Drosera rotundifolia

rotundifolia. Roua-cerului cu frunze rotunde. N. O. Droseraceæ. Tinctură din planta proaspătă activă.

Clinic

Ambliopie / Astm / Bronșită / Catar / Consumție / Tuse / Coxalgie / Epilepsie / Hemoragie / Cefalee / Laringită / Rujeolă / Greață / Ftizie / Sciatică / Vărsături / Tuse convulsivă

Caracteristici

Principala caracteristică a efectelor Drosera este o tuse spasmodică asemănătoare tusei convulsive, afecțiune în care este unul dintre remediile principale, așa cum este și în tusea spasmodică din ftizie. Tusea caracteristică este: accese frecvente de tuse lătrătoare; < seara și după miezul nopții; pacientul își ține partea laterală; varsă dacă nu poate elimina flegma; orice efort de a elimina puțină flegmă se încheie cu eforturi de vomă și vărsături; pot exista scaune cu sânge. Teste, care plasează Drosera în grupa sa de remedii Zincum, menționează că aceasta crește în pajiști umede, de-a lungul marginilor mlaștinilor, și că animalele o evită. Barrich afirmă că, atunci când este mâncată de oi, le provoacă o tuse care le este fatală. În mod curios, medicii germani din secolul al XVIII-lea o recomandau drept panaceu pentru răgușeală, afecțiuni toracice și chiar pentru ftizie. Serrand, din Paris (tradus în H. R., vi. 153), susține că Drosera are un rol important în profilaxia tuberculozei. El face referire la faptul că oile care mănâncă frunze de Drosera dobândesc o tuse nocturnă și mor și că pleurele pisicilor cărora li se administrase Drosera au fost găsite presărate cu tuberculi. Indicațiile care o reclamă în stadiul premonitor sunt: paloare, slăbiciune, pierderea poftei de mâncare, tuse uscată, emaciere. Trei indicații laringoscopice sunt: (1) anemia și paloarea laringelui; (2) corzile vocale insuficient apropiate din cauza afectării funcționale a mușchilor cricoaritenoidieni; (3) roșeața și tumefierea mucoasei care acoperă cartilajele aritenoide și spațiul dintre ele. Dr. Serrand recomandă Dros. și în cazurile de ftizie manifestă. O administrează în diluții joase. Buchmann din Alvensleben este de acord cu Hahnemann că Dros. în diluție înaltă nu trebuie repetată. El s-a vindecat de un catar bronșic care obișnuia să-l atace în fiecare primăvară și toamnă, caracterizat printr-o tuse violentă provocată de gâdilitură, care noaptea aproape îl scotea din minți, cu Dros. 1x. și Ø. O singură doză, imediat ce începea gâdilitura în laringe, era suficientă pentru a o calma pe loc și a-i permite să se odihnească, iar doza era repetată numai când revenea gâdilitura. Printre caracteristicile Drosera se numără: dureri spasmodice și constrictive în abdomen; laringe; gât; torace; hipocondre. Senzație de târâre în laringe; senzație ca și cum în laringe s-ar afla o substanță moale, precum o pană. Înghițirea dificilă a solidelor. Vocea cedează. Dureri înțepătoare în torace și în toate părțile; junghiuri în creier. Junghiuri din regiunea lombară stângă până în penis; înțepături pruriginoase în gland. Hemoragii cu sânge roșu-aprins, din nas; gură (salivă cu sânge); odată cu vărsăturile; odată cu scaunul; în expectorație. Dureri ca de roadere și înțepătoare în articulații și oasele lungi. Dros. prezintă numeroase dureri în jurul articulațiilor șoldurilor și a vindecat sciatica având următoarele caracteristici: „Dureri apăsătoare, < la presiune, la aplecare, la culcarea pe partea dureroasă, > după ridicarea din pat.” Erupție asemănătoare rujeolei; prurit înțepător și arzător; < la dezbrăcare; > prin scărpinare; ulcere care sângerează și produc arsură, dureri tăioase. Accese epileptice: cu rigiditate; cu tresăriri ale membrelor; după acces, hemoptizie și somn. Simptomele sunt < spre seară și după miezul nopții. < La căldură; la băuturi calde; > în aer liber. Multe simptome sunt < în repaus și când stă culcat în pat. Susținerea zonei > durerile de cap și torace. Aplecarea <; mersul >; cântatul și vorbitul <. Mișcarea ochilor < durerile de cap. Mișcarea > înțepăturile din torace și articulații, precum și tremurul. < De la acizi.

Relații

Antidotat de: Camph. Complementar: Nux. Compatibil: Calc c., Puls., Verat., Gnaph. Comparați: Bell., Coral., Cup., Hyo., Ip., Sambuc., Meph., Op., Coc. cact. În incapacitatea de a expectora: Caust., Sep., Arn., Kali c. Teste consideră Meny. analogul cel mai apropiat.

1. Psihic

Deprimare psihică provocată de idei de dușmănie imaginară. Anxietate, mai ales (seara) în singurătate, cu teamă de fantome. Mare neîncredere. Neliniște care nu permite atenția prelungită asupra aceluiași obiect. Îngrijorare cu privire la viitor. Descurajare. Înclinație de a se îneca. Îndârjire în ducerea la îndeplinire a hotărârilor. Cel mai mic lucru îl scoate din fire pe suferind.

2. Cap

Senzație dureroasă de confuzie a capului, ca după vorbitul cu voce tare. Vertij la mersul în aer liber, care provoacă o cădere (spre st.). Dureri apăsătoare în cap, mai ales în frunte și în oasele zigomatice, uneori cu greață și amețeală. Cefalee apăsătoare (tâmple), cu stupoare și greață (dimineața); mai rău la aplecare și de la căldură; mai bine la mișcare și în aer rece. Zvâcnituri și lovituri ca de ciocan în frunte, din interior spre exterior. Dureri ca de excoriație la nivelul scalpului.

3. Ochi

Junghiuri în ochi, orientate spre exterior, mai ales la aplecare. Întreruperea vederii sau litere confuze și palide în timpul cititului. Văl înaintea ochilor. Prezbiopie și slăbiciune a ochilor. Contracția pupilelor. Orbire temporară produsă de lumina lumânării și de lumina zilei.

4. Urechi

Junghiuri și senzație de strângere în urechi, mai ales la înghițire. Hipoacuzie, cu bâzâit și vuiet în urechi. Zumzet și bubuit în urechi.

5. Nas

Sângerare nazală, mai ales seara. Eliminare de sânge la suflarea nasului. Pori negri pe nas. Uscăciune constantă a nasului. Sensibilitate mare la mirosurile acide. Coriză fluentă cu strănut.

6. Față

Paloarea feței, cu obrajii scobiți și ochii înfundați. Pustule mici, răzlețe, pe față, cu senzație de înțepături fine, < la atingere. Senzație de arsură și înțepături în pielea obrajilor, sub ochi. Buze crăpate și permanent uscate. Presiune în oasele zigomatice, orientată spre exterior, agravată de presiune și contact. Pori negri pe bărbie.

8. Gură

Dureri fulgerătoare în dinți după consumul de băuturi fierbinți. Ulcere pe limbă. Sângerare din gură. Ulcerația vălului palatin.

9. Gât

Uscăciune aspră, cu senzație de zgâriere, profund în fauces și în regiunea palatului moale, provocând o tuse scurtă și seacă, iritativă, cu expectorație de mucus galben, voce profundă și răgușită, apăsare în torace ca și cum aerul nu ar putea fi eliminat când tușește sau vorbește. Junghiuri în gât după consumul oricărui aliment sărat. Înțepături în gât în timpul deglutiției. Dificultate la înghițirea alimentelor solide, ca din cauza contracției gâtului. Senzație de uscăciune în gât. Senzație în gât ca și cum s-ar fi oprit în el firimituri de pâine. Eliminarea, prin dregerea zgomotoasă a gâtului, a unui mucus gălbui sau verzui.

10. Apetit

Sete, mai ales dimineața (în timpul stadiului cald al febrei, nu în timpul stadiului rece). Alimentele par insipide. Aversiune față de carnea de porc. Gust amar al alimentelor și mai ales al pâinii.

11. Stomac

Eructații amare. Sughiț frecvent. Regurgitații apoase. Vărsături noaptea și după cină. Vărsături bilioase dimineața. Vărsături cu sânge. Greață după consumul alimentelor grase. Vărsături cu materii mucoase și alimente în timpul tusei. Junghiuri și pulsații în epigastru. Senzație ca de gheare în epigastru.

12. Abdomen

Dureri în hipocondre la tuse și la atingere (trebuie să apese asupra lor cu mâna când tușește). Colici după consumul de acizi.

13. Scaun și anus

Eliminări frecvente de mucus sanguinolent, cu dureri tăioase; după scaun, durere în abdomen și regiunea lombară.

14. Organe urinare

Nevoie frecventă de a urina, cu eliminare redusă, adesea picătură cu picătură. Eliminare de urină noaptea. Urină maronie, cu miros puternic. Urină apoasă, inodoră (cu scaun fetid, cu mucus alb).

16. Organe sexuale feminine

Catamene suprimate. Catamene întârziate. Leucoree, cu dureri ca cele din timpul nașterii, dureri spasmodice în abdomen.

17. Organe respiratorii

Furnicături în laringe, care provoacă o tuse ușoară, și junghiuri care se extind până la gât. Senzație ca și cum în laringe s-ar afla un corp moale, cum ar fi o pană. Senzație de uscăciune sau de asprime și de zgâriere în partea inferioară a gâtlejului, cu înclinație de a tuși. Răgușeală și voce foarte joasă. Respirație îngreunată când vorbește; mai ales în poziție șezândă. Senzație de apăsare în torace, ca și cum vocea și respirația ar fi împiedicate când vorbește și tușește. Înțepături fine în laringe, coborând spre partea dr. a esofagului. Tuse puțin sonoră. Tuse de îndată ce capul atinge perna. Acumulare de materie mucoasă, alternativ tare și moale, gălbuie, cenușie sau verzuie. Tuse și răgușeală. Tuse pornind din profunzimea toracelui, cu dureri în hipocondre și torace, ameliorate prin apăsarea mâinii asupra lor. Tuse noaptea și seara, imediat după ce se culcă. Tuse uscată, spasmodică, cu eforturi de vomă. Tuse epuizantă, asemănătoare tusei convulsive (accese la fiecare una până la trei ore, cu tuse lătrătoare sau cu sonoritate surdă, care sufocă respirația, provocată de gâdilitură sau de uscăciunea gâtului; expectorație galbenă și amară; trebuie să înghită acest mucus), cu față albăstruie, respirație șuierătoare, accese de sufocare, sângerări din nas și gură și anxietate. Tusea este provocată de râs, plâns și emoții psihice; după rujeolă; agravare după culcare și încă mai accentuată după miezul nopții; în repaus; când stă culcat în pat; de la căldură; de la băut; de la cântat. Vărsături cu alimente în timpul tusei și după aceasta. Tuse cu halenă fetidă. Cântatul, fumul de tutun și băutul provoacă tusea. Tuse cu expectorație de sânge roșu-aprins sau de cheaguri negricioase. Tuse dimineața, cu expectorație amară și grețoasă. Tuse cu expectorație de materie purulentă și junghiuri în partea inferioară a toracelui. Expectorație verzuie. Ftizie laringiană și traheală.

18. Torace

Respirație limitată când vorbește, ca și cum gâtul ar fi contractat, îndeosebi când stă așezat. Apăsare în torace, ca și cum ceva ar opri vocea când tușește sau vorbește ori ca și cum aerul nu ar putea fi eliminat. Strângere a toracelui la tuse. Dureri în torace la tuse și strănut; trebuie să-și apese toracele cu mâna. Dureri ca de ulcerație subcutanată în stern, la apăsarea acestuia. Pori negri pe torace și umăr.

20. Gât și spate

Rigiditate la ceafă, cu dureri în timpul mișcării. Dureri ca de contuzie în spate, îndeosebi dimineața devreme.

22. Membre superioare

Tresăriri în umărul dr., numai în repaus. Dureri ca de contuzie în articulațiile brațelor și mâinilor. Crampe și înțepenirea degetelor la apucarea unui obiect. Dureri nocturne în oasele brațului, care dispar la mișcare în timpul zilei.

23. Membre inferioare

Dureri paralizante în articulația coxofemurală și în coapse, la mers, care provoacă șchiopătat. Junghiuri tăioase în picioare. Junghi violent în ischion la ridicarea de pe scaun. Dureri sfâșietoare în articulațiile piciorului, ca și cum ar fi luxate, numai la mers. Rigiditate în articulațiile picioarelor. Transpirație rece la picioare, care sunt permanent reci.

24. Generalități

Emaciere rapidă (cu laringită acută). Junghiuri ca de roadere în cavitățile oaselor brațelor și picioarelor, extrem de violente, cu junghiuri violente în articulații, mai curând în repaus decât în timpul mișcării. Junghiuri și presiune dureroasă în mușchi (ai membrelor), neameliorate în nicio poziție. Dureri ca de contuzie, sensibilitate dureroasă extrem de chinuitoare, slăbiciune paralizantă în toate membrele. Toate membrele se simt dureroase, ca de la un pat prea tare. Slăbiciune în întregul corp, cu obrajii scobiți și ochii înfundați. Convulsii epileptice, urmate după acces de somn și expectorare de sânge. Majoritatea suferințelor apar noaptea și dimineața, precum și într-o atmosferă caldă și în timpul repausului. Senzație de roadere și înțepături în oasele lungi; mai rău în repaus.

25. Piele

Prurit violent în timpul dezbrăcării; la scărpinare, pielea se jupoaie cu ușurință. Pori negri pe torace și umăr.

26. Somn

Sforăit în timpul somnului și când stă culcat pe spate. Tresăriri frecvente cu spaimă în timpul somnului. Trezire nocturnă la apariția transpirației. Treziri frecvente cu transpirație sau cu senzația de a fi prea treaz. Somn la amiază și seara, la apusul soarelui.

27. Febră

Tremur în întregul corp, cu căldură a feței, mâini reci ca gheața și absența setei, sau tremurături cu mâinile, picioarele și fața reci și palide. În orele dimineții, o parte (st.) a feței este rece, în timp ce cealaltă parte (dr.) este fierbinte. Senzație de frig și frison în repaus; peste tot i se pare prea frig, chiar și în pat. Senzație de frig în timpul zilei, căldură în timpul nopții. Căldură aproape exclusiv la nivelul feței și capului. Transpirație caldă noaptea, mai ales după miezul nopții și în orele dimineții, predominant pe față. Căldură cu cefalee și tuse convulsivă. Febră (intermitentă), cu greață și înclinație de a vărsa și alte suferințe gastrice sau cu durere în gât.