupului Natrum (așa cum Kali carb. este cea a grupului Kali), Nat. m. este cea mai importantă. Prin putere și sferă de acțiune, se situează în primul rând al remediilor homeopatice, dar are și o semnificație suplimentară, întrucât exemplifică într-un mod remarcabil puterea atenuării. Problemele pe care le implică Nat. m. pot fi privite, într-un anumit sens, drept pons asinorum al homeopatiei. Cei capabili să înțeleagă în mod practic utilizările homeopatice ale acestui remediu nu vor întâmpina probabil dificultăți insurmontabile în altă parte. Cei care nu pot vedea în Nat. m. decât „sare comună” pot conchide că nu au în ei „esența problemei”. Pentru unii poate fi de neconceput ca atenuările de Nat. m. să acționeze independent, curativ sau patogenetic, în timp ce sarea brută este ingerată în cantități mari; și poate părea că o cantitate infinitezimală dintr-o substanță care constituie o componentă necesară a țesuturilor noastre nu poate avea absolut nicio acțiune; dar această problemă se află permanent înaintea homeopatului și, dacă nu o poate stăpâni în privința Nat. m., nu are rost să-și frământe mintea încercând în altă parte. Nat. m. a fost experimentat pe larg, atât în triturațiile joase, cât și în atenuarea a 30-a și în cele mai înalte, iar acestea din urmă au produs efectele cele mai pronunțate. Am menționat în Prefață o experiență proprie, pe care o voi relata aici mai amănunțit. Pentru o răceală obișnuită care devenise supărătoare, am luat opt globule de Nat. m. 200. A doua zi răceala nu se ameliorase, dar mă simțeam bolnav și, curând, s-a declanșat o diaree abundentă, țâșnitoare, apoasă, de culoare deschisă, care a persistat câteva zile, secătuindu-mi toate țesuturile și reducându-mi greutatea cu o jumătate de stone înainte să mă pot gândi la cauză. Atunci mi-a venit brusc în minte doza de Nat. m. și am început imediat să miros dintr-o sticluță de Nitru Dulce, antidotul. Diareea și toate celelalte simptome au dispărut într-un mod pe care nu l-am uitat niciodată; iar lecția a meritat pe deplin toată suferința prin care trecusem. Greutatea mi-a revenit la fel de repede cum dispăruse. Nat. m. ilustrează acțiunea antidotică a unei substanțe în atenuție înaltă asupra efectului uneia mai joase. Un număr mare de oameni se otrăvesc constant consumând cantități excesive de sare odată cu hrana; și este, în general, util să-i întrebăm pe pacienți dacă le place sarea. Fără a restrânge cantitatea de sare consumată, Nat. m. 30 va antidota majoritatea efectelor sării brute și îi va permite pacientului să reducă ulterior cantitatea consumată. Dar și efectul unei potențe înalte poate fi antidotat de una mai înaltă. Un pacient căruia i-am administrat Nat. m. 1m a dezvoltat acest simptom nou: durere profundă, persistentă, în umărul stâng și în jos de-a lungul brațului; < culcat pe partea dreaptă; fără sensibilitate dureroasă. O singură doză de Nat. m. c.m. a înlăturat-o rapid. Nat. m. este unul dintre remediile preluate de Schüssler din homeopatie. Deși a ajuns la ele pe o cale diferită, indicațiile sale sunt în cea mai mare parte identice cu cele ale lui Hahnemann, iar prezentarea lor va servi la evidențierea anumitor aspecte; și nu este necesar să acceptăm teoriile semimateriale ale lui Schüssler drept explicație pe deplin suficientă a acțiunii remediului, căci acestea nu acoperă nici pe departe întregul domeniu. Schüssler spune: „Apa introdusă în canalul digestiv prin băut sau odată cu hrana pătrunde în sânge prin celulele epiteliale ale mucoasei, cu ajutorul sării comune conținute în aceste celule și în sânge, deoarece sarea are bine-cunoscuta proprietate de a atrage apa. Apa este destinată să umezească toate țesuturile, i.e., celulele. Fiecare celulă conține sodă. Clorul în stare născândă, care se desprinde din Nat. m. al lichidului intercelular, se combină cu această sodă. Nat. m. rezultat prin această combinare atrage apa. Prin acest mijloc, celula se mărește și se divide. Numai în acest mod se pot divide celulele pentru a forma celule suplimentare. Dacă în celule nu se formează sare comună, apa destinată să le umezească rămâne în lichidele intercelulare și rezultă hidremia. Astfel de pacienți au fața apoasă, umflată; sunt obosiți, somnolenți și înclinați să plângă. Au senzație de frig, suferă de răceala extremităților și au o senzație de frig de-a lungul coloanei vertebrale. În același timp, au o dorință puternică de sare comună. (Celulele deficitare în sare strigă după sare.) Sarea comună, din care consumă cantități relativ mari, nu le vindecă boala, deoarece celulele pot primi sarea comună numai în soluții foarte atenuate. Excesul de sare comună prezent în lichidul intercelular poate face, în asemenea cazuri, ca pacienții să aibă un gust sărat în gură, iar secrețiile patologice ale mucoaselor, precum și cele provenite din excoriațiile pielii, pot fi corozive (erupție salină).” Tulburările distribuției sării în celule provoacă: lăcrimare; salivație; durere de dinți cu salivație; diaree apoasă; diaree mucoasă; lipsa mucusului; catar gastric cu vărsături de mucus; regurgitații apoase acide; vezicule limpezi ca apa pe piele sau conjunctivă; constipație. Până aici Schüssler. Dar, deși teoria sa poate fi folosită ca mijloc util de a lega între ele multe caracteristici ale Nat. m., este necesar să ne eliberăm cu totul de ea pentru a vedea remediul în întreaga sa sferă de acțiune. Numai o imagine completă a tabloului simptomatic poate oferi aceasta. În practica școlii vechi, Nat. m. este utilizat mai ales în soluție, sub formă de irigații sau pulverizări, în catarurile nazale și de altă natură, precum și în amestecul de „Coniac și Sare”, în care se administrează cantități mari de sare pentru hemoragiile pulmonare. Relația cu catarul, pe care Schüssler o scoate în evidență, este specifică. Coriză excesiv de fluentă, cu multe strănuturi; nas dureros ca de rană, în special aripa stângă; erupții herpetice pe buze și nas; pierderea mirosului și gustului sunt indicații pe care le-am verificat în repetate rânduri în răcelile acute și în predispoziția la acestea. Coriza este însoțită de lăcrimare abundentă; și, indiferent dacă Schüssler are sau nu dreptate în privința chimiei procesului, Nat. m. este indicat de lacrimi. („Curgerea lacrimilor odată cu tusea” este simptomul-cheie al lui Burnett pentru Nat. m. în tusea convulsivă, H. W., xviii. 179.) Caracteristica pacientului Nat. m. predispus la plâns este că ea (sau el) dorește să fie singură; orice încercare de consolare o irită peste limita suportabilului. „Dorește să fie singură pentru a plânge.” „Foarte înclinată să plângă și să se agite.” Apar lacrimi chiar și odată cu râsul. Căci, pe lângă tristețe, există râs isteric; râde până îi dau lacrimile de lucruri care nu sunt deloc comice. Excitația din Nat. m. este întotdeauna urmată de melancolie. Ipohondria și isteria din Nat. m. evoluează în general pari passu cu gradul constipației; iar Nat. m. este unul dintre remediile cel mai frecvent necesare în această suferință. Simptomul cel mai caracteristic în această privință este senzația de „contracție a rectului în timpul scaunului; la început, fecale tari evacuate cu cel mai mare efort, ceea ce provoacă sfâșiere în anus, sângerare și durere ca de rană; ulterior sunt eliminate și scaune moi; constipat din două în două zile”. Există și retenție a scaunului; precum și, după scaun, senzația că ar mai fi ceva de eliminat. Nat. m. corespunde la fel de bine constipației și diareei atunci când simptomele concomitente concordă. Constipația este întâlnită adesea în asociere cu anemia; cu senzație de frig, picioare reci și fiori reci în josul spatelui; cu indigestia de tipul celei întâlnite la victimele masturbării: Nat. m. este unul dintre remediile cele mai utile în astfel de cazuri. Tenul necurat, de nuanță pământie, „fața murdară” în pofida oricât de multor spălări, constituie o indicație suplimentară. Pielea este grasă din cauza excesului de secreție sebacee. Nat. m. corespunde afecțiunilor datorate pierderii de lichide. Aceasta amintește de China, cu care are o relație antidotică foarte importantă. Ambele corespund efectelor masturbării, hemoragiilor și pierderii de lichide; ambele sunt remedii pentru febra intermitentă, iar Nat. m. este principalul antidot al efectelor supradozării cu China și Quinine. O altă relație antidotică importantă a Nat. m. este cea cu Arg. n. Și aici apare un alt fapt interesant — anume paralelismul dintre acțiunea chimică și cea dinamică. Sarea este cel mai bun antidot în intoxicația cu nitrat de argint, deoarece transformă nitratul de argint solubil în clorură insolubilă și inofensivă. Nat. m. în atenuări este, de asemenea, cel mai bun remediu pentru efectele nocive ale Arg. n., indiferent dacă acesta a fost utilizat drept cauterizant sau administrat ca medicament. Ori de câte ori există antecedente de cauterizare și a fost utilizat Arg. n., Nat. m. va face mult bine. Oftalmie scrofuloasă tratată local, fără succes, cu Arg. n.; dureri de gât cauterizate; efectele locale și la distanță ale injecțiilor uterine cu Arg. n. sau ale cauterizărilor os uteri. W. J. Guernsey (H. P., vii. 127) relatează un exemplu izbitor al ultimei situații. Doamna P., 32 de ani, se plângea de un „nod” în gât care nu putea fi înghițit și care, totuși, impunea eforturi constante de a face acest lucru. < La înghițirea în gol; totuși, la înghițirea alimentelor, acestea păreau să treacă peste un loc dureros. Bar. c., Lach., Bell. au fost administrate succesiv, fără rezultat. Amintindu-și recomandarea din Organon, § 207, de a cerceta tratamentele alopate la care fusese supus pacientul, pentru a descoperi dacă există ceva ce trebuie corectat, Guernsey a aflat că pacienta avusese o ulcerație gravă a uterului, care fusese „arsă” de mai multe ori și era „acum vindecată”. Avusese o scurgere foarte abundentă, dar aceasta se oprise și, în aceeași zi, începuse să se „sufoce” din cauza tulburării gâtului. S-a administrat Nat. m. 295m (F.). În câteva zile, gâtul s-a ameliorat, iar scurgerea a reapărut, spre groaza pacientei. Fără tratament suplimentar, atât tulburarea gâtului, cât și scurgerea vaginală s-au vindecat. Lambert a consemnat (L. H. H. Rep., vii. 144) mai multe cazuri de cefalee asociată cu vicii de refracție și cu suprasolicitarea oculară consecutivă, vindecate cu Nat. m. 30. Cefaleea era observată la trezire. Într-un caz, era ca un nor deasupra creierului, cu depresie intensă, și persistase timp de zece ani. A dispărut înainte ca vederea să fie corectată. Efectul unei alimentații bazate prea exclusiv pe alimente sărate, care produce scorbut, oferă o cheie pentru utilizarea Nat. m. în numeroase stări de degenerare a sângelui, hemoragie, afecțiuni cutanate și ulcerații. În afecțiunile aftoase și ulcerative ale gurii, este un remediu de prim rang. Limba caracteristică pentru Nat. m. este fie o limbă în hartă, cu insule roșii, fie o limbă curată și lucioasă, cu spumă de-a lungul fiecărei margini. Există numeroase simptome caracteristice legate de limbă: senzație de fir de păr; amorțeală și rigiditate a unei jumătăți; vorbire greoaie, stânjenită. Nat. m. corespunde copiilor care încep târziu să vorbească. Limba este acoperită de vezicule; se lipește de bolta palatină. Uscăciunea gurii și a gâtului. Sete de nepotolit. Greață. Vărsături. Proprietatea de uscare a Nat. m. este generală. Un efect foarte caracteristic este uscăciunea vaginului, cu coit dureros; aversiune față de coit (la femeie); aversiune față de bărbați. Menstrele pot fi precoce și abundente sau reduse cantitativ și întârziate. Nat. m. corespunde multor cazuri de anemie și, în special, întârzierii primei apariții a menstrelor. Senzație intensă de apăsare în jos și leucoree abundentă. Acestea sunt în general însoțite de durere de spate, iar durerea de spate are particularitatea de a fi > prin presiune; prin culcarea cu spatele pe ceva tare. Există și sensibilitatea spatelui și iritație spinală. Menstrele sunt în general însoțite de cefalee, fie înainte, în timpul lor, fie după. Cefaleele din Nat. m. sunt intermitente. Apar dimineața, la prima trezire, și durează întreaga zi; sau apar la ora 10 ori 11 a.m. Sunt < prin efort intelectual. Nat. m. este unul dintre primele remedii pentru cefaleea elevelor. Cefalee cu orbire parțială. Cefalee mult < prin tuse. Pulsații; bătăi ca de ciocănele; durere ca și cum capul ar plesni. Cefaleea pulsatilă își are analogul în palpitațiile inimii. Nat. m. este un mare remediu cardiac. Palpitații cu fâlfâire și senzație de leșin, < culcat. Într-un caz de hipertrofie enormă, cu degenerarea majorității valvelor, pacienta mi-a spus că nimic nu-i aducea atâta ameliorare ca Nat. m. (pe care îl administrasem pentru o afecțiune concomitentă). Foarte caracteristică este senzația de frig la inimă sau în regiunea precordială, cu tremur al inimii. Senzațiile constrictive străbat întregul remediu: în inimă; torace; scalp; gât; rect; anus (senzație ca și cum anusul ar fi închis); crampe în uter; vaginism; contracția mușchilor ischiogambieri. Simptomele paralitice cu amorțeală constituie reversul acestora. Nat. m. are senzația de sfârșeală proprie antipsoricelor. Foame intensă, fără poftă de mâncare. Mănâncă zdravăn, dar slăbește. Pirozis după masă. Slăbește deși se hrănește bine. Apetit vorace, dar se subțiază, mai ales în jurul gâtului. Există unele dorințe și aversiuni foarte caracteristice: Dorește: lucruri amare; bere; alimente făinoase; lucruri acre; sare; stridii; pește; lapte. Aversiune față de: pâine; carne; cafea; tutun. În timp ce mănâncă, transpirație pe față. Este > când stomacul este gol. După masă: eructații goale; greață; aciditate; somnolență; pirozis; palpitații; presiune epigastrică și căldură care iradiază în sus spre torace. Sughiț violent. Greața și vărsăturile din Nat. m. au fost valorificate în greața matinală din sarcină. O pacientă, care spunea că ar putea „mânca saramura dintr-un butoiaș cu macrou”, a fost vindecată cu o singură doză de Nat. m. (Amer. Hom., xxiii. 385). Nat. m. este un mare remediu al periodicității. Nu numai că antidotează Quinine, ci provoacă și febre intermitente prin propria sa acțiune. Predomină senzația de frig. Acces de frig între orele 10 și 11 a.m., cu sete; bea după masă; herpes febril în jurul gurii. Febră cu cefalee violentă; sete intensă; greață; vărsături; colorație albăstruie; senzație de leșin; aversiune față de dezvelire. Febra poate apărea fără acces de frig, între orele 10 și 11 a.m. Transpirația > cefaleea și celelalte simptome, deși slăbește; aversiune față de dezvelire. Există numeroase erupții, herpes, hidroa, eczemă. Eczemă la marginile părului, mai ales în partea posterioară a capului. Negi pe palme. Bătături. Cicatrici dureroase. Nat. m. este potrivit pentru: persoane cașectice; vârstnici; copii în perioada dentiției; persoane anemice, clorotice, cu tulburări catarale; tuberculoși; scrofuloși; hidropici; persoane emaciate. Printre Senzațiile particulare se numără: ca și cum capul ar fi prea greu și ar cădea înainte; ca și cum s-ar fi produs o deplasare în cap; ca și cum un vânt rece ar sufla prin cap; ca și cum fruntea ar plesni la tuse; ca și cum capul ar fi într-o menghină; durere ca o frânghie în jurul capului, care se strânge din ce în ce mai tare; ca și cum ar fi bătut un cui în partea stângă a capului. Ca și cum globii oculari ar fi prea mari; ca și cum ar exista un corp străin în ochi; ca și cum ochiul ar fi sfâșiat pentru a fi deschis. Ca și cum un viermișor s-ar zvârcoli în nas. Senzație de fir de păr pe limbă. Așchie în gât. Dop în gât. Ca și cum ar trebui să înghită peste un nod. Dificultate de a vorbi, ca și cum organele vorbirii ar fi slabe. Ca și cum un corp străin ar fi înțepenit în orificiul cardiac, în spatele sternului. La mers, ca și cum viscerele abdominale ar fi desprinse și ar trage în jos. Ca și cum în rect ar exista o substanță străină, aspră și tare. Ca și cum ar exista un fir între uter și sacru, în partea posterioară a fornixului. Spatele ca și cum ar fi fost bătut; frânt. Nat. m. corespunde efectelor mersului la mare; iar dacă pacienții spun că sunt întotdeauna < la mare sau că nu pot sta lângă mare, Nat. m. va fi probabil remediul. Constipație la mare. Dar și > la mare îl poate indica. Există o dorință puternică de aer liber și de spălare cu apă rece. < Căldura sobei; a încăperii; a soarelui. < Vara. Alimentele calde < durerea de dinți. Inspirarea aerului < durerea de dinți; băuturile reci < durerea de dinți. Îi place să fie acoperit, dar aceasta nu îl >. Culcat > vertijul, cefaleea, constricția scalpului; < tusea; fâlfâirea inimii. Culcat pe partea stângă <. Mișcarea, cel mai mic efort <. Exercițiul brațelor > respirația. Mersul <. În tulburările spatelui, se poate apleca ușor, dar îl doare când se îndreaptă. < Efortul intelectual; vorbitul; scrisul; cititul. < După somn. Coitul <. Majoritatea simptomelor sunt < dimineața; < după somn. < Între orele 10 și 11 a.m. < În timpul lunii pline. < Prin alimentație. < De la pâine, alimente acide, grăsimi, vin. < După micul dejun. > Omiterea meselor regulate. < Atingerea și presiunea. Senzația de plenitudine este > prin haine strâmte. Spatele > culcat pe ceva tare. > Frecarea.

Relații

Antidotat de: Mirosirea Nit. sp. dulc.; Phos. (în special pentru abuzul de sare în alimentație); Ars. (efectele nocive ale băilor de mare). Nux va ameliora cefaleea dacă aceasta persistă sau prostrația dacă aceasta se prelungește după Nat. m. Antidot pentru: Arg. n. (abuzul de acesta, drept cauter); Quinine (când bolile continuă să fie intermitente, iar pacienții suferă de cefalee, constipație, somn perturbat); Apis (înțepături de albine). Nat. m. nu trebuie administrat în timpul paroxismului febril. Complementar: Apis, Sep., Caps. Nat. m. este remediul cronic al: Ign. (analogul său vegetal); de asemenea, al Apis și Caps. Compatibil: înainte: Sep., Thuja; după: Kali m., Kali p., Kali s., Nat. sul., Calc. ph., Fer. p. Comparați cu: Borax, Nat. c., Nat. hyp., K. chl. Pentru limba geografică, Ars., Rhus, K. bi., Tarax., Ran. s. (aciditate). Ipohondrie cu indigestie, Nat. s. (melancolia Nat. m. ține pasul cu constipația; melancolia Nat. s., cu gradul indigestiei). Plângăcios, Puls. (> consolare), Sep., Ign. Cefaleea elevelor, Calc., Calc. p. Cefalee care apare și dispare odată cu soarele, Spi., Gels., Glo., Sang. Cefalee cu orbire parțială, K. bi., Ir. v. Vedere pe jumătate, Aur., Lith. c., Lyc., Titan. Cefalee cu tuse, Caps., Bry., Sul. (Sul. în occiput, Nat. m. în frunte). Urină expulzată în jet la tuse, Fer., Scill., Caust., Pul. Apetit vorace, totuși slăbește, Iod. (Nat. m., în special la nivelul gâtului). Stomac destins > îmbrăcăminte strâmtă, Fl. ac. (opusul: Lach., Hep.). Hydroa labialis, Hep., Rhus, Ars., Camph. Herpes circinatus, Sep., Bar. c., Tell. Frison la ora 10 a.m., Stn. (Stn. hectic, Nat. m. intermitent). Paralizat de emoție, Gels., Staph. Amenoree, K. ca. (acționează când Nat. m. eșuează). Durere de spate, iritație spinală, K. ca. Senzație de frig în regiunea inimii, Petrol. Iritație spinală, Act. r. (Nat. m. > culcat complet întins, Act. r. < la atingere). Transpirație uleioasă pe față, Bry. Febre intermitente, cu frisonul începând în regiunea lombară, Eup. pf.; Rhus (frisonul începe într-un picior sau într-o coapsă ori între umeri), Gels. (urcă de-a lungul coloanei vertebrale). Prolaps uterin, Sep., Lil. t. Senzație de corp străin în anus, Sep. (bilă). Constricție în anus, Lach., Bell., Caust., Nit. ac., Ign., Op., Pho. Tristețe în timpul menstruației, Lyc., Nit. ac., Sep. (Nat. m. < sau > la ora 10 a.m.). Junghiuri în inimă, Spi., Ars., K. ca., Carb. v. < După somn, Lach., Sul. Senzație de sfâșiere a anusului după scaun, Sep. Stomatită, Caps., Sul. ac. Visele persistă după trezire, Chi. Degerături numai la picioare, Lyc. Senzație de prăbușire la ora 11 a.m., Sul. Sâni dureroși înaintea menstruației, Calc., Con. Hernie ombilicală cu absența nevoii de defecație, Bry., Ver. (cu nevoie de defecație, Nux, Cocc.). Râde de lucruri serioase, Anac., Pho., Lyc., Plat. Plânge dacă este privită, Kissingen. Senzație de fir de păr pe limbă, Sil. Capul și fața > când sunt descoperite, Nat. c., Lyc. Cefalee din cauza suprasolicitării ochilor, Onos. (Teste include Nat. m. în grupul său Lycopod., alături de Viol. t. și Ant. c.)

Cauzalitate

Dezamăgire. Spaimă. Acces de furie. Pierdere de lichide. Masturbare. Traumatism cranian. Quinine. Caustic lunar. Pâine. Grăsime. Vin. Alimente acide. Sare.

1. Minte

Tristețe melancolică, ce determină revenirea constantă la amintiri neplăcute și mult plâns; toate încercările de consolare <. Nevoie imperioasă de a plânge. Ipohondriac, sătul de viață. Lipsit de bucurie, taciturn. Tendință accentuată de a tresări. Grabă, cu anxietate și senzație de fâlfâit la inimă. Preferă să fie singur. Antropofobie. Anxietate cu privire la viitor. Angoasă, uneori în timpul unei furtuni, dar mai ales noaptea. Indiferență, vorbire laconică, morocăneală și incapacitate de muncă. Precipitare nerăbdătoare și iritabilitate. Timiditate. Ură față de persoanele care l-au jignit anterior. Irascibilitate și furie, ușor provocate. Înclinație de a râde. Râde atât de nestăpânit de ceva care nu este comic, încât îi dau lacrimile și arată ca și cum ar fi plâns. Alternanță între veselie și proastă dispoziție. Râde fără măsură și nu poate fi liniștit. Dificultate de gândire; absență mentală. Slăbirea memoriei și uitare excesivă. Neatenție și distragere. Tendința de a face greșeli în vorbire și scris. Epuizare cerebrală, cu insomnie și presimțiri sumbre. Epuizare după vorbit, blocaj mental. Incapacitate de reflecție și oboseală în urma muncii intelectuale. Distragere; nu știe ce ar trebui să spună. Stângăcie.

2. Cap

Confuzie dureroasă în cap. Senzație de gol în cap, cu angoasă. Oboseală în cap. Vertij, în timpul căruia totul pare să se învârtă înaintea ochilor, cu tendință de cădere înainte, mai ales la mers și la ridicarea din pat. Vertij: înainte de prânz; cu apăsarea capului în jos când stă așezat; la ridicarea din pat și la trezire; la aplecare; la întoarcere (când se întoarce în pat de pe partea dr. pe stg.); totul pare să se rotească în cerc; cu pâlpâiri înaintea ochilor și senzație de cap obtuz; vertijul și greața au trezit-o la ora 5 a.m., > culcată cu capul ridicat; când traversa un pod de piatră, pietrele păreau să se afunde sub picioare; > culcat; stând nemișcat; prin aplicații reci. Clătinare intermitentă, ca de vertij; < la mișcarea capului, ca o împunsătură de la vertex spre frunte, care îl lipsește pentru moment de simțuri. Arsură pe vertex. Vertij, cu șocuri în cap și amețeală. Cefalee violentă, ca și cum capul ar urma să plesnească. Senzație de congestie sangvină la cap; capul pare greu. Junghiuri care străbat capul și se extind spre gât și torace. Căldură în cap, cu roșeața feței, greață și vărsături. Cefalee periodică în timpul, după sau înaintea menstruației. Cefalee dimineața, la trezire; la întoarcere și în timpul mișcării corpului sau capului; când aleargă; în aer rece; sau după ce a fost contrariat. Greutate a capului, zilnic, mai ales în occiput, silind ochii să se închidă; < dimineața; de la căldură și mișcare; > când stă așezat, culcat sau transpiră. Cefalee, ca și cum capul ar fi pe punctul de a se despica; sau ca și cum ar fi strâns și comprimat, mai ales când scrie. Crize de cefalee, cu greață și vărsături (eructații, colici și tremurul membrelor). Durere și compresie în cap, mai ales în tâmple și deasupra ochilor, < când se încruntă. Tracțiuni acute și dureri fulgurante în cap, mai ales deasupra ochilor, cu nevoie de a se culca și vedere încețoșată. Șocuri lancinante de-a curmezișul capului. Zvâcniri, pulsații și lovituri ca de ciocan în cap, mai ales în timpul mișcării, > când stă culcat cu capul ridicat; > prin transpirație. Durere reumatică (sfâșietoare) în cap, care se extinde de la rădăcina nasului spre frunte, cu greață, vărsături și dispariția vederii; < dimineața, la trezirea din somn, de la efort intelectual și mișcare; > stând nemișcat, așezat sau culcat. Dureri pulsatile și de tracțiune în frunte. La mișcarea capului, senzație ca și cum creierul s-ar clătina. Sensibilitate dureroasă a scalpului, ca și cum ar fi excoriat. Contractarea și mobilitatea scalpului. Tendința capului de a se răci ușor. Transpirație pe cap, mai ales dimineața și noaptea. Scuame pe scalp. Sensibilitate foarte mare a scalpului, cu față grasă, lucioasă; sensibilitatea frunții și a marginilor liniei părului; < într-o cameră caldă, > în aer liber. Erupție pruriginoasă la marginea părului, pe ceafă. Cădere abundentă a părului (de îndată ce este atins, mai mult în partea anterioară a capului și la tâmple), chiar și a favoriților; precum și a părului de pe organele genitale, mai ales în timpul lăuziei.

3. Ochi

Mâncărime în ochi. Junghiuri, usturime și arsură în ochi. Inflamația ochilor. Lacrimare corozivă (dimineața). Lacrimare frecventă. Secreție în cantusurile externe. Lipirea nocturnă a pleoapelor. Pleoape permanent roșii și ulcerate. Inflamația ochilor, cu pleoape ulcerate și mucus lipicios în cantusurile (externe). Închiderea spasmodică a pleoapelor, mai ales dimineața, seara (în amurg) și noaptea. Ochii cedează când sunt folosiți. (Cefalee asociată cu suprasolicitarea ochilor; mai ales cefalee la trezire.) Senzație ca și cum globii oculari ar fi prea mari și comprimați. Presiune în ochi când privește atent ceva. Senzație de nisip în ochi, dimineața. Încețoșarea vederii la aplecare și mers, precum și la citit și scris. Vedere confuză, ca din cauza unui puf înaintea ochilor sau ca și cum ar privi printr-un văl. Literele par confuze când citește. Diplopie. Hemiopie (verticală). Prezbiopie. Slăbirea vederii, ca de amauroză incipientă. Pete negre, semne luminoase și scântei înaintea ochilor. Apariții de foc, în zigzag, în jurul tuturor lucrurilor. Afecțiuni ale ochiului dr.; unghiurile ochilor; pierderea momentană a vederii. Miopie.

4. Urechi

Junghiuri în urechi. Pulsații și bătăi în urechi. Umflarea și căldura urechilor. Scurgere (de puroi) din urechi. Auz diminuat. Clinchete, țiuituri, huruituri și zumzete în urechi. Pocnituri dureroase în ureche la masticație. Mâncărime în spatele urechilor.

5. Nas

Amorțeala și insensibilitatea unei părți a nasului. Inflamația și umflarea nasului numai pe o parte (stg.), cu durere la atingere. Senzație de sfredelire în oasele nasului. Excorierea interiorului nasului, cu umflarea fețelor interne ale aripilor nazale. Cruste și scuame în nas. Scuame pe nas. Pierderea mirosului și gustului. Strănut nereușit. Obstrucția și uscăciunea nasului. Coriză uscată, uneori numai dimineața. Coriză violentă, fluentă sau uscată, cu pierderea mirosului și gustului și strănut. Sângerare nazală (la tuse, noaptea) când se apleacă. Sânge coagulat. Pustule arzătoare, dureroase, sub septul nazal, care ulterior confluează și se acoperă cu o crustă.

6. Față

Față gălbuie, palidă, lividă, pământie. Față lucioasă, ca și cum ar fi grasă. Umflarea feței. Mâncărime și erupție de coșuri pe față și frunte. Căldură la nivelul feței. Dureri în apofiza zigomatică, în timpul masticației, ca de ulcerație. Buze uscate, crăpate, fisurate sau excoriate și ulcerate, cu cruste și erupție arzătoare și usturătoare. Vezicule febrile pe buze. Ulcer pe obrazul (stg.). Furnicături și amorțeală a buzelor. Erupție de tip pecingine în jurul gurii. Umflarea buzelor. Vezicule cu sânge pe fața internă a buzei superioare, cu durere arzătoare la atingere. Erupție granulată și ulcerată pe bărbie. Umflarea frecventă a glandelor submandibulare.

7. Dinți

Dinți foarte sensibili la aer și atingere. Senzație de tracțiune, ca la extracție, în dinți, extinzându-se în ureche și gât, după masă și noaptea, cu umflarea obrazului. Dureri lancinante, sfredelire și pulsații în dinții cariați. Mobilitatea și cariile dinților. Fistulă gingivală. Gingii umflate, care sângerează ușor și sunt foarte sensibile la lucruri reci sau fierbinți. Inflamație putridă a gingiilor. Ulcere pe gingii.

8. Gură

Ulcere și vezicule pe limbă și în gură, cu arsură, usturime și durere la contactul cu alimentele și băuturile. Vezicule ca perlele în jurul gurii; mai ales în febra intermitentă. Hemoptizie. Vorbire îngreunată din cauza greutății limbii. O jumătate a limbii este amorțită și rigidă. Limba rigidă și, împreună cu palatul dur, neobișnuit de uscate. Senzație prelungită ca de fir de păr pe limbă. Uscăciunea gurii, buzelor și mai ales a limbii. Arsură la vârful limbii. Limbă geografică; pete roșii insulare; pecingine pe partea dr. Limba: curată, lucioasă, cu bule de salivă spumoasă de-a lungul marginilor; curată anterior, murdară posterior; lată, palidă, tumefiată, cu depozit păstos. Umflătură sub limbă, cu durere înțepătoare; ranulă. Amorțeala buzelor și a unei părți a limbii (paralizie trigeminală și glosofaringiană). Salivație abundentă; salivă sărată.

9. Gât

În timpul deglutiției, senzație ca de dop în gât. Spasme în gât. Umflare; senzație de constricție și junghiuri în gât. Durere în gât de lungă durată, cu senzația ca și cum ar trebui să înghită peste un nod. Inflamația gâtului, cu durere fulgurantă și ulcerație. Expectorație de mucus la dregerea zgomotoasă a gâtului, mai ales dimineața. Dregere frecventă a gâtului, cu eliminarea unui mucus cu gust sărat. Umflarea ganglionilor cervicali.

10. Apetit

Pierderea gustului (și a mirosului). Gust amar în gură. Gust putred sau acid, ca în timpul postului. Gust putred al apei. Gust persistent după alimente, îndeosebi după acizi. Sete continuă, adesea cu greață, distensie abdominală și alte simptome neplăcute după ce bea. Pierderea poftei de mâncare, îndeosebi pentru pâine, și repulsie față de fumul de tutun. (Vărsături de sarcină cu aversiune față de pâine.). Dezgust față de alimente, îndeosebi când sunt grase. Suferințe provocate de alimente acide, pâine, grăsimi și vin. Poftă de mâncare nestăpânită după-amiaza și seara. Bulimie, fără poftă de mâncare, cu plenitudine și sațietate, oricât de puțin ar fi mâncat. Dorință de acizi. Poftă de alimente și băuturi amare. Transpirație pe față în timpul mesei. După masă, eructații goale, greață, plenitudine și balonare a abdomenului și stomacului, somnolență, cap tulbure, aciditate în gură și pirozis, palpitații și puls intermitent sau accelerat. Eructații neplăcute după alimente grase sau lapte.

11. Stomac

Eructații cu gustul alimentelor. Sughiț violent. Senzație ca și cum un corp străin ar fi blocat în orificiul cardiei și în spatele sternului. Eructații acide și acre, uneori cu gustul alimentelor. Pirozis care urcă din stomac. Greață, îndeosebi dimineața. Regurgitație apoasă, cu senzație de rotire în stomac, urmată uneori de vărsături acre de alimente. Vărsături de alimente și bilă. Durere surdă în stomac dimineața sau în timpul zilei, cu greață și senzație bruscă de prăbușire. Presiune în epigastru, ca și cum în stomac s-ar afla un corp dur. Epigastru umflat și dureros la atingere și apăsare, ca și cum ar fi ulcerat. Crampe constrictive în stomac, uneori cu greață. Zguduituri și dureri ca de gheară în capul pieptului. Pulsații în epigastru. Pete roșii în capul pieptului.

12. Abdomen

Tracțiune, tensiune, presiune, ciupituri și junghiuri în regiunea hepatică (inflamație cronică a ficatului). Durere, junghiuri și presiune în regiunea splenică. (Reduce dimensiunea splinei mărite.). Crampă în diafragmă la aplecare. Inflamația abdomenului. Umflarea abdomenului. Neliniște tensionantă, apăsătoare și hipocondriacă în abdomen. Durere apăsătoare în abdomen. Dureri de tracțiune și constrictive în abdomen, asemenea durerilor de travaliu. Dureri tăioase și ciupituri zilnice în abdomen, uneori dimineața și noaptea. Rigiditate în partea stângă a abdomenului. Blocarea gazelor, uneori noaptea. Colică însoțită de greață, > prin eliminarea gazelor. Bolboroseli puternice și borborisme în abdomen. Arsură în intestine. Durere în inelul inghinal la tuse, extinzându-se în testicule, ca și cum cordoanele spermatice ar urma să fie sfâșiate. Protruzia herniei.

13. Scaunul și anusul

Constipație, uneori prelungită, sau scaun la două zile. Nevoie frecventă și imperioasă de a defeca, cu eforturi fără rezultat sau cu evacuare redusă. Scaune greu de eliminat, tari, uscate, sfărâmicioase, ca excrementele de oaie. Evacuări tari și fragmentate. Evacuarea dificilă a materiilor fecale, adesea cu dureri sfâșietoare și junghiuri în rect și anus. Evacuări prea frecvente. Relaxare prelungită a intestinelor. Diaree ca apa, cu colică. Alternanță între constipație și diaree, cu scaune neregulate și nesatisfăcătoare. Diaree cu colică și evacuarea unor materii mucoase. Diaree apoasă nedureroasă. Evacuări involuntare. Eliminare de sânge în timpul scaunelor. Arsură în anus și rect, în timpul scaunului și după acesta. Junghiuri, excoriație și pulsații în rect. Constricție ca de crampă și senzație de contracție în rect. Prolaps rectal și durere arzătoare în anus, cu supurare de materie sanguinolentă și sanioasă. Tumori hemoroidale dureroase, cu junghiuri, în anus. Excoriație în anus și între fese, îndeosebi la mers. Pecingini la nivelul anusului. Limbrici.

14. Organe urinare

Nevoie frecventă și imperioasă de a urina, ziua și noaptea, uneori din oră în oră, cu eliminare abundentă. Eliminare involuntară de urină, uneori la tuse, mers, râs sau strănut. Eliminare nocturnă de urină. Urină limpede, cu sediment roșu, asemănător prafului de cărămidă. Eliminare de mucus din uretră după emisia urinei. Eliminare de mucus din uretră în timpul urinării și după aceasta, provocând prurit și usturime. Eliminare de mucus din uretră, uneori gălbui, ca în gonoree. După micțiune, contracție spasmodică în abdomen; arsură, tracțiune și durere tăioasă în uretră. În timpul micțiunii, junghiuri în vezică, usturime și arsură în uretră; usturime și sensibilitate dureroasă în vulvă. Urină închisă la culoare, ca o cafea, sau neagră.

15. Organe sexuale masculine

Prurit, pecingini și excoriație între scrot și coapse. Prurit și înțepături pe gland și scrot. Secreție în spatele glandului, ca în gonoreea glandului. Fimoză. Excitație excesivă a organelor genitale și a impulsurilor erotice; sau diminuarea dorinței sexuale. Lipsă de energie în timpul coitului. Impotență. Poluții după coit. Miros puternic fetid al organelor genitale. Hidrocel. Căderea părului pubian.

16. Organe sexuale feminine

Presiune și senzație generală de apăsare în jos spre organele genitale în fiecare dimineață; trebuie să se așeze pentru a preveni prolapsul. Prolaps uterin cu durere surdă în regiunea lombară, > culcată pe spate; durere tăioasă în uretră după micțiune. Catamenii premature și abundente; sau întârziate și reduse. Sterilitate, cu menstruație prea timpurie și prea abundentă. Catamenii prelungite. Suprimarea catameniilor. Dificultate la apariția primelor menstre. Cefalee înaintea, în timpul și după catamenii. Înaintea catameniilor, posomorâre și iritabilitate. La începutul catameniilor, tristețe. În timpul catameniilor, crampe abdominale. Scuipă sânge la impulsul menstrual; salivă cu sânge. Prurit al organelor genitale. Repulsie față de coit. Coitul: dureros din cauza uscăciunii vaginului; cu arsură și usturime în timpul său; la femei anemice, cu gura și pielea uscate. Leucoree cu cefalee, predispoziție la diaree, colică și evacuări mucoase. Leucoree acră (verzuie) (secreție mai abundentă la mers), cu colorarea galbenă a feței. Eliminare abundentă din vagin a unui mucus transparent, albicios și gros. Vulvită cu căderea părului. Prurit al părților externe cu căderea părului. Coșuri pe muntele lui Venus. Greață și vărsături în timpul sarcinii; greață matinală cu vărsături de flegmă spumoasă, apoasă. În timpul sarcinii: disurie; albuminurie; poftă de sare; congestie spre piept; palpitații; hemoroizi; tuse; pierderi de urină. Travaliu lent, dureri slabe, aparent din cauza sentimentelor triste și a presimțirilor. Căderea părului la copii sau în timpul alăptării. Copilul refuză sânul; gură dureroasă la sugar. Dureri lancinante în sâni. Junghiuri sub mameloane. Junghi surd sub mamelonul r., de asemenea în abdomen. Sâni sensibili la cea mai ușoară atingere.

17. Organe respiratorii

Răgușeală și senzație de uscăciune în laringe. Tuse seacă cu zgomote hârâitoare în piept. Acumulare de mucus în laringe dimineața. Piept îngreunat de catar și tuse. Tuse provocată de o gâdilătură în gât sau în epigastru, ziua și noaptea, îndeosebi la mers sau la o inspirație profundă. Tuse dimineața. Tuse sufocantă, spasmodică, în pat, seara. Tuse scurtă, cronică, cu expectorație de mucus și umflare în piept. Tuse cu expectorație de mucus sanguinolent. Tuse cu expectorație sanguinolentă, eforturi de vomă și vărsături. Dureri în cap la tuse, ca și cum fruntea ar fi pe punctul de a plesni. Tuse convulsivă provocată de o gâdilătură în gât sau în capul pieptului, cu expectorație (numai dimineața) de mucus galben sau striat cu sânge, cu durere violentă în cap ori cu zguduituri; bătăi și lovituri ca de ciocan în cap; micțiune involuntară; junghiuri în ficat. Lacrimile îi curg șiroaie pe față ori de câte ori tușește (tuse convulsivă). Respirație: fierbinte; fetidă. Dispnee, îndeosebi la mers rapid. Respirație obstrucționată, îndeosebi în timpul muncii manuale, > la exersarea brațelor și în aer liber. Respirație șuierătoare în pat, seara.

18. Piept

Dureri în piept (dispnee la urcarea scărilor și respirație scurtă), ca și cum ar fi provocate de o tensiune internă. Junghiuri în piept și în părțile laterale, cu respirație scurtă, îndeosebi la o inspirație lungă. Respirație scurtă și piept strâns, ca și cum o bucată uscată de lemn ar coborî prin gât, cu tuse. Dureri lancinante în piept și în părțile laterale ale pieptului, cu respirație împiedicată, uneori la o inspirație completă și la tuse.

19. Inimă

Palpitații anxioase și violente ale inimii la fiecare mișcare a corpului, dar mai ales în poziție culcată pe partea l. După masă, respirație împiedicată, cu palpitații violente. Durere sacadată și lancinantă în regiunea inimii. Mișcare fâlfâitoare a inimii. Palpitații neregulate și intermitente ale inimii. Mișcare sacadată a inimii. Mărirea inimii.

20. Gât și spate

Durere surdă, rigiditate și tensiune în ceafă. Junghiuri în gât și în partea posterioară a capului. Înțepenire dureroasă a gâtului. Gâtul și regiunea cervicală se emaciază rapid, îndeosebi în timpul afecțiunii estivale. Gușă de dimensiuni mari. Descuamare sub axile. Cruste în axilă; sensibilitate dureroasă a ganglionilor cervicali la tuse. Angorjarea ganglionilor axilari. Durere ca de contuzie și senzație de paralizie în sacru, îndeosebi dimineața. Slăbiciune paralitică aproape întreaga zi, > în poziție culcată, < după masă. Junghiuri, dureri tăioase și pulsații violente în regiunea sacrală. Durere sfâșietoare de-a curmezișul regiunii lombare și șoldurilor. Dureri nocturne în spate. Hipersensibilitatea coloanei vertebrale. Durere de spate > culcat pe ceva tare. Moleșeală, tensiune apăsătoare și tracțiune în spate.

22. Membre superioare

Dureri ca de răsucire în articulațiile umerilor și degetelor. Moleșeală și greutate paralitică a brațelor. Durere ca de contuzie în brațe și mâini, dar îndeosebi în articulațiile umerilor (senzație de mobilitate redusă și de entorsă), care împiedică ridicarea sau mișcarea brațelor. Dureri ca de săpare în brațe. Zguduituri în cot. Dureri lancinante în mușchii și articulațiile mâinilor și degetelor. Pete maronii pe dosul mâinii. Negi pe palme. Pielea mâinilor uscată și crăpată, îndeosebi în jurul unghiilor. Senzație de frig în mâini. Crampe în brațe, mâini, degete și degetul mare. Transpirație pe mâini. Dificultate la îndoirea articulațiilor degetelor. Amorțeală și furnicături în degete. Furnicături în mâini (și picioare), îndeosebi în articulațiile și vârfurile degetelor de la mâini și picioare. Tremurul mâinilor când scrie. Umflarea mâinii r. Numeroase fisuri în unghii. Pielițe rupte pe lângă unghii. Erupții urticariene albicioase pe brațe și mâini. Panarițiu.

23. Membre inferioare

Durere ca de răsucire în șolduri, cu junghiuri. Dureri de tracțiune în coapse, genunchi și picioare. Neliniște și tresăriri în membre (în picioare, obligându-l să le miște neîncetat). Slăbiciune paralitică a picioarelor și îndeosebi a articulației piciorului. Durere ca și cum genunchii și gleznele ar fi suferit entorse. Slăbiciune și tremur al extremităților inferioare la ridicarea de pe scaun, > prin mers continuu. Tresăriri ale mușchilor coapselor. Tensiune în pliurile membrelor și senzație ca și cum tendoanele ar fi scurtate; contracție dureroasă a tendoanelor poplitee. Durere ca de răsucire în articulațiile genunchiului și piciorului. Moleșeală în genunchi și gambe. Crampe în partea inferioară a picioarelor și în gambe. Pecingini în spațiile poplitee. Tensiune în picioare și gambe. Greutate mare în picioare și labele picioarelor. Arsură în labele picioarelor. Umflarea picioarelor. Senzație de frig în picioare. Durere ca de ulcerație în maleole, când pune piciorul jos și la atingerea părților. Senzație ca și cum membrul ar fi amorțit (labele picioarelor, degetele). Suprimarea transpirației picioarelor. Roșeața degetului mare de la picior, cu tracțiuni acute și junghiuri la mers și după statul îndelungat în picioare. Pecingini pe maleole. Bătături la picioare, cu junghiuri și dureri sfredelitoare.

24. Generalități

Senzație de tracțiune apăsătoare în membre. Rigiditatea tuturor articulațiilor, care trosnesc la mișcare. Contractura tendoanelor (mușchi scurtați). Smucituri în mușchi și membre. Smucituri ale părții drepte și ale capului. Tendință la luxații și la forțarea spatelui. Entorse vechi. Paralizie. Umflarea glandelor. Fungus hæmatodes; polypus; pielițe desprinse de lângă unghii. Accese de neliniște, îndeosebi dimineața sau seara, cu greață, slăbiciune, paloare de moarte a feței, cefalee, amorțeala membrelor, nevoia de a se întinde etc. Efecte nefaste ale unei dezamăgiri. După spaimă, coree. După un acces de mânie, paralizie. Simptomele se manifestă, reapar sau sunt, în general, < în poziție culcată și îndeosebi noaptea ori dimineața; și sunt > la ridicarea în șezut în pat. Durerile nocturne opresc respirația și provoacă un soi de paralizie semilaterală. Fierbere generală a sângelui, cu pulsații în tot corpul, la cea mai mică mișcare. Tremurul întregului corp, provocat de fumatul tutunului. Congestie la nivelul capului, pieptului și stomacului, cu senzație de frig la picioare. Obstrucție cauzată de inactivitatea intestinelor. Afecțiuni ale epigastrului; rectului; părții externe a abdomenului. Urină roșiatică; suferințe după urinare. Neliniște și disconfort după vorbit prelungit. Slăbire profundă a tuturor forțelor fizice și morale, după oboseală. Greutate și inerție, îndeosebi după ridicarea de dimineață, cu aversiune față de mișcare și mers. Sensibilitate dureroasă excesivă și moleșeală a membrelor, îndeosebi dimineața și în poziție șezândă. Astenie isterică; dimineața, în pat. Slăbiciune profundă. Slăbiciune și agilitate alternante ale membrelor. Emaciere accentuată (mai pronunțată la corp decât la față). Tendință de a răci. Neliniște în corp, cu tremur de frig.

25. Piele

Erupție miliară, cu durere fulgerătoare. Mâncărime și înțepături în piele. Erupție pe întregul corp, cu senzație de înțepături în piele. Pecingine roșie în scobitura genunchilor. Durere și roșeață la nivelul unei cicatrice vechi. Pielea mâinilor, îndeosebi în jurul unghiilor, uscată, crăpată; pielițe desprinse de lângă unghii. Urticarie albicioasă pe brațe și mâini. Tuberculi pruriginoși. Urticarie după efort violent (mâncărime). Pecingini. Furunculi. Exantem la nivelul gurii; buzelor; în febra intermitentă, în care există pe buze pete exantematoase mari, asemănătoare unor boabe mari de mazăre (herpes labial); buzele par tumefiate. Negi; pe palme. Panaritium. Varices. Bătături.

26. Somn

Somnolență accentuată în timpul zilei, cu căscat frecvent. Adormire întârziată și insomnie noaptea, cu eforturi zadarnice de a adormi. Dificultate de a adormi din nou noaptea, după trezire. Dificultate la trezire și moleșeală cu somnolență excesivă dimineața devreme. Somn agitat, plin de vise vii și lascive, cu erecții prelungite și poluții nocturne. Vise anxioase, chinuitoare, cu lacrimi și vorbire în timpul somnului. Vise înfricoșătoare despre certuri, omoruri, incendii, hoți etc. Vise cu hoți în casă, care produc o impresie atât de puternică, încât pacientul se trezește și nu mai poate adormi până când casa nu a fost cercetată; vise fantastice. Vise despre sete arzătoare; tresare și vorbește în somn și se zvârcolește. Vise care continuă să stăpânească mintea după trezire și sunt crezute a fi realități. Fierbere a sângelui noaptea, cu căldură însoțită de anxietate (transpirație, pulsații violente ale arterelor) și palpitații cardiace. Coșmar. Somnambulism. Noaptea, dureri de spate, tremurături aparent ale nervilor, eliminări frecvente de urină, cefalee, colici, suferințe astmatice și mare angoasă corporală.

27. Febră

Tremurături interne frecvente. Tremur continuu și lipsă de căldură vitală. Predomină frisonul; senzație internă de frig, ca din lipsa căldurii vitale, cu răceală ca de gheață a mâinilor și picioarelor (seara). Senzație continuă de frig, de dimineață până la amiază. Tremur, cu și fără sete. Tremur și cutremurări, cu somnolență, urmate de transpirație ușoară. Alternanță de valuri de căldură și tremur, cu cefalee; senzație de frig de-a lungul spatelui și transpirație în axile și pe tălpile picioarelor. Căldură continuă după-amiaza, cu cefalee violentă și pierderea conștienței; acestea sunt treptat > în timpul transpirației care urmează. Transpirația intensă > simptomele dureroase prezente în timpul febrei. Transpirație debilitantă, cu miros oarecum acru. Senzație de frig cu cefalee frontală crescândă, în fiecare zi de la ora 9 dimineața până la amiază; apoi căldură, cu transpirație și sete care cresc treptat, cefaleea diminuându-se ulterior în mod treptat. Căldură cu sete arzătoare. Deprimare înaintea febrei. Înaintea tremurului, cefalee; în timpul tremurului, respirație scurtă, căscat și dorință de a dormi. În timpul căldurii, cefalee violentă, amețeală, vedere încețoșată, vertij și roșeața feței. Febră, cu dureri în oase, dureri de spate, ten gălbui, cefalee, slăbiciune, gust amar în gură, ulcerații la comisurile buzelor, lipsa poftei de mâncare, apăsare în epigastru, cu mare sensibilitate a acelei părți la atingere; febră cotidiană sau terțiană, care începe în general dimineața prin tremurături, urmate de căldură și sete. În cursul dimineții, senzație de frig timp de trei ore, cu unghii albastre și clănțănitul dinților; aceasta este urmată de căldură, care durează tot atât, însoțită de întunecarea vederii, junghiuri în cap, sete intensă, dureri de spate, urmate de transpirație. [Febră intermitentă, febră la amiază, în general între orele 9 și 11, frison violent, sete intensă pentru cantități mari de apă, dorință de alimente sărate, cefalee în timpul stadiului de căldură, transpirație abundentă și apirexie completă, care lasă moleșeală și slăbiciune. Mărirea splinei și ficatului și constipație persistentă. Febra pernicioasă și febra cu anemie sunt adesea ameliorate de Nat. m. (Majumdar)]. Febră tifosică, cu slăbiciune, uscăciunea limbii și sete violentă. Puls neregulat și adesea intermitent (îndeosebi în poziție culcată pe partea stângă). Puls când rapid și slab, când plin și lent. Pulsațiile zguduie întregul corp. Febră intermitentă: senzație de frig cu sete intensă; apoi căldură intensă, cu sete violentă și cefalee excesivă; în cele din urmă, transpirație abundentă. Febre intermitente după abuzul de Chininum sulph. (< în timpul stadiului de căldură). În timpul apirexiei: junghiuri în regiunea ficatului; moleșeală; emaciere; vezicule febrile pe buze. Transpirație dimineața. Transpirație abundentă, declanșată prea ușor de mișcare. După ce febra cedează, pacientul dorește să rămână culcat, nu „se simte în stare” să se ridice sau să se apuce de ceva.